ICCJ. Decizia nr. 1629/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1629/2009
Dosar nr. 3038/105/200.
Şedinţa publică din 4 mai 2009
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 104 din 14 mai 2008 Tribunalul Prahova a condamnat pe inculpatul F.C., la pedeapsa de 8 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor calificat prev. şi ped. de art. 20 raportat la art. 174-175 lit. c) şi i) C. pen. şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), şi c) C. pen.
S-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 71, art. 64 lit. a), b) C. pen.
În baza art. 14 şi art. 346 C. proc. pen., s-a admis acţiunea civilă formulată de partea vătămată L.V. şi inculpatul a fost obligat la 10.000 lei daune materiale şi 15.000 lei daune morale şi a Spitalului Universitar de Urgenţă Bucureşti şi Ploieşti, inculpatul fiind obligat la 1096,87 lei şi respectiv 370,45 lei.
Tribunalul a reţinut că la data de 22 martie 2007, cu ocazia punerii în executare a unei hotărâri civile irevocabile de evacuare a familiei inculpatului, acesta, în prezenţa mai multor persoane, a aplicat o lovitură în cap cu un cric părţii vătămate L.V. mătuşa sa, de persoana care a cerut execuţia.
Actul medico-legal a evidenţiat că partea vătămată a prezentat o fractură craniană cu înfundare frontală stângă, necesitând pentru vindecare 15-20 zile de îngrijiri medicale, viaţa fiindu-i pusă în primejdie.
Situaţia de fapt nu a fost contestată de inculpat, dar a susţinut că nu a avut intenţia de a suprima viaţa victimei, că reacţia sa violentă s-a datorat stării psihice care i-a anihilat posibilitatea de conştientizare motiv pentru care a cerut achitarea în baza art. 10 lit. e) C. proc. pen.
Tribunalul a apreciat că inculpatul a acţionat premeditat, înarmându-se cu un corp contondent cu care a aplicat o lovitură puternică în capul părţii vătămate L.V., din modul cum a acţionat rezultând fără dubiu că a urmărit inclusiv decesul victimei, nedovedindu-se că a fost lipsit de discernământ.
Apelul declarat de inculpat a fost admis de Curtea de Apel Ploieşti prin Decizia nr. 155 din 17 decembrie 2008, s-a casat sentinţa penală atacată şi a redus pedeapsa de la 8 ani şi 6 luni închisoare la 5 ani închisoare, cu motivarea că circumstanţele personale ale inculpatului nu duc la concluzia că este o persoană violentă, actul său fiind întâmplător.
Inculpatul a solicitat efectuarea unei expertize medico-legale psihiatrice, pentru a se stabili dacă la momentul comiterii faptei, a avut discernământ, probă admisă de instanţă.
Expertiza medico-legală psihiatrică nr. 343 din 7 mai 2008 a concluzionat că inculpatul F.C. a avut discernământul păstrat în momentul săvârşirii faptei.
Apelul declarat de partea vătămată L.V. prin care a solicitat majorarea pedepsei principale, cât şi a cuantumului despăgubirilor civile acordate, a fost respins ca nefondat.
Recursul declarat de inculpat împotriva deciziei este nefondat.
S-a invocat motivul de casare prev. de art. 3859 pct. 10 C. proc. pen. cu consecinţa trimiterii cauzei spre rejudecare în vederea efectuării unei expertize medico-legale psihologice, întrucât inculpatul a acţionat în stare de ictus emoţional, ceea ce a fost de natură a-i afecta discernământul.
Din examinarea probelor dosarului, rezultă că instanţele au apreciat corect că fapta comisă de inculpat constituie tentativă la omor calificat, acesta aplicând părţii vătămate o puternică lovitură, cu un corp apt a produce moartea, într-o zonă vitală – capul, prin natura şi gravitatea leziunilor produse, viaţa fiindu-i pusă în primejdie.
Ictusul emoţional este o stare medicală instalată brusc, cu pierderea cunoştinţei şi care are de urmare intensificarea presiunii intracraniene incluzând hemoragie cerebrală, encefalită şi edemul (dicţionar medical).
În speţă, aceste semne clinice nu s-au manifestat nici imediat săvârşirii faptei şi nici nu au fost constatare de expertiza medico-legală psihiatrică, care a concluzionat că inculpatul nu are tulburări psihice de natură a-i afecta discernământul.
În cauză nu s-au produs acte noi care să justifice o nouă expertiză psihiatrică sau psihologică, astfel că motivul invocat este nefondat.
Este însă neîndoios că inculpatul a acţionat într-o stare de nervozitate excesivă, pe care de altfel o recunoaşte, determinată de situaţia deosebită conflictuală între părinţii săi, el şi partea vătămată, dar aceasta nu justifică tentativa de omor pe care a comis-o.
Pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată răspunde criteriilor stabilite în art. 52 C. pen., infracţiune contra vieţii, precum şi antecedentele personale ale inculpatului care, fără a fi recidivist, a mai suferit sancţiuni penale.
Recursul declarat de partea vătămată L.V. este, de asemenea, nefondat.
Pedeapsa aplicată inculpatului, de 5 ani cu executare într-un loc de detenţie, este suficientă în raport de gravitatea faptei, condiţiile săvârşirii ei şi urmăreşte, în cuantumul dispoziţiilor civile răspunde acestor elemente.
Întrucât nu se constată motive care, examinate din oficiu să determine casarea hotărârilor, recursurile declarate de inculpatul F.C. şi partea vătămată L.V. vor fi respinse, ca nefondate, conform dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpatul F.C.C. şi de partea civilă L.V. împotriva deciziei penale nr. 155 din 17 decembrie 2008 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Obligă recurenta parte civilă la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 4 mai 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1615/2009. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 1633/2009. Penal → |
|---|
