ICCJ. Decizia nr. 1765/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1765/2009
Dosar nr. 5147/103/2007
Şedinţa publică din 13 mai 2009
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 176 din 29 octombrie 2008 Tribunalul Neamţ i-a condamnat pe inculpaţii:
- C.C.C., în baza art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 74 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., la 2 ani închisoare şi 1 an pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. (parte vătămată C.A.M.).
- în baza art. 13 alin. (1), (3), (4) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), art. 74 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., la 2 ani închisoare şi 1 an pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. (parte vătămată C.A.M.).
În temeiul art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele, în pedeapsa de 2 ani închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 71 şi art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
- A.V.A., în baza art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 74 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., la 2 ani închisoare şi 1 an pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. (părţi vătămate C.A.M., S.A., I.A. şi M.T.).
- în baza art. 13 alin. (1), (3), (4) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), art. 74 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., la 2 ani închisoare şi 1 an pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. (parte vătămată C.A.M.).
În temeiul art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele în pedeapsa de 2 ani închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 71 şi art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
A confiscat de la inculpatul C.C.C. suma de 51.600 Euro sau echivalentul în lei şi de la inculpatul A.V.A. suma de 26.600 Euro sau echivalentul în lei.
Inculpaţii au fost obligaţi către partea civilă C.A.M. la 15.000 Euro sau echivalentul în lei, cu titlu de daune morale.
Instanţa a reţinut, în fapt, că la începutul anului 2003 partea vătămată C.A.M., minoră în vârstă de 16 ani şi elevă la liceu în mun. Piatra Neamţ, l-a cunoscut pe inculpatul A.V.A., devenind prieteni.
În timp scurt inculpatul i-a propus minorei să plece în Spania, unde îi poate asigura loc de muncă, respectiv menajeră la o familie, cu un salariu de 1000-1200 Euro lunar, asumându-şi sarcina să-i procure paşaport şi să-i suporte cheltuielile de transport, urmând ca minora să-i cedeze lui primul salariu.
Partea vătămată, provenind dintr-o familie dezorganizată, fiind crescută de bunici, a acceptat propunerea, astfel că, după obţinerea paşaportului, inculpatul în jurul datei de 4 februarie 2003 a trimis-o cu autocarul în Spania, spunându-i că la Barcelona va fi aşteptată de G.G., care o va conduce la locul de muncă şi căreia urma să-i remită banii pentru inculpat.
În oraşul Barcelona minora a fost aşteptată, însă, de inculpatul C.C.C., care i-a promis că o conduce la locuinţa numitei G.G.
În realitate susnumitul inculpat a transportat-o pe minoră cu vaporul în Insula Ibiza, unde au fost aşteptaţi de albanezul J.G.
În timpul deplasării spre hotel inculpatul C.C. l-a sunat pe inculpatul A.V., căruia i-a spus că nu îi poate trimite decât 3000 Euro pentru partea vătămată întrucât este minoră.
În aceste împrejurări C.A.M. a aflat că a fost indusă în eroare şi că a fost vândută pentru a practica prostituţia, neavând posibilitate să revină întrucât paşaportul se afla la inculpatul C. şi nu avea bani de transport.
De altfel, inculpatul C. i-a spus direct ce are de făcut, precizându-i că pentru 1/2 oră sex să pretindă de la clienţi 40-50 Euro iar pentru o oră, 120 Euro.
Exploatarea sexuală a părţii vătămate s-a realizat cu participarea patronului hotelului, care a pus la dispoziţie un apartament, primea banii de la clienţi şi îi îndruma spre cameră.
Refuzând după două săptămâni să mai practice prostituţia, partea vătămată a fost bătută de inculpatul C. şi de albanez, determinând-o astfel să continue.
După aprecierile părţii vătămate, timp de două luni, cât a făcut acte de prostituţie, patronul hotelului şi inculpatul C.C.C. au încasat 18.000 Euro.
Cu clienţii partea vătămată întreţinea raporturi sexuale protejate, însă, în acelaşi timp, a întreţinut astfel de raporturi, neprotejate, şi cu inculpatul C., urmare cărora a rămas însărcinată.
Neputând întrerupe cursul sarcinii în străinătate, partea vătămată fiind minoră, inculpatul C. a adus-o în acest scop în România, însă, revenită în ţară, aceasta a refuzat avortul, locuind în apartamentul mamei inculpatului, care s-a oferit să le crească copilul.
La data de 24 noiembrie 2003 partea vătămată a născut o fetiţă şi totul a decurs normal în relaţii de concubinaj timp de 8 luni.
În luna iulie 2004, după ce partea vătămată a devenit majoră, inculpatul i-a propus să meargă în Italia la muncă, spunându-i că are o soră în această ţară care o va ajuta.
Cei doi au plecat cu autoturismul la Portenone, unde au fost aşteptaţi de o cetăţeancă româncă, E., căsătorită cu un cetăţean italian şi care i-a condus într-o zonă muntoasă unde avea un hotel. Acolo au fost aşteptaţi de albanezul J.G. şi de G.G., care au venit din Spania în Italia.
Aici partea vătămată a realizat şi a reproşat inculpatului C. că a adus-o pentru prostituţie, însă acesta şi albanezul au ameninţat-o cu pistolul, astfel că încă din prima seară a fost dusă de inculpat în stradă, alături de alte tinere pentru racolare clienţi.
Inculpatul C. i-a pretins părţii vătămate să ceară clienţilor 30 Euro pentru sex în autoturism.
Timp de 6 luni partea vătămată a fost obligată să se prostitueze astfel şi apreciază că inculpatul a încasat în acest interval circa 36.000 Euro.
În această perioadă partea vătămată a fost depistată de 7 ori de carabinieri care deşi au obligat-o să părăsească Italia, inculpatul C. nu i-a dat voie. În sfârşit, partea vătămată a revenit în România.
În luna iulie 2005 inculpatul C.C.C. i-a făcut cunoştinţă părţii vătămate C.A.M. cu numita L.O., prietena inculpatului A.V.A. şi ambii inculpaţi i-au propus să meargă cu aceasta în Spania, unde ultima are o mătuşă şi vor lucra ca menajere.
În oraşul Castellion sus-numitele au fost aşteptate de T.A., care le-a luat paşapoartele şi le-a dus la clubul „Las Palmera", unde – cum altfel – au practicat prostituţia timp de 7 luni, alături de alte circa 100 de femei.
După circa o lună au sosit în Spania şi inculpaţii C.C.C. şi A.V.A., care împreună cu T.A. au închiriat un apartament, preluând astfel exploatarea sexuală a părţii vătămate, de pe urma căreia aceasta din urmă apreciază că cei trei au câştigat circa 20.000 Euro.
Cu sprijinul unui cetăţean spaniol partea vătămată C.A.M. s-a întors în ţară, judecându-se cu inculpatul C. pentru încredinţarea spre creştere şi educare a minorei rezultată din concubinajul lor.
În luna martie 2003 partea vătămată majoră S.A.M. l-a cunoscut pe inculpatul A.V.A. prin intermediul prietenei sale M.L.
Partea vătămată a acceptat propunerea prietenei sale de a merge în Spania pentru a lucra într-un bar ca damă de companie, inculpatul suportându-i cheltuielile pentru paşaport şi transport.
În oraşul Barcelona partea vătămată a fost aşteptată de J. care a adus-o cu vaporul la Ibiza la hotel, unde a fost cazată în cameră cu M.L. (plecată mai înainte în Spania) şi cu G.G. şi pusă în faţa realităţii de a face prostituţie.
Partea vătămată a practicat prostituţie timp de 5 luni, banii fiind încasaţi de J.G., care trimitea o parte din sume în România inculpatului A.A., fie personal, fie prin intermediul persoanelor exploatate.
Şi partea vătămată S.A.M. i-a trimis bani inculpatului A. de trei ori, conform adresei Direcţiei Regionale de Poştă – Bacău – Oficiul Judeţean Neamţ.
Partea vătămată apreciază că în cele 5 luni a obţinut din prostituţie circa 30.000 Euro, bani împărţiţi între J.G. şi inculpatul A.V.A.
În anul 2002 inculpatul A.V.A. a racolat-o şi trimis în Italia pe partea vătămată majoră I.A., audiată sub identitate protejată, unde timp de o lună a practicat prostituţie, deşi i se promisese că va lucra ca menajeră. În acest timp a obţinut circa 1000 Euro, care au fost luaţi de inculpat.
În cele din urmă l-a abandonat pe inculpat.
În luna noiembrie 2006 partea vătămată majoră M.T., audiată sub identitate protejată, l-a cunoscut pe inculpatul A.V.A., devenind prieteni şi întreţinând relaţii sexuale. Ulterior, inculpatul a venit însoţit de un alt bărbat, cerându-i persoanei vătămate să întreţină şi cu acesta relaţii sexuale. Partea vătămată a fost de acord, însă i-a solicitat inculpatului să nu îi mai aducă clienţi.
Inculpatul a ameninţat-o că în caz de refuz, le va spune părinţilor şi prietenului ei că se prostituează, precum şi cu bătaia.
Împotriva acestei hotărâri inculpatul A.V.A. a declarat apel, solicitând, în principal, achitarea, iar în subsidiar aplicarea art. 81 C. pen. şi suspendarea condiţionată a executării pedepsei.
Prin Decizia penală nr. 15 din 20 ianuarie 2009 Curtea de Apel Bacău a respins ca nefondat apelul inculpatului, constatând că hotărârea atacată este legală şi temeinică, probele susţinând concluzia privind vinovăţia acestuia iar pedeapsa fiind stabilită şi aplicată în raport de criteriile prevăzute de lege.
Decizia penală susmenţionată a fost atacată cu recurs de către inculpat, solicitând, de asemenea, în principal achitarea întrucât nu există nicio probă certă privind vinovăţia sa, ajutând-o din prietenie pe C.A.M. cu bani pentru a-şi face paşaport şi să ajungă în Spania şi a contactat-o pe G.G. în acelaşi scop, să-i caute loc de muncă de menajeră. Deşi le cunoaşte pe celelalte părţi vătămate, nu le-a ajutat să practice prostituţia, banii primiţi de la partea vătămată S.A. fiind destinaţi mamei acesteia, care nu ar fi avut act de identitate şi că, deşi a fost în Italia, a făcut-o pentru a munci, conform documentelor carte de muncă şi permis de muncă.
În subsidiar a solicitat aplicarea dispoziţiilor art. 81 C. pen. şi suspendarea condiţionată a executării pedepsei.
Verificând hotărârea atacată pe baza actelor şi lucrărilor de la dosar, Curtea constată că recursul susţinut în considerarea cazurilor de casare prevăzute de art. 3859 alin. (1) pct. 18 şi 14 C. proc. pen., este nefondat.
În cauză, situaţia de fapt a fost stabilită pe baza mijloacelor de probă administrate în cursul urmăririi penale şi în cel al judecăţii.
Inculpatul A.V.A., ascultat în cursul urmăririi penale, a confirmat că le-a cunoscut pe toate persoanele cu care i se impută că a cooperat în săvârşirea infracţiunilor – inculpatul C.C.C., G.G., J.G. – precum şi pe persoanele vătămate, susţinând că pe acestea din urmă nu a urmărit decât să le ajute să îşi găsească un loc de muncă în străinătate.
A primit diferite sume de bani, însă – explică inculpatul – cele de la inculpatul C. reprezentau sumele pe care i le datora C.A.M., cele date de S.A. reprezentau achitarea datoriilor reprezentând contravaloare paşaport şi cheltuieli de transport până în Spania, iar de la J.G. ar fi fost sume împrumutate.
La instanţele de fond, apel şi recurs inculpatul A.V.A. s-a prevalat de dreptul prevăzut de art. 70 alin. (2) Cod procedură penală, de a nu face declaraţie.
Apărările inculpatului făcute în cursul urmăririi penale, nu sunt susţinute şi nici nu se coroborează cu alte probe.
Declaraţiile tuturor părţilor vătămate – dintre care la instanţa de fond a fost audiată numai C.A.M. (dos. file 105-107), celelalte neputând fi ascultate din motive obiective – sunt concordante în toate elementele esenţiale ale actelor materiale reţinute, respectiv motivaţia racolării lor de către inculpat, implicarea acestuia în procurarea documentelor de călătorie, suportarea contravalorii acestora şi persoanele de legătură din străinătate, mereu aceleaşi.
Apoi, conform listei de expedieri sume de bani din străinătate furnizată de Poşta Română – Oficiul Judeţean Neamţ, pe adresa inculpatului A.V.A. apar în cursul anilor 2003 – 2004 numeroase expedieri de bani în valută din Italia şi Spania, printre expeditori apărând de 16 ori „prietenul" G. şi de 4 ori partea vătămată S.A.M., acestea toate în afară de ceea ce recunoaşte inculpatul, şi anume că a primit o sumă de bani şi de la inculpatul C. reprezentând cheltuieli făcute cu plecarea în Spania a părţii vătămate C.A.M.
Toate aceste sume de bani, cum susţin părţile vătămate, reprezentau partea ce i se cuvenea inculpatului A.V.A. din cele obţinute prin practicarea prostituţiei.
Declaraţiile părţii vătămate C.A.M. se coroborează şi cu declaraţiile martorilor P.I. şi P.G., mama şi, respectiv tatăl vitreg ai părţii vătămate, care cunosc de la fiica lor aspecte de fapt referitoare la condiţiile în care aceasta a fost obligată la acte de prostituţie.
Curtea reţine, din întreg materialul probator, existenţa actelor materiale de trafic de persoane, săvârşite de inculpatul A.V.A. cu vinovăţie.
Cât priveşte pedepsele stabilite pentru fiecare unitate infracţională şi, respectiv, cea aplicată, Curtea constată, de asemenea, că individualizarea acestora s-a făcut cu respectarea condiţiilor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), atât sub aspectul duratei, cât şi cel al modalităţii de executare.
În raport de gradul de pericol social – generic şi concret – al faptelor, de repetabilitatea actelor materiale şi durata relativ îndelungată a comiterii acestora, pentru realizarea funcţiilor pedepsei, de constrângere şi reeducare precum şi a scopului acesteia, de prevenire a săvârşirii de noi infracţiuni, modalitatea de executare prin privare de libertate este şi necesară, şi justificată.
Faţă de cele ce preced şi constatând că nici din examinarea din oficiu a hotărârii nu se constată existenţa vreunuia dintre celelalte cazuri de casare, prevăzute de art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., recursul inculpatului A.V.A. urmează să fie respins ca nefondat.
Inculpatul urmează să fie obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în conformitate cu prevederile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul A.V.A. împotriva deciziei penale nr. 15 din 20 ianuarie 2009 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală.
Obligă recurentul inculpat la 875 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 75 lei, precum şi onorariile apărătorilor din oficiu ai părţilor vătămate, în sumă de câte 150 lei, vor fi avansate din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 13 mai 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1756/2009. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 1834/2009. Penal. Rejudecarea după extrădare... → |
|---|
