ICCJ. Decizia nr. 1864/2009. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1864/2009
Dosar nr. 154/42/2009
Şedinţa publică din 20 mai 2009
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. La data de 22 septembrie 2008, persoana vătămată M.C.V. a formulat plângere penală împotriva făptuitoarelor H.A.G., R.C. şi P.G.S., pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 246 şi art. 264 C. pen.
În motivarea plângerii, petentul arată că făptuitoarele menţionate, în calitate de judecătoare la Tribunalul Prahova, au pronunţat o hotărâre nelegală şi netemeinică în dosarul civil nr. 626/105/2008.
2. Prin rezoluţia nr. 541/P/2008 din 2 februarie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de cele trei făptuitoare, în temeiul art. 228 alin. (4) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., pentru infracţiunile prevăzute de art. 246 şi art. 264 C. pen., întrucât faptele sesizate nu există.
S-a reţinut în rezoluţia mai sus menţionată că, în cursul anului 2006, M.C.V. a adresat Judecătoriei Ploieşti o cerere prin care a solicitat obligarea Baroului Prahova la plata sumei de 10.000 Euro, cu titlu de daune morale, susţinând că i-a fost cauzat un prejudiciu echivalent cu imposibilitatea de a-şi formula apărarea în dosarele pe care le-a avut pe rolul Tribunalului Prahova, întrucât, deşi a formulat cerere către pârât, pentru a i se desemna un apărător din oficiu, a fost refuzat.
Prin sentinţa civilă nr. 10.488 din 20 noiembrie 2007 a Judecătoriei Ploieşti, acţiunea a fost respinsă ca netimbrată, sentinţă menţinută prin Decizia civilă nr. 782 din 18 septembrie 2008, pronunţată de Tribunalul Prahova în completul format din H.A.G., R.C. şi P.G.S.
S-a mai reţinut în rezoluţia atacată că în sarcina celor trei făptuitoare nu se poate reţine săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 246 şi art. 264 C. pen., întrucât acestea nu există, soluţia pronunţată fiind motivată în fapt şi în drept.
Împotriva acestei rezoluţii persoana vătămată a formulat plângere la procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, iar prin rezoluţia nr. 181/II/2/2008 din 17 februarie 2009, această plângere a fost respinsă, ca neîntemeiată.
3. Împotriva rezoluţiei procurorului petentul a formulat plângere în faţa judecătorului, în termen legal, în baza art. 2781 alin. (1) C. proc. pen., învederând că în cauză sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor şi favorizarea infractorului.
Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin sentinţa penală nr. 59 din 6 aprilie 2009 a respins, ca nefondată, plângerea petentului şi a menţinut rezoluţia atacată.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că procurorul a reţinut o corectă situaţie de fapt bazată pe probele administrate în cauză şi nu se poate reţine că judecătorii de la Tribunalul Prahova, care au soluţionat dosarul nr. 626/105/2008 şi au pronunţat Decizia civilă nr. 782/2008, ar fi comis infracţiunea de favorizarea infractorului, întrucât pentru existenţa acesteia este necesar să se fi săvârşit anterior o infracţiune de către cel favorizat, situaţie premisă care în speţă nu este realizată.
4. Împotriva acestei sentinţe persoana vătămată a declarat recurs, pe care nu l-a motivat, iar la termenul stabilit pentru judecarea cauzei nu s-a prezentat.
Examinând recursul din oficiu, Înalta Curte constată că este nefondat.
Instanţa de fond a reţinut în mod corect că nemulţumirea persoanei vătămate cu privire la soluţia dispusă de judecători nu înseamnă că aceştia au omis să îndeplinească un act sau că şi-au îndeplinit abuziv îndatoririle de serviciu.
Criticile, care se referă la modul de soluţionare a cauzei de către intimaţii judecători, nu pot constitui un motiv pentru tragerea la răspunderea penală a acestora sub aspectul săvârşirii infracţiunilor reclamate de petent.
Persoanele care îndeplinesc o activitate de jurisdicţie în cadrul instanţelor de judecată îşi desfăşoară activitatea în temeiul legii, având obligaţia să-şi îndeplinească atribuţiile ce le revin, prin pronunţarea unor hotărâri temeinice şi legale, în raport de probele administrate, ce pot fi verificate şi desfiinţate prin intermediul căilor legale de atac. În acest mod a procedat şi persoana vătămată, care a formulat contestaţie în anulare împotriva deciziei civile nr. 782/2008, cauza fiind înregistrată la Tribunalul Prahova sub nr. 5755/105/2008.
În consecinţă, recursul declarat de petiţionar este nefondat şi, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins.
Conform art. 192 alin. (2) din acelaşi cod, recurentul va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul M.C.V. împotriva sentinţei penale nr. 59 din 06 aprilie 2009 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi familie.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 20 mai 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1857/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3849/2009. Penal → |
|---|
