ICCJ. Decizia nr. 1720/2009. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1720/2009
Dosar nr. 1686/1/2009
Şedinţa publică din 11 mai 2009
Asupra contestaţiei în anulare de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 19 februarie 2009, invocând cazul de contestaţie prevăzut de art. 386 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., petiţionara I.T.l., a formulat contestaţie în anulare împotriva deciziei penale nr. 3303 din 17 octombrie 2008 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, ca instanţă de recurs, în dosarul nr. 395/32/2008.
Prin aceeaşi decizie, Înalta Curte a respins, ca nefondat, recursul declarat de petiţionara I.T.l. împotriva sentinţei penale nr. 104 din 17 iulie 2008 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală pentru cauze cu minori şi familie, fiind totodată obligată recurenta petiţionară la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Înalta Curte a reţinut că, în mod corect, prima instanţă a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petiţionara I.T.l. împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale, dată la 17 aprilie 2008, de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, în dosarul nr. 11 /P/2008.
În motivarea căii extraordinare de atac exercitate, contestatoarea I.T.l. a invocat faptul că, la termenul la care s-a judecat cauza în faţa instanţei de recurs, nu a fost citată şi, astfel, nu şi-a putut formula apărări în cauză.
Contestaţia în anulare formulată de contestatoarea I.T.l. este nefondată pentru următoarele considerente:
Contestaţia în anulare este mijlocul procesual prin care, în anumite cazuri prevăzute de lege, se poate cere unei instanţe care a pronunţat o hotărâre definitivă să rejudece cauza penală şi să revină în total sau în parte asupra soluţiilor date acesteia.
Contestaţia în anulare este, aşadar, o cale de atac îndreptată contra unei hotărâri definitive, deci o cale de atac extraordinară, care nu devine folosibilă decât atunci când o cauză penală a fost definitiv judecată.
Ca orice cale de atac, contestaţia în anulare, provoacă o amplificare în desfăşurarea procesului penal, dincolo de limita ordinară a acestui proces, dar în vederea readucerii lui înlăuntrul acestei limite prin eventuala rejudecare a cauzei penale.
Contestaţia în anulare se adresează instanţei care a pronunţat hotărârea definitivă pentru a provoca un autocontrol judecătoresc, care poate duce la o rejudecare a cauzei de către aceeaşi instanţă, aşa încât, contestaţia în anulare are caracterul de cale de atac de retractare.
Potrivit dispoziţiilor art. 386 C. proc. pen., împotriva hotărârilor penale definitive, se poate face contestaţie în anulare în următoarele cazuri:
- când procedura de citare a părţii pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanţa de recurs nu a fost îndeplinită conform legii;
- când partea dovedeşte că la termenul la care s-a judecat cauza de către instanţa de recurs a fost în imposibilitate de a se prezenta şi de a încunoştinţa instanţa despre această împiedicare;
- când instanţa de recurs nu s-a pronunţat asupra unei cauze de încetare a procesului penal dintre cele prevăzute în art. 10 lit. f) – i1) C. proc. pen., cu privire la care existau probe la dosar;
- când împotriva unei persoane s-au pronunţat două hotărâri definitive pentru aceeaşi faptă;
- când la judecarea recursului sau la rejudecarea cauzei de către instanţa de recurs, inculpatul prezent nu a fost ascultat, iar ascultarea acestuia este obligatorie potrivit art. 38514 alin. (I1) ori art. 38516 alin. (1) C. proc. pen.
Contestaţia în anulare întemeiată pe dispoziţiile art. 386 lit. a) C. proc. pen., caz de contestaţie invocat de contestatoarea I.T.I., trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:
- pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanţa de recurs, procedura de citare a părţii să nu fi fost îndeplinită potrivit legii, în sensul că operaţiile de emitere a citaţiei, de înmânare a acesteia, cât şi dovada modului de îndeplinire a procedurii de citare să nu fi fost deloc sau să fi fost efectuate în condiţii ce nu au asigurat cunoaşterea de către parte a datei de desfăşurare a şedinţei de judecată la instanţa de recurs;
- partea să nu fi fost prezentă la judecarea cauzei de către instanţa de recurs, aducându-se astfel atingere dreptului său de a participa la judecată şi de a pune concluzii;
- lipsa părţii să se fi produs în faţa instanţei de recurs.
În cauza de faţă, din analiza actelor existente la dosar, rezultă că pentru termenul din 17 octombrie 2008, când au avut loc dezbaterile judiciare, procedura de citare cu petiţionara I.T.I. a fost legal îndeplinită, aceasta fiind citată la adresa pe care personal a indicat-o, fiind respectate dispoziţiile legale din Titlul V, Capitolul II privitor la citarea şi comunicarea actelor procedurale.
În acelaşi timp, se impune a se observa că prezenţa recurentei petiţionare la judecarea recursului nu era obligatorie, potrivit legii, nefiind incidente în cauză dispoziţiile art. 38511 alin. (2) C. proc. pen.
Având în vedere că, motivul de contestaţie în anulare invocat nu este întemeiat, Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 392 C. proc. pen., va respinge, ca nefondată, contestaţia în anulare formulată de contestatoarea I.T.I. împotriva deciziei nr. 3303 din 17 octombrie 2008 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. 395/32/2008.
Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatoarea la plata sumei de 200 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondată, contestaţia în anulare formulată de contestatoarea I.T.I. împotriva deciziei nr. 3303 din 17 octombrie 2008 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. 395/32/2008.
Obligă contestatoarea la plata sumei de 200 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 11 mai 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1710/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1721/2009. Penal → |
|---|
