ICCJ. Decizia nr. 1734/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1734/200.
Dosar nr. 4885/30/2008
Şedinţa publică din 12 mai 2009
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 39/PI din 16 ianuarie 2009, Tribunalul Timiş în baza art. 334 C. proc. pen. a respins cererea formulată de inculpat privind schimbarea încadrării juridice a faptei reţinute în sarcina sa.
În baza art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i) şi alin. (2) C. pen. şi cu aplicarea art. 21 alin. (2) C. pen. a condamnat pe inculpatul D.V. la o pedeapsă de 8 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă de omor calificat.
În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pe durata executării pedepsei.
În baza art. 65 alin. (1) şi (2) C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 350 C. proc. pen. a menţinut starea de arest a inculpatului.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) a dedus din pedeapsa aplicată durata arestului preventiv de la data de 22 februarie 2008 la zi.
În baza art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 346 C. proc. pen. şi cu aplicarea art. 998, art. 999 C. civ. a obligat inculpatul la plata sumei de 2306,45 lei daune materiale şi 30.000 lei daune morale către partea civilă A.G. şi a respins în rest pretenţiile civile ale părţii civile A.G.
În baza art. 313 din Legea nr. 95/2006 a obligat inculpatul la plata sumei de 2820,01 lei despăgubiri civile către partea civilă Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Timişoara.
A luat act că Spitalul Clinic Municipal de Urgenţă Timişoara nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În baza art. 353 C. proc. pen. raportat la art. 163 C. proc. pen. a respins cererea părţii civile A.G. privind instituirea unui sechestru asigurător asupra bunurilor mobile şi imobile ale inculpatului.
În baza art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen. a confiscat de la inculpat un ciocan de zidărie din metal, având mânerul din plastic de culoare neagră, în lungime totală de 31 cm şi coada de 27 cm.
În baza art. 109 alin. (5) C. proc. pen. a dispus restituirea către inculpat a unei huse pentru scaunul din dreapta faţă a autoturismului Dacia Logan cu nr. de înmatriculare din material textil de culoare gri deschis, având marginile din vinilin de culoare neagră.
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut, în esenţă, că, la data de 8 februarie 2008, inculpatul D.V. a aplicat victimei A.G. mai multe lovituri cu ciocanul în zona capului, cauzându-i multiple leziuni şi traumatisme craniene, care au necesitat pentru vindecare 45 de zile de îngrijiri medicale, după care a rostogolit victima într-un şanţ cu apă, a aşezat-o în poziţia culcat cu faţa în jos, apăsându-i capul în apă cu intenţia de a-i suprima viaţa prin înec.
Situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în cauză, respectiv: procesele-verbale de cercetare la faţa locului, de audiere a părţii vătămate, de recunoaştere din grup şi examinare a autoturismului (filele 6-8, 11-15 dosar u.p.), rapoartele de examinare medico-legală preliminară, de constatare medico-legală nr. 518 din 25 februarie 2008 al IML Timişoara, de constatare a comportamentului simulat nr. 65956 din 23 aprilie 2008 al I.P.J. Timiş, de expertiză nr. 757470 din 14 mai 2008 al I.G.P. – Serviciul Expertize Biocriminalistice, de expertiză medico-legală nr.3285 din 22 decembrie 2008 al I.M.L. Timişoara (filele 8, 36, 37, 98-101, 105-114 dosar u.p. şi 208-210 dosar) declaraţiile părţii vătămate (filele 45-51 dosar u.p. şi 128 dosar), declaraţiile martorilor A.L., A.J., V.M., B.N. (filele 52-72 dosar u.p. şi 129-131, 149-152, 185, 211, 212 dosar), adresa nr. 23722 din 19 septembrie 2008 a Spitalului Judeţean de Urgenţă Timişoara (filele 46, 47 dosar), înscrisurile privind latura civilă a procesului (filele 22, 23, 78-116, 177-184, 213-219 dosar), referatul de evaluare întocmit pe numele inculpatului de Serviciul de Probaţiune al Tribunalului Timiş (filele 171-174 dosar), precum şi declaraţiile inculpatului (filele 39-42, 44 dosar u.p. şi 61 dosar).
Fiind audiat, atât în faza urmăririi penale, cât şi în timpul cercetării judecătoreşti, inculpatul a adoptat o poziţie nesinceră, schimbându-şi declaraţiile de mai multe ori şi încercând să inducă în eroare organele judiciare.
Curtea de Apel Timişoara, prin Decizia penală nr. 30/A din 19 martie 2009, în temeiul art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. a respins apelurile declarate de inculpatul D.V. şi partea civilă A.G. împotriva sentinţei penale nr. 39/PI din 16 ianuarie 2009 pronunţată de Tribunalul Timiş în dosarul nr. 4885/30/2008.
În temeiul art. 350 C. proc. pen. a menţinut starea de arest a inculpatului D.V., iar în temeiul art. 381 C. proc. pen. raportat la art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) a dedus în continuare starea de arest a inculpatului din data de 16 ianuarie 2009 la zi, însuşindu-şi argumentele instanţei de fond.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs partea civilă A.G. şi inculpatul D.V.
Inculpatul, personal, şi prin apărător a invocat cazurile de casare prevăzute de art. 3859 pct. 17 şi 14 C. proc. pen., solicitând, în principal, schimbarea încadrării juridice a faptei din tentativă de omor în cea de vătămare corporală gravă, arătând că invocă legitima apărare, întrucât victima l-a ironizat şi jignit şi l-a lovit peste mâna stângă.
A mai arătat că în declaraţiile părţii vătămate şi ale martorilor nu se specifică nimic despre încercarea sa de a îneca partea vătămată şi că a fugit de la locul faptei datorită martorilor care au venit spre el cu o furcă şi lemne pentru a-l bate.
În subsidiar, a solicitat redozarea pedepsei şi coroborarea acesteia sub minimul special, având în vedere circumstanţele reale ale săvârşirii faptei şi cele personale ale sale, fiind fără antecedente penale, căsătorit de 13 ani, cu 2 copii minori şi că a lucrat anterior săvârşirii faptei.
Recursul declarat de inculpat este nefondat.
Analizând hotărârea pronunţată, în raport de probele dosarului, Curtea constată că situaţia de fapt a fost corect reţinută, vinovăţia inculpatului pe deplin dovedită, încadrarea juridică dată faptei bine stabilită, fiind susţinută de ansamblul materialului probator administrat în cauză, iar pedeapsa aplicată fiind just individualizată.
Astfel, verificând motivele invocate de inculpat în recursul său, Curtea constată că cel privind schimbarea încadrării juridice a faptei şi a reţinerii dispoziţiilor art. 44 C. pen. a fost reiterat şi în faţa instanţei de apel aceasta analizându-l temeinic şi motivând amplu şi pertinent respingerea acestuia.
În mod corect, atât instanţa de fond, cât şi cea de control judiciar au apreciat că inculpatul se face vinovat de săvârşirea tentativei la infracţiunea de omor, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 20 raportat la art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i) şi alin. (2) C. pen., şi nu de infracţiunea de vătămare corporală gravă prevăzută de art. 182 C. pen., deoarece intenţia inculpatului a fost aceea de a ucide.
Elementul material al infracţiunii de omor poate consta dintr-o acţiune sau o inacţiune.
În cazul de faţă, aplicarea cu intensitate a mai multor lovituri, într-o regine vitală a corpului (zona capului), instrumentul folosit (un ciocan), obiect apt de a produce moartea unei persoane, combinat cu intenţia inculpatului de a îneca apoi victima într-un şanţ cu apă, modalitatea în care a urmărit acest lucru, respectiv aşezarea acesteia în poziţia culcat, cu faţa în jos şi apăsându-i capul în apă, impun concluzia intenţiei de a ucide a inculpatului, fapta sa constituind tentativa la infracţiunea de omor, iar nu aceea de vătămare corporală, astfel cum susţine acesta.
Faptul că infracţiunea comisă de inculpat a rămas doar în faza tentativei se datorează intervenţiei martorilor, care au salvat victima de la omor, întrerupând inculpatul din acţiunea sa.
De asemenea, nu pot fi primite nici susţinerile inculpatului cu privire la invocarea legitimei apărări, câtă vreme nu a făcut dovada că partea vătămată l-ar fi agresat anterior, fiind în ipostaza de a înlătura un atac material, direct, imediat şi injust îndreptat împotriva sa sau a altuia şi care i-ar fi pus în pericol grav persoana sau drepturile celui atacat.
Simplele afirmaţii făcute de inculpat, fără dovezi materiale în acest sens, nu pot constitui probe de natură să justifice aplicarea dispoziţiilor prevăzute de art. 44 C. pen.
În ceea ce priveşte individualizarea pedepsei, Curtea constată că hotărârea instanţei de fond menţinută de cea de control judiciar, este legală şi temeinică, la stabilirea pedepsei avându-se în vedere gradul de pericol social deosebit al acestui gen de fapte, împrejurările în care aceasta a fost comisă, modalitatea de săvârşire, atitudinea procesuală a inculpatului, circumstanţele personale ale acestuia, respectiv lipsa antecedentelor penale, aspecte faţă de care se apreciază că pedeapsa aplicată a fost just individualizată, potrivit criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), corespunzând scopului educativ –preventiv prevăzut de art. 52 C. pen., astfel că nu se impune redozarea acesteia.
Ca atare, după verificarea cauzei şi în raport de dispoziţiile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., recursul fiind nefondat, Curtea urmează a-l respinge conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. şi a dispune potrivit dispozitivului prezentei decizii.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.V. împotriva deciziei penale nr. 30/A din 19 martie 2009 a Curţii de Apel Timişoara.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 22 februarie 2008 la 12 mai 2009.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 12 mai 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1732/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1735/2009. Penal → |
|---|
