ICCJ. Decizia nr. 1650/2009. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1650/2009
Dosar nr. 152/64/2009
Şedinţa publică din 5 mai 2009
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel Braşov, prin sentinţa penală nr. 30 F din 16 martie 2009, în baza dispoziţiilor art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a respins, ca nefondată, plângerea petenţilor N.S.M. şi A.(B.)G., formulată împotriva rezoluţiei nr. 205/P/2008 din 12 decembrie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov, rezoluţie pe care a menţinut-o.
Pentru a pronunţa sentinţa, instanţa a reţinut că rezoluţia atacată, menţinută prin rezoluţia nr. 8/II.2/2009 din 30 ianuarie 2009 a procurorului general al aceluiaşi parchet, a dispus, în baza dispoziţiilor art. 228 alin. (4), raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale faţă de S.M., notar public, sub aspectul săvârşirii infracţiunii de fals intelectual, prevăzută de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), precum şi faţă de S.R. şi P.M., pentru aceştia sub aspectul infracţiunilor de fals material în înscrisuri oficiale, prevăzută de art. 288 C. pen. şi de uz de fals, prevăzută de art. 291 din acelaşi cod, faptele penale imputate neexistând în materialitatea lor.
Din verificarea actelor premergătoare efectuate de procuror în analiza plângerii petenţilor, s-a constatat că susţinerile acestora, în sensul că actul de partaj voluntar şi contractul de donaţie, încheiate de F.S. după ce aceasta testase, la 27 mai 1998, în favoarea lor, acte autentificate de notarul public, nu au corespondent în realitate, nerezultând indicii ale săvârşirii infracţiunilor reclamate.
Împotriva sentinţei, petentele în termenul legal, au formulat recursuri, în cererea scrisă motivându-se că ambele au fost întreţinători şi îngrijitori, în timpul vieţii, ai lui F.S. şi F.K., recunoscuţi în testamentul făcut în 1998 mai 27, moştenitori legatari după moarte, asupra tuturor bunurilor celor doi, ele solicitând ca toate acestea să fie trecute în întregime şi nu în parte, la cei ce le merită de drept, să se ţină cont de toate amănuntele şi piesele din dosar pentru că nu s-a dovedit în ce condiţii a ajuns la notar F.S. la data de 12 iunie 1998, să se justifice de o comisie medico-legală că ea ar fi fost în deplinătatea facultăţilor mintale odată ce era bolnavă handicap mintal, la acea dată având şi vârsta de 82 de ani (filele 2, 3 dosar Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală).
Recursurile nu sunt fondate.
Conform dispoziţiilor art. 2781 alin. (7) C. proc. pen., verificându-se plângerea, se examinează rezoluţia procurorului pe baza lucrărilor şi a materialului cauzei, precum şi prin luarea în considerare a unor acte noi.
Astfel, examinând sentinţa, se reţine că instanţa competentă a verificat în integralitate materialul cauzei, condiţiile în care F.S. a semnat actul de partaj voluntar şi respectiv, de donaţie, fiind constatate şi tehnico-ştiinţific, precum şi medico-legal psihiatric.
Ca atare, actul medico-legal de expertiză psihiatrică a lui F.S., datat 2 iulie 1998, a conchis că aceasta avea judecata şi discernământul păstrate, fiind orientată auto şi alopsihic.
Constatarea tehnico-ştiinţifică din 24 noiembrie 2008, reliefând că semnăturile de pe documentele în litigiu au fost, probabil, executate de ea, caracterul de probabilitate impunându-se datorită numărului foarte redus de semnături model de comparaţie, nefiind executate prin dirijarea mâinii scriptorului de către o altă persoană.
Din actele cauzei, se mai reţine că F.S., prin actul de donaţie, a oficializat înscrisul, contract de vânzare-cumpărare încheiat cu P.M. încă din anul 1996, deci anterior testamentului din 27 mai 1998.
Este de amintit şi că legea civilă nu interzice ca testatorul, până la deces, să revină asupra a ceea ce testase, manifestarea de voinţă ulterioară putând revoca, în tot sau în parte, ceea ce testase, înstrăinarea voluntară a bunurilor ce au făcut obiectul legatului denotând voinţa persoanei de a revoca ceea ce se înscrisese în testament.
Pentru considerentele expuse, sentinţa fiind legală şi temeinică, recursurilor vor fi respinse ca nefondate.
Conform dispoziţiilor art. 192 cu referire la art. 189 alin. (1) C. proc. pen., petenţii recurenţi vor fi obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de petiţionarii N.S.M. şi A.(B.)G. împotriva sentinţei penale nr. 30/F din 16 martie 2009 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurenţii petiţionari să plătească statului suma de câte 100 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 5 mai 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1649/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1654/2009. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
