ICCJ. Decizia nr. 1739/2009. Penal. Prelungirea altor măsuri (obligarea de a nu părăsi ţara/locaţia). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1739/2009
Dosar nr. 3954/1/2009
Şedinţa publică din 12 mai 2009
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel Suceava, secţia penală, prin Încheierea nr. 2 din 5 decembrie 2008, a admis propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava de arestare a persoanei solicitate C.M., împotriva căreia la 12 noiembrie 2008 a fost emis un mandat european de arestare de către Procuratura din Berlin-Republica Germania.
În temeiul art. 90 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 modificată prin Legea nr. 222/2008 a dispus arestarea pe o perioadă de 5 zile de la 5 decembrie 2008 până la 9 decembrie 2008.
Ulterior la 10 decembrie 2008, aceeaşi instanţă a dispus luarea faţă de persoana solicitată C.M. a măsurii obligării de a nu părăsi localitatea pe o perioadă de 30 zile, măsură prevăzută de art. 145 C. proc. pen.
Prin aceeaşi încheiere din 10 decembrie 2008 s-a dispus sesizarea Curţii Constituţionale cu soluţionarea unei excepţii de neconstituţionalitate invocată de apărarea persoanei solicitate şi a fost suspendată judecata.
Ulterior la 5 ianuarie 2009, 2 februarie 2009, 2 martie 2009, 1 aprilie 2009 şi 4 mai 2009 a fost menţinută măsura obligării de a nu părăsi localitatea pe durate de câte 30 zile.
Împotriva încheierilor de şedinţă din 2 martie şi 1 aprilie 2009 persoana solicitată a declarat recurs, iar Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin deciziile nr. 821 din 9 martie 2009 şi 1858 din 10 aprilie 2009 a respins recursurile ca nefondate şi a menţinut măsura.
La 4 mai 2009, Secţia penală de la Curtea de Apel Suceava a procedat conform art. 90 din Legea 302/2004 şi art. 145 alin. (2) C. proc. pen. şi în temeiul art. 90 alin. (1) din legea modificată a menţinut obligarea de a nu părăsi localitatea pe o durată de 30 zile până la 7 iunie 2009 inclusiv.
Motivul este acela că nu a fost soluţionată excepţia de neconstituţionalitate de către Curtea Constituţională iar temeiurile care au determinat luarea măsurii se menţin.
Împotriva încheierii cu nr. 10 din 4 mai 2009 a declarat recurs persoana solicitată care a susţinut că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii nu mai există, are afaceri comerciale în alte localităţi şi nu se poate deplasa pentru a semna contracte.
Recursul este nefondat.
Prima instanţă a motivat că după înlocuirea măsurii arestării cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea persoana solicitată a fost cea care a invocat excepţia de neconstituţionalitate a unor texte din Legea nr. 302/2004 fapt ce a dus la amânarea repetată şi prelungirea măsurii până la soluţionarea excepţiei de către Curtea Constituţională.
S-a mai motivat că în lipsa deciziei şi pentru a asigura predarea în bune condiţii a persoanei solicitate în cazul în care se va decide acest lucru, se justifică menţinerea în continuare a măsurii prevăzută de art. 145 C. proc. pen.
Pentru aceste considerente instanţa a respins cererea formulată de persoana solicitată pentru revocarea măsurii.
Având în vedere că temeiurile pentru care s-a dispus măsura obligării de a nu părăsi localitatea se menţin fiind îndeplinite şi condiţiile prevăzute de art. 145 alin. (2) C. proc. pen. în mod temeinic şi legal prima instanţă a prelungit măsura pe timp de 30 zile.
Aşa fiind, urmează ca în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. recursul să fie respins ca nefondat.
Văzând şi dispoziţiile art.192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.M. împotriva încheierii nr. 10 din 4 mai 2009 a Curţii de Apel Suceava, pronunţată în dosarul nr. 580/39/2008.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 150 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 12 mai 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1727/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1740/2009. Penal → |
|---|
