ICCJ. Decizia nr. 1680/2009. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1680/2009
Dosar nr.857/32/2008
Şedinţa publică din 7 mai 2009
Asupra recursului de faţă
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 45 din 5 martie 2009, Curtea de Apel Bacău, secţia penală, cauze minori şi familie, a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petiţionarul P.l. împotriva rezoluţiei nr. 623/P/2008 din 18 septembrie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău.
S-au reţinut, în esenţă, următoarele:
Prin plângerea formulată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, petiţionarul a solicitat efectuarea de cercetări faţă de avocata P.C., pentru pretinsa săvârşire a infracţiunilor prevăzute de art. 192 alin. (2), art. 208 – art. 209 lit. i) şi art. 217 alin. (1) C. pen., susţinând că fosta sa soţie a pătruns timp de patru zile în apartamentul bun comun, prin distrugerea sistemului de închidere, iar, apoi, chiar înlocuirea uşii şi a sustras bunuri şi înscrisuri.
Prin rezoluţia din 18 septembrie 2008, dată în dosarul nr. 623/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de presupusa făptuitoare P.C., pentru infracţiunile reclamate, reţinându-se că, din verificările efectuate, rezultă că, ulterior pronunţării divorţului, aceasta fusese reintegrată în spaţiu prin sentinţa civilă nr. 1183 din 18 aprilie 2008 a Judecătoriei Oneşti, astfel că faptele reclamate nu întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de distrugere, furt şi violare de domiciliu, fapte pentru care, de altfel, s-a dat o soluţie în dosarul nr. 584/P/2008.
Prin rezoluţia din 14 noiembrie 2008, dată în dosarul nr. 825/11/2/2008 a procurorului general, a fost respinsă plângerea petiţionarului, fiind menţinută rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale, ca fiind legală şi temeinică.
Prin plângerea depusă la instanţă, petiţionarul a criticat rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale, susţinând că s-a efectuat o cercetare superficială, iar soluţia nu a fost motivată corespunzător.
Instanţa de fond, prin sentinţa penală sus-menţionată, a respins, ca nefondată, plângerea petiţionarului, reţinând, în esenţă, că pentru aceleaşi fapte, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău a dispus, prin rezoluţia nr. 584/P/2008, o soluţie de netrimitere în judecată, care a fost atacată cu plângere la procurorul ierarhic superior şi la instanţă, iar, în prezent, cauza se află în recurs pe rolul instanţei supreme. Având în vedere principiul „non bis in idem" şi faptul că petiţionarul îşi poate valorifica drepturile şi interesele legitime referitoare la faptele reclamate, cercetate şi în dosarul sus-menţionat, instanţa a constatat că plângerea sa nu este întemeiată.
Împotriva sentinţei a declarat recurs petiţionarul.
Recursul declarat de petiţionar împotriva sentinţei, motivat la dosar, este nefondat.
Din examinarea lucrărilor dosarului, se constată că, în mod corect, instanţa de fond a dispus respingerea plângerii formulate de petiţionar, ca nefondată.
În ce priveşte criticile invocate de petiţionar în motivele scrise de recurs, invocate şi în faţa instanţei de fond, referitoare la greşita conexare a unor dosare şi trimiterea acestora procurorului în vederea începerii urmăririi penale, Înalta Curte constată că nu este fondată.
Astfel, în cadrul procedurii plângerii reglementată de dispoziţiile art. 2781 şi următoarele C. proc. pen., instanţa este investită numai cu verificarea legalităţii şi temeiniciei rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale dispusă de procuror urmare sesizării cu plângerea petiţionarului, care în cauză are nr. 623/P/2008 din 18 septembrie 2008 şi priveşte pe presupusa făptuitoare, avocat P.C.
Fiind investită doar în aceste limite, instanţa nu poate cenzura soluţiile procurorului de conexare sau disjungere a unor cauze pe care procurorul Ie-a apreciat ca având legătură cu cauza în care efectuează acte premergătoare şi în raport cu care a dispus o singură soluţie de netrimitere în judecată.
Asupra fondului cauzei, se constată, într-adevăr, că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunilor reclamate de petiţionar.
Din examinarea actelor premergătoare, rezultă că intimata avocată fusese reintegrată în spaţiu printr-o hotărâre judecătorească, astfel că avea un temei legal pentru a pătrunde în locuinţa respectivă, ulterior pronunţării divorţului dintre ea şi petiţionar. Pe de altă parte, pentru aceste aspecte, care ţin de fondul cauzei civile, petiţionarul avea posibilitatea legală a verificării acestora de către instanţele de control judiciar, prin intermediul exercitării căilor de atac legale.
În raport de considerentele expuse, se constată că sentinţa instanţei de fond este temeinică şi legală, urmând a fi respins, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul P.l., cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul petiţionar P.l. împotriva sentinţei penale nr. 45 din 5 martie 2009 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală, cauze minori şi familie.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 400 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 7 mai 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1617/2009. Penal. Infracţiuni de corupţie... | ICCJ. Decizia nr. 1684/2009. Penal → |
|---|
