ICCJ. Decizia nr. 1649/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1649/2009
Dosar nr. 5503/2/200.
Şedinţa publică din 5 mai 2009
Deliberând asupra recursului de faţă pe baza lucrărilor şi materialului din dosarul cauzei constată următoarele:
I. Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin sentinţa penală nr. 338 din 18 decembrie 2008, a respins ca nefondată plângerea în baza art. 2781 C. proc. pen. formulată de petiţionarul N.V., menţinând rezoluţia procurorului de netrimitere în judecată din 22 iulie 2008 dată în dosar nr. 638/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale în baza art. 228 alin. (b) rap. la art. 10 lit. a) şi d) C. proc. pen. [„a intervenit prescripţia" respectiv „lipseşte unul din elementele constitutive ale infracţiunii" şi anume folosirea unor nume /calităţi mincinoase ori alte mijloace frauduloase pentru inducerea în eroare/intenţia frauduloasă între participanţi, cu referire la infracţiunea de înşelăciune] faţă de toţi făptuitorii în cauză şi pentru toate infracţiunile sesizate respectiv:
a) notari-publici: C.R., A.D., L.M.C. şi C.E. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de fals intelectual şi complicitate la înşelăciune prevăzută de art. 289 şi art. 26 rap. la art. 215 alin. (2) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.;
b) avocaţi: C.C.E. şi C.I. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de înşelăciune prev. de art. 215 alin. (2) şi (5) C. pen. şi ;
c) numitul O.M. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de fals în declaraţii, uz de fals şi înşelăciune prev. de art. 292, art. 291 cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 215 alin. (2) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
Hotărând respingerea ca nefondată a plângerii şi menţinerea soluţiei de neîncepere a urmăririi penale, în conformitate cu dispoziţiile art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen. – contrar solicitării petiţionarului de aplicare a dispoziţiilor art. 2781 alin. (8) lit. b) C. proc. pen. în sensul desfiinţării rezoluţiei atacate şi trimiterea dosarului la procuror în vederea începerii urmăririi penale pentru toate infracţiunile sesizate şi faţă de toţi făptuitorii indicaţi în plângere – instanţa a efectuat un examen propriu al actelor premergătoare pe baza căruia similar procurorului de caz a constat că punerea în mişcare a acţiunii penale şi implicit începerea urmăririi penale în cauză este împiedicată datorită impedimentelor legale prevăzute de art. 10 lit. a) şi d) C. proc. pen., în care sens a reţinut în fapt următoarele:
- prin plângerea penală iniţială înregistrată la data de 19 martie 2007 la I.G.P.R. – Direcţia Investigaţii Criminale, ulterior trimisă Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, unitate de parchet unde a fost înregistrată sub nr. 638/2007 din 28 mai 2007 (fila 26 şi 27) numitul N.V. a solicitat efectuarea de cercetări penale faţă de numitul M.O. şi avocaţii C.C.E. şi C.I. pentru săvârşirea infracţiunii de fals material în înscrisuri oficiale, uz de fals, fals în declaraţii, fals privind identitatea şi înşelăciune prev. de art. 288, art. 291, art. 292, art. 293 şi art. 215 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 244 NCP) constând în aceea că prin cererea de chemare în judecată semnată de avocaţii C.I. şi C.C.E. în numele reclamantului A.O.E., persoană ce nu există în realitate, au revendicat şi obţinut în baza unor acte false imobilul situat în Bucureşti, sector 1.
La data de 9 mai 2008, a fost înregistrată sub numărul de mai sus, o nouă plângere penală formulată de numitul N.V., prin care s-au sesizat, în esenţă aceleaşi aspecte şi anume că numitul M.O. cu ajutorul unor avocaţi şi notari a intrat fraudulos în proprietatea imobilului din Bucureşti, sus-numitul solicitând cercetarea penală a numitului M.O. pentru comiterea infracţiunilor prev. de art. 288 C. pen., art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), art. 290 C. pen., art. 291 C. pen. şi art. 215 alin. (2) şi (5) C. pen., precum şi a avocaţilor şi notarilor pentru săvârşirea în forma complicităţii a acestor infracţiuni.
Potrivit acestei din urmă plângeri penale în baza unor acte de identitate false emise pe numele de O.E.A., certificat de deces şi o declaraţie autentică nr. 34977 din 04 august 1995 au fost întocmite ulterior mai multe documente false şi anume:
- certificatul de moştenitor nr. 1053 din 11 mai 1994 eliberat de notarul C.R., din cadrul notariatului de Stat Sector 2, pe numele A.O.M.;
- procura autentificată sub nr. 45264 din 11 octombrie 1995 de către notarul public A.D., prin care numitul M.A.O. îl împuterniceşte pe fiul său M.O.T. să îl reprezinte în vederea redobândirii dreptului de proprietate asupra imobilelor situate în Bucureşti, sector 1;
- procura autentificată prin încheierea nr. 4420 din 03 martie 1998 de către notarul public M.C.L., prin care numitul A.O.M. o împuternicea pe avocata C.C.E. să îl reprezinte în faţa notarului în cadrul procedurii de deschidere a succesiunii defunctei M.I.;
- certificat de moştenitor nr. 227 emis la data de 07 aprilie 1998 de notarul public C.E., înscrisuri ce au fost anexate, în copie, de numitul N.V. în susţinerea plângerilor sale penale (filele 7-25), acte fals care, conform afirmaţiilor numitului N.V., au fost folosite în faţa instanţelor de judecată în vederea obţinerii imobilului situat în Bucureşti, sector 1.
În cuprinsul plângerii penale adresate Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti numitul N.V. a precizat că în baza acestor acte falsificate depuse de avocata C.C., la data de 16 iulie 1996 a fost formulată în numele lui A.O.M. o acţiune de revendicare prin care s-a solicitat şi s-a obţinut restituirea imobilului situat în Bucureşti, sector 1, fiind pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti sentinţa civilă nr. 2945 din 12 martie 1997, în dosarul civil nr. 10088/1996.
În plângerile penale amintite numitul N.V. a mai susţinut că numitul A.O.M. nu există în realitate întrucât nu a participat la nicio şedinţă de judecată în întreg ciclul procesual de 8 ani şi nu a semnat nici un document prin care acesta şi O.M. îi împuternicea pe avocaţii C.I. şi C.C.E. să îi reprezinte în dosarul civil nr. 10088/1996 – cererile de completare a acţiunii în revendicare, de acordare a unui nou termen la 11 noiembrie 1998 şi solicitarea la data de 23 octombrie 1996 de repunere pe rol a respectivului dosar civil nefiind semnate de numitul A.O.M.; de asemenea, numitul N.V. a menţionat că la data de 29 ianuarie 2000 numitul O.M., prin declaraţia autentificată prin încheierea nr. 699 din 29 ianuarie 2000 de notarul public R.D.O., a declarat în mod nereal că i-a pus la dispoziţie avocatului C.C. toate actele originale din care rezultă dreptul de proprietate asupra imobilului situat în Bucureşti, sector 1 şi a angajat-o ca apărător ales pe sus-numită, sens în care a semnat contractul de asistenţă juridică nr. 66108 din 08 septembrie 1997 în numele tatălui său A.O.M.
- actele premergătoare efectuate în dosar nr. 638/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti s-au referit la verificarea regularităţii sesizării, documentarea procedurii civile incriminate, existenţa altor proceduri penale similare, identificarea/stabilirea calităţilor cu relevanţă procesual penală a intimaţilor, în care sens s-a procedat la audierea petiţionarului N.V. (f.61) şi a numiţilor C.I. şi M.O. (f.90 şi 91) obţinerea şi anexarea înscrisurilor incriminările ce au fost anexate la dosarul cauzei; totodată s-au solicitat relaţii Uniunii Notariale a Barourilor din România care prin adresa din data de 23 august 2007 a comunicat că numiţii C.C.E. şi C.I. au calitatea de avocat în cadrul U.N.B.B. fiind înscrişi în Baroul Bucureşti (f.86).
- pe baza actelor premergătoare amintite procurorul de caz a constatat în debutul verificărilor sale că: (i) o parte din aspectele sesizate de N.V. prin plângerile penale sus-menţionate referitoare la falsificarea/folosirea unor înscrisuri falsificate la judecată în fond şi în căile de atac până la rămânerea definitivă/irevocabilă a sentinţei civile nr. 2945 din 12 martie 1997 a Judecătoriei Sector 1 Bucureşti prin Decizia civilă nr. 2164 din 13 octombrie 1999 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, dosar civil nr. 10088/1996 – au mai fost cercetate anterior în dosarul penal nr. 4252/P/2002 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti cu care, prin ordonanţa din 24 februarie 2004 s-a dispus neînceperea urmăririi penale, în temeiul art. 228 alin. (6) rap. la art. 10 lit. a), b) şi c) C. proc. pen. faţă de numiţii avocaţi C.C.E. (sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 288, art. 290 şi art. 291 C. pen.) şi C.I. (sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzută de art. 290 C. pen.); în baza art. 278 şi art. 2781C. proc. pen. plângerile împotriva soluţiei de neîncepere a urmăririi penale în dosar nr. 4252/P/2002 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti formulate de numitul N.D. au fost respinse succesiv ca neîntemeiate prin ordonanţa nr. 1423/VIII-1/2004 din 15 aprilie 2004 a prim-procurorului Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti (respectiv sentinţa penală nr. 640 din 04 martie 2005 a Judecătoriei sector 5 Bucureşti rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 1809/R din 09 septembrie 2005 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, dosar nr. 9534/P/2004); şi că: (ii) împotriva ordonanţei de neîncepere a urmăririi penale nr. 4252/P/2002 din 24 februarie 2004 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti a formulat plângeri în baza art. 278 şi art. 2781 şi petiţionara C.M. o altă chiriaşă a imobilului revendicat din Bucureşti, sector 1, procedura aflată în curs de soluţionare – la momentul efectuării actelor premergătoare - în dosar nr. 14333/299/2007, aflat pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia I penală;
În acest context procesual sesizarea petiţionarului N.V. faţă de avocaţii C.C.E. şi C.I. cu privire la falsificarea de înscrisuri şi folosirea lor în dosarul civil nr. 10088/1996 al Judecătoriei Sector 1 Bucureşti, sub aspectul infracţiunilor prevăzute de art. 288, art. 289, art. 290 şi art. 291 C. pen., a fost trimisă la Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, pentru a fi avută în vedere la soluţionarea plângerii în dosar penal nr. 14333/ 299/2007.
Examinarea actelor premergătoare efectuate în dosarul penal nr. 638/P/2007 a impus în opinia procurorului de caz şi constatarea că în ceea ce priveşte solicitarea petiţionarului N.V. de a se efectua cercetări penale faţă de notarii publici C.R., A.D., L.M.C. şi C.E.– referitor la emiterea certificatelor de moştenitor nr. 1053 din 11 mai 1999 şi nr. 227 din 7 aprilie 1998 autentificarea procurorilor nr. 45264 din 11 octombrie 1995 şi nr. 4420 din 03 martie 1998 înscrisuri ce au fost depuse în dosarul civil nr. 10088/1996 a Judecătoriei Sector 1 Bucureşti cu ocazia judecării acţiunii în revendicare - acţiunea penală nu poate fi pusă în mişcare sub aspectul săvârşirii infracţiunii de fals intelectual prevăzut de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), întrucât a intervenit prescripţia specială, prevăzută de art. 122 alin. (1) lit. d) raportat la art. 124 C. pen., cauza de înlăturare a răspunderii penale a făptuitorilor potrivit art. 121 alin. (1) C. pen. [ca atare în conformitate cu dispoziţiile art. 228 alin. (6) rap. la art. 10 lit. g) C. proc. pen., prin rezoluţia din 22 iulie 2008 s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de notarii publici C.R., A.D., L.M.C. şi C.E. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de fals intelectual prev. de art. 289 alin. (1) C. pen.].
Pentru aceleaşi motive prin rezoluţia amintită în conformitate cu dispoziţiile art. 228 alin. (6) rap. la art. 10 lit. g) şi art. 122 alin. (1) lit. d) rap. la art. 121 alin. (1) C. pen. s-a dispus neînceperea urmăririi penale şi faţă de numitul O.M. sub aspectul comiterii infracţiunilor de uz de fals, prev.de art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), referitor la înscrisurile depuse în dosarul civil nr. 10088/1996 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti (dosar civil în care s-a pronunţat sentinţa civilă nr. 2945 din 12 martie 1997, rămasă definitivă şi irevocabilă prin Decizia civilă nr. 2164 din 12 octombrie 1999 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a civilă) şi fals în declaraţii prev. de art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP), faptă sesizată de numitul N.V. ca fiind comisă de numitul O.M. la data 29 ianuarie 2000 cu ocazia declaraţiei formulată în faţa notarului public R.D.O., autentificată sub nr. 699 din 29 ianuarie 2000.
Refritor la infracţiunea de înşelăciune, prev. de art. 215 alin. (2) şi (5) C. pen., constând în inducerea în eroare a instanţelor de judecată prin prezentarea unor înscrisuri necorespunzătoare realităţii, fapte sesizate de numitul N.V. ca fiind comise de numiţii C.C.E. şi C.I. şi O.M., în forma autoratului şi de către notarii publici C.R., A.D., L.M.C. şi C.E., sub forma complicităţii, s-a constatat că „nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunilor prev. de art. 215 alin. (2) şi (5) C. pen., respectiv art. 26 rap. la art. 215 alin. (2) şi (5) C. pen. instanţele de judecată neavând calitatea de subiect pasiv al respectivei infracţiuni" motiv pentru care s-a dispus de asemenea neînceperea urmăririi penale în baza art. 228 alin. (6) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. [soluţiile amintite fiind confirmate în totalitate prin respingerea ca nefondată a plângerii în baza art. 278 C. proc. pen. formulată de petiţionar conform rezoluţiei nr. 1397/II/2/2008 din 25 august 2008 a procurorului general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti]. Soluţia de neîncepere a urmăririi penale în cazul infracţiunii de înşelăciune – deşi a menţinut temeiul legal prevăzut de art. 228 alin. (6) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. – a fost considerată de instanţa criticabilă sub aspectul motivării substituindu-se considerentul din rezoluţie „întrucât instanţa de judecată nu poate avea calitatea de subiect pasiv" în sensul că (i) s-a stabilit cu titlu de autoritate de lucru judecat, în alte cauze penale, că actele pe baza cărora s-a pronunţat sentinţa civilă de restituire a imobilului nu sunt false şi; (ii) în ceea ce priveşte pe intimaţii – notari publici C.R., A.D., L.M.C. şi C.E. s-ar fi impus şi stabilirea unei înţelegeri infracţionale cu pretinşii autori, absolut necesară sub aspectul existenţei laturii subiective, a infracţiunii de înşelăciune, împrejurare care nu s-a dovedit în cauză.
II. Împotriva sentinţei penale nr. 338 din 18 decembrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori, a declarat în termen recurs petiţionarul N.V., criticând lipsa actelor premergătoare în legătură cu faptele penale sesizate [„nu s-au verificat nici unul din documentele falsificate şi nu s-au cerut originalele acestora"] cu solicitarea în temeiul art. 2781 alin. (8) lit. b) C. proc. pen. de a se infirma rezoluţia atacată şi a trimite cauza procurorului în vederea începerii urmăririi penale faţă de toate persoanele indicate în plângeri şi pentru toate infracţiunile sesizate în care scop se impune urmărirea următoarelor fapte şi împrejurări considerate a avea pertinenţă, în soluţionarea legală/temeinică a cauzei: 1. dacă A.O.M. a existat în realitate; 2. dacă există originalele următoarelor acte: - testamentul defunctei M.V.I. (anexa 1); - certificatul de naştere seria N.m, nr. 752910, eliberat de Sfatul popular al oraşului Galaţi, fără dată, legalizat la data de 11 ianuarie 1962 la Notariatul de stat al raionului 1 Mai, Bucureşti (anexa 5); - certificatul de deces, datat 03 ianuarie 1990, în limba franceză (anexa 7); - împuternicirea nr. 4420 din 03 martie 1998, dată de A.O.M., fiul lui O.E.A., mandatarul din prima împuternicire, scrisă în limba franceză, pentru E.C.C., autentificată de notarul M.C.L. (anexa 12); - certificatul de naştere ale lui M.O. seria NX nr. 740403 din 24 aprilie 1953 şi seria NZ nr.042767 din 24 aprilie 1953; 3. Efectuarea unei expertize grafoscopice care să lămurească dacă următoarele acte au fost falsificate: - testamentul defunctei M.V.I. (anexa 1); -certificatul de naştere seria N.m. nr. 752910, eliberat de Sfatul popular al oraşului Galaţi, fără dată, legalizat la data de 11 ianuarie 1962 la Notariatul de stat al raionului 1 Mai, Bucureşti (anexa 5); - certificat de deces, datat 03 ianuarie 1990, în limba franceză (anexa 7); - împuternicirea nr. 4420 din 03 martie 1998, dată de A.O.M., fiul lui O.E.A., mandatarul din prima împuternicire, scrisă în limba franceză, pentru E.C.C., autentificată de notarul M.C.L. (anexa 12); - certificatele de naştere ale lui M.O. seria NX nr. 740403 din 24 aprilie 1953 şi seria NZ nr. 042767 din 24 aprilie 1953.
Solicitarea amintită este parţial întemeiată, din următoarele considerente:
Referitor la infracţiunea de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave prev. de art. 215 alin. (2) şi (5) C. pen. („imobilul din Bucureşti, o clădire de patrimoniu care valorează mai multe milioane de Euro" se arată în memoriul de recurs (f.28)] procurorul de caz a dispus neînceperea urmăririi penale în baza art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. [„faptei îi lipseşte unul din elementele constitutive ale infracţiunii"] cu motivarea că „instanţele de judecată nu au calitatea de subiect pasiv al respectivei infracţiuni"; în procedura administrativă de control judiciar prev. de art. 278 C. proc. pen. s-a omis a se face vreo referire la temeinicia soluţiei amintite.
Instanţa prin sentinţa recurată, pentru a suplini această lacună – menţinând temeiul de neîncepere a urmăririi penale prevăzut de art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. – a substituit motivarea din rezoluţie argumentând justificativ că: (i) s-a stabilit cu autoritate de lucru judecat, în alte cauze penale, că actele pe baza cărora s-a pronunţat sentinţa civilă de restituire a imobilului nu sunt false şi; (ii) în ceea ce priveşte pe intimaţii – notari publici C.R., A.D., L.M.C. şi C.E. s-ar fi impus şi stabilirea unei înţelegeri infracţionale cu pretinşii autori, absolut necesară sub aspectul existenţei laturii subiective, a infracţiunii de înşelăciune, împrejurare care nu s-a dovedit în cauză.
Ori, singura procedură penală soluţionată definitiv până la momentul actual, prin Decizia penală nr. 3724 din 17 noiembrie 2008 Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, (f.66 fond) a menţinut doar rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale dată în dosar nr. 4252/P/2002 iar pe această bază factulă sumară/incompletă [acte premergătoare privind alte învinuiri şi înscrisuri pretins falsificate] nu se poate fundamenta concluzia desprinsă de instanţă; în plus elementul subiectiv al infracţiunii de înşelăciune rezultă ex re, iar în absenţa oricăror cercetări sub acest aspect – cum este situaţia în speţă – temeiul legal de neîncepere a urmăririi penale prevăzute de art. 10 lit. d) C. proc. pen. sub aspectul comiterii infracţiunii de înşelăciune de către intimate, este complet neverificat în cauză.
Pentru aceste considerente în baza art. 38515 pct. 2 lit. c) rap. la art. 2781 alin. (8) lit. b) C. proc. pen. – care se aplică şi în situaţia neefectuării de acte premergătoare pentru fapta ilicită sesizată – se va admite recursul petiţionarului, casându-se încheierea atacată, iar în rejudecare, se va admite plângerea desfiinţându-se parţial rezoluţia atacată în sensul trimiterii cauzei la procuror pentru efectuarea de cercetări, faţă de intimaţii indicaţi în plângere sub aspectul săvârşirii infracţiunii de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (2) şi (5) C. pen.
Conform art. 2781 alin. (8) lit. b) teza a II-a C. proc. pen. în cadrul cercetărilor efectuate procurorul va lămuri faptele şi împrejurările arătate în motivele de recurs, folosind mijloacele de probă menţionate de recurentul petiţionar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de petiţionarul N.V. împotriva sentinţei penale nr. 338 din 18 decembrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia II penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Casează sentinţa penală sus-menţionată şi pe fond, admite plângerea petiţionarului, desfiinţează rezoluţia nr. 638/P/2007 din 22 iulie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi trimite dosarul la parchet pentru începerea urmăririi penale sub aspectul infracţiunii prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen., faţă de intimaţii în cauză
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 5 mai 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1646/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1650/2009. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
