ICCJ. Decizia nr. 1633/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1633/2009
Dosar nr. 4612/2/200.
Şedinţa publică din 4 mai 2009
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 235 din 17 septembrie 2008, Curtea de Apel Bucureşti a respins ca nefondată plângerea formulată de petiţionarul G.A. împotriva ordonanţei nr. 1854/P/2007 din 3 iunie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.
Pentru a hotărî astfel, Curtea a reţinut următoarele:
La data de 17 mai 2000, petiţionarul a reclamat Parchetului de pe lângă Judecătoria sector 1 Bucureşti, faptul că, deşi a notificat Primăria sector 1 şi SC H.N. SA cu privire la introducerea unor acţiuni prin care solicită restituirea imobilului din Bucureşti, la data de 9 iunie 1999 s-a încheiat un contract de vânzare-cumpărare cu chiriaşii acestui imobil, ca urmare, a cerut efectuarea urmăririi penale cu privire la persoanele vinovate, sub aspectul infracţiunii prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), abuz în serviciu contra intereselor persoanelor.
Prin rezoluţia nr. 5582/P/2000, Parchetul de pe lângă Judecătoria sector 1 a dispus neînceperea urmăririi penale, împotriva acesteia petiţionarul formulând plângere, respinsă de Judecătoria sector 1.
Tribunalul Bucureşti, în Decizia nr. 890/R din 17 aprilie 2007, a admis recursul petiţionarului şi a trimis cauza Parchetului de pe lângă Judecătoria sector 1 în vederea începerii urmăririi penale sub aspectul săvârşirii infracţiunii de abuz în serviciu în formă calificată prevăzută de art. 246-2481 C. pen.
Prin ordonanţa nr. 5582/P/2000 din 19 octombrie 2007, Parchetul de pe lângă Judecătoria sector 1 a declinat soluţionarea cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, având în vedere calitatea de avocat al unuia dintre făptuitori şi anume K.I.
În urma actelor premergătoare, parchetul a stabilit următoarea situaţie de fapt:
La data de 9 iunie 1999, între Primăria Mun. Bucureşti, reprezentată de SC H. SA şi P.F.E.A. s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare a imobilului situat în Bucureşti, deşi existau notificări ale petiţionarului G.A. prin care solicita restituirea acestuia în baza Legii nr. 112/1995.
Intimata K.I., avocat, a avizat favorabil contractul de vânzare-cumpărare, avizarea s-a făcut în baza unui contract de colaborare pentru acordarea asistenţei juridice SC H.N. SA, aceasta neavând calitatea de funcţionar angajat al SC H.N. SA.
Examinând actele normative aplicate în materie, procurorul a concluzionat că în cauză nu s-a comis o infracţiune la data de 21 mai 1999, când a fost avizat contractul, neexistând o interdicţie legală de vânzare, foştilor proprietari putându-le fi restituite numai imobilele libere sau în care locuiesc ca chiriaşi.
De asemenea, intimata nu avea calitatea de funcţionar public, cerută de art. 246, art. 2481 C. pen., astfel că s-a dispus neînceperea urmăririi penale în baza dispoziţiilor art. 10 lit. b) C. proc. pen.
Plângerea formulată de petiţionar în temeiul dispoziţiilor art. 275-278 C. proc. pen. a fost respinsă de procurorul ierarhic superior prin ordonanţa nr. 1195/II/2/2008.
Investită cu soluţionarea plângerii formulate în temeiul disp. art. 2781 C. proc. pen., Curtea de Apel Bucureşti a respins-o ca nefondată, cu motivarea că intimata nu avea calitatea de funcţionar sau funcţionat public, condiţie expresă prevăzută în art. 246-2481 C. proc. pen. iar la data avizării actelor legea în vigoare nu interzicea vânzarea imobilului în litigiu.
Recursul petiţionarului declarat împotriva deciziei este nefondat.
S-a susţinut că intimata a încălcat dispoziţiile Legea nr. 112/1995, HG nr. 20/1996, HG nr. 11/1997, Legea nr. 213/1998, care instituiau regimul juridic de înstrăinare a imobilelor preluate în mod abuziv de stat, în temeiul Decret nr. 92/1950.
De asemenea, a încălcat dispoziţiile Legii nr. 51/1995 privind exercitarea profesiei de avocat, încheind contract de colaborare cu SC H.N. SA, deşi putea încheia numai contract de asistenţă juridică.
Susţinerile sunt nefondate.
La data avizării contractului de vânzare cumpărare, dispoziţiile art. 2 din Legea nr. 112/1995 prevedeau că pot fi restituite în natură numai apartamentele în care foştii proprietari locuiau în calitate de chiriaşi şi sunt libere, iar în speţă, în imobilul în discuţie locuia P.E.F.A., pentru care a fost avizată juridic contractul, dispoziţie menţinută prin HG nr. 20 din 17 ianuarie 1996.
De asemenea, nu se poate susţine că intimata K.I. a acţionat ca funcţionar public, subiect activ al infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, avocatul neavând această calitate în raport de prevederile art. 1 din Legea nr. 51/1995.
Profesia de avocat este liberă şi independentă, cu organizare şi funcţionare autonomă, iar avocatul nu are calitatea de funcţionar public.
În speţă, între intimată şi SC H.N. SA a existat un contract de colaborare ce implica acordarea consultanţei juridice, dar care nu transforma avocatul într-un funcţionar public, iar avizul său nu avea caracter obligatoriu, Decizia aparţinând conducerii societăţii.
Se constată astfel că, în mod temeinic şi legal s-a constatat de procuror că fapta reclamată nu este prevăzută de legea penală, iar curtea de apel a respins plângerea formulată de petiţionar
Faţă de aceste motive, recursul este nefondat şi urmează a fi respins, conform disp. art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul G.A. împotriva sentinţei penale nr. 235 din 17 septembrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
sin APronunţată în şedinţă publică, azi 4 mai 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1629/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1636/2009. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
