ICCJ. Decizia nr. 1727/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1727/2009
Dosar nr. 2328/91/2008
Şedinţa publică din 11 mai 2009
Asupra recursului penal de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 426 din 7 noiembrie 2008 pronunţată de Tribunalul Vrancea, secţia penală, a fost respinsă, ca nefondată, cererea de revizuire formulată de condamnatul G.R.P., deţinut în Penitenciarul Focşani.
A fost obligat revizuientul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre prima instanţă a reţinut că, prin cererea înregistrată la data de 6 mai 2008, condamnatul G.R.P. a solicitat revizuirea sentinţei penale nr. 282 din 22 iunie 2007 pronunţată de Tribunalul Vrancea.
În motivarea cererii de revizuire, condamnatul a susţinut că, nu a săvârşit fapta pentru care a fost condamnat, nefiind luate în considerare toate declaraţiile date de el pe parcursul cercetărilor, astfel că situaţia de fapt a fost greşit reţinută pe baza depoziţiilor neclare şi confuze ale unor martori; că probele nu au fost recoltate şi conservate în mod corespunzător, că ar fi fost „ fabricate" de organele de anchetă şi că nu a existat timpul necesar pentru a întreţine un raport sexual cu partea vătămată.
În cauză a fost întocmit de procuror referatul cu nr. 391/III/6/2008 din 19 iunie 2008, în condiţiile art. 399 C. proc. pen.
Examinând actele dosarului, prima instanţă a reţinut că, revizuientul G.R.P. se află în executarea unei pedepse privative de libertate de 14 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 282 din 22 iunie 2007, pronunţată de Tribunalul Vrancea, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 242 din 23 ianuarie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pentru săvârşirea infracţiunii de viol prevăzută de art. 197 alin. (1) şi (3) teza I C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) şi că a solicitat revizuirea sentinţei penale pentru împrejurări care au fost avute în vedere de către instanţă la judecarea cauzei în fond, respectiv la judecarea căilor ordinare de atac, greşita apreciere a probelor administrate.
Prima instanţă a constatat că motivele invocate de către revizuient nu se încadrează între cazurile expres şi limitativ prevăzute de lege.
S-a mai reţinut că revizuientul a invocat motive de netemeinicie a hotărârii pronunţate, însă probatoriul ce a fost administrat, aprecierea acestuia în condiţiile art. 63 C. proc. pen., precum şi hotărârea de condamnare pronunţată, inclusiv modul în care au fost respectate prevederile legale în materia asigurării apărării, au făcut obiectul controlului judiciar, fiind evaluate de către instanţele de apel şi recurs, în cadrul căilor de atac ordinare exercitate de către inculpat.
Cum aceste aspecte au fost cunoscute şi verificate de către instanţele care au soluţionat cauza şi nu au fost evidenţiate fapte sau împrejurări noi, nefiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 394 C. proc. pen., tribunalul a respins cererea revizuientului ca nefondată.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat apel revizuientul G.R.P. care a reiterat motivele invocate în cererea iniţială.
Prin Decizia penală nr. 8/ A din 26 februarie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia de minori şi familie, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de revizuientul G.R.P.
A fost obligat apelantul la plata sumei de 300 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, s-a dispus a fi avansată din fondul Ministerului Justiţiei.
Pentru a pronunţa această decizie, Curtea de Apel Galaţi, secţia de minori şi familie, a reţinut că, în cuprinsul dispoziţiilor art. 394 C. proc. pen., sunt enumerate expres şi limitativ cazurile în care poate fi cerută revizuirea unei hotărâri, iar motivele invocate de revizuient, respectiv greşita apreciere a materialului probator nu se încadrează în nici unul dintre acestea.
În consecinţă, criticile apelantului fiind nefondate, Curtea a respins apelul declarat de revizuient.
Împotriva ambelor hotărâri, în termen legal, a declarat recurs revizuientul G.R.P. care a reiterat, în scris, motivele invocate în cererea iniţială, susţinând, în plus, cu ocazia dezbaterilor, prin apărătorul desemnat din oficiu, greşita încadrare juridică dată faptei, aceasta întrunind, în opinia sa elementele constitutive ale infracţiunii de corupţie sexuală şi nu ale infracţiunii de viol, precum şi greşita individualizare a pedepsei aplicate.
Înalta Curte, examinând motivele de recurs invocate, cât şi din oficiu ambele hotărâri, conform prevederilor art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., combinat cu art. 3856 alin. (1) C. proc. pen., constată următoarele:
Potrivit dispoziţiilor art. 399 şi următoarele C. proc. pen., Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea a înaintat acelei instanţe cererea de revizuire a condamnatului G.R.P., după efectuarea verificărilor cerute de lege, cu concluzii de respingere a acesteia ca nefondată.
Într-adevăr, din examinarea conţinutului cererii, Înalta Curte constată că, în mod corect, prima instanţă a apreciat că nu sunt întrunite cerinţele dispoziţiilor art. 394 alin. (l) C. proc. pen., care limitează cazurile în care o sentinţă penală definitivă poate fi revizuită, fiind exclusă orice interpretare ori adăugare la lege.
Astfel, potrivit art. 394 C. proc. pen., revizuirea poate fi cerută când:
a) s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei;
b) un martor, un expert sau un interpret a săvârşit infracţiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere;
c) un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals;
d) un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de cercetare penală a comis o infracţiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere;
e) când două sau mai multe hotărâri judecătoreşti definitive nu se pot concilia.
Nici în apel condamnatul revizuient nu a invocat incidenţa vreunuia dintre cazurile expres şi limitativ prevăzute în textul mai sus citat, referindu-se doar la aspecte legate de temeinicia şi legalitatea hotărârii, aspecte avute deja în vedere cu ocazia judecării cauzei în căile ordinare de atac.
Din analiza dispoziţiile art. 394 C. proc. pen., rezultă că revizuirea întemeiată pe prevederile alin. (l) lit. a) al acestui articol este dublu condiţionată, în sensul că trebuie să fie vorba de descoperirea unor fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei, iar faptele sau împrejurările noi să poată dovedi netemeinicia hotărârii de achitare, de încetare a procesului penal ori de condamnare [(art. 394 alin. (1) lit. a) şi alin (2) C. proc. pen.)].
În cauză însă se observă că, deşi revizuientul a susţinut că este nevinovat, nu a invocat fapte sau împrejurări noi care să conducă la această concluzie şi care să nu fi fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei, solicitând doar reaudierea părţii vătămate şi a unor martori, aspecte ce nu pot fi reanalizate în cadrul procedurii reglementate de art. 393 şi următorii C. proc. pen., întrucât nu este admisibil ca, pe calea revizuirii să se obţină o prelungire a probaţiunii pentru fapte deja cunoscute şi verificate de instanţele care au soluţionat cauza sau o nouă apreciere a probelor ce au fost deja administrate.
Totodată, Înalta Curte mai constată că prin cererea de revizuire formulată, condamnatul a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei şi reindividualizarea pedepsei ce i-a fost aplicată, motivele invocate neregăsindu-se însă printre cazurile de revizuire menţionate anterior.
Faţă de cele menţionate mai sus, Înalta Curte constatând că motivele invocate de revizuient nu se circumscriu cazurilor expres şi limitativ prevăzute de dispoziţiile art. 394 C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuientul condamnat G.R.P. împotriva deciziei penale nr. 8/ A din 26 februarie 2009 a Curţii de Apel Galaţi, secţia minori şi familie.
Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul revizuient la plata sumei de 400 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuientul condamnat G.R.P. împotriva deciziei penale nr. 8/ A din 26 februarie 2009 a Curţii de Apel Galaţi, secţia minori şi familie.
Obligă recurentul revizuient la plata sumei de 400 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 11 mai 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1721/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1739/2009. Penal. Prelungirea altor măsuri... → |
|---|
