ICCJ. Decizia nr. 3849/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3849/2009
Dosar nr. 12623/63/2007
Şedinţa publică din 20 noiembrie 2009
Asupra recursului penal de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 458 din 30 octombrie 2008 Tribunalul Dolj a respins cererea de schimbare a încadrării juridice formulate de inculpatul L.C.N.
În baza dispoziţiilor art. 20 C. pen. raportat la art. 174 C. pen. şi art. 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen. a condamnat pe inculpatul L.C.N., (fiul lui N. şi I., născut în Craiova, domiciliat în Craiova, cartier R., jud. Dolj) la 4 ani închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen.
Pe durata executării pedepsei inculpatului i-au fost interzise drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza II, b) C. pen.
A dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii de o zi.
În baza art. 180 alin. (2) C. pen. a condamnat pe inculpatul C.I., (fiul lui G. şi E., născut în Craiova, cu domiciliul în Craiova, str. C.G., jud. Dolj, la 1.000 RON amendă penală.
A atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 631 C. pen.
A respins acţiunile civile formulate de părţile vătămate, inculpaţi L.C.N. şi C.I.
A obligat inculpatul L.C.N. la 955,96 RON despăgubiri civile, sumă ce va fi reactualizată la data plăţii, către partea civilă S.J.U. Craiova.
A compensat cheltuielile judiciare solicitate de părţi.
A obligat inculpaţii părţi vătămate la câte 300 RON fiecare cheltuieli judiciare statului.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a reţinut următoarea situaţie de fapt.
În ziua de 7 iulie 2006 inculpatul C.I. însoţit de concubina sa, numita S.A., oprindu-se la un bar de pe raza oraşului Craiova, a început o altercaţie verbală cu inculpatul parte vătămată L.C.N., în legătură cu faptul că acesta din urmă ar fi jignit-o pe concubina sa. Considerându-se jignit de afirmaţiile făcute la adresa concubinei sale, inculpatul C.I., a mers la căruţa pe care o lăsase în faţa barului de unde a luat o furcă cu care l-a lovit peste corp de mai multe ori pe L.C.N., după care, însoţit de concubină, a părăsit locul faptei.
Inculpatul parte vătămată L.C.N. cunoscând traseul pe unde urma să se deplaseze atacatorul său, l-a aşteptat în poarta locuinţei sale, unde la lovit de mai multe ori cu lopata pe C.I., după care a intrat în locuinţa sa.
Partea vătămată inculpat C.I. a fost internat în S.U. Craiova, fiind diagnosticat ca având ";traumatism cranio-cerebral, dilacerare frontal dreapta şi frontal cu înfundare frontală dreapta";, leziuni ce au necesitat 90 de zile îngrijiri medicale, şi care i-au pus viaţa în pericol.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel inculpatul parte civilă L.C.N. solicitând schimbarea încadrării juridice date faptei în infracţiune de vătămare corporală gravă şi reducerea pedepsei. S-au solicitat reindividualizarea pedepsei aplicate inculpatului C.I., considerând că este prea blândă.
Inculpatul parte vătămată C.I. a solicitat achitarea sa, considerând că sunt incidente dispoziţiile art. 10 lit. b1) C. proc. pen. raportat la art. 181 C. pen., iar pe de altă parte pedeapsa aplicată inculpatului L.C.N. este prea mică şi în mod nejustifcat a fost respinsă acţiunea sa civilă privind daunele morale.
Prin Sentinţa penală nr. 93 din 29 aprilie 2009 Curtea de Apel Craiova s-a admis apelul inculpatului parte civilă C.I. fiind obligat inculpatul L.C.N. la plata sumei de 2.000 RON cu titlu de daune morale, către acesta.
Apelul inculpatului L.C.N. a fost respins ca nefondat, cu obligarea sa la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Împotriva hotărârii sus-menţionate inculpatul parte vătămată L.C.N. a declarat recurs, solicitându-se schimbarea încadrării juridice date faptei din tentativă la infracţiunea de omor în infracţiunea de vătămare corporală gravă, reducerea pedepsei şi aplicarea dispoziţiilor privind suspendarea executării pedepsei cât şi înlăturarea obligării sale la plata daunelor morale acordate inculpatului parte civilă C.I.
Recursul declarat este nefondat.
Motivele de recurs invocate de recurent se încadrează în cazurile de casare prevăzute de art. 3859 pct. 17 şi 14, dar ele nu subzistă în cauză.
Probele administrate în cauză, respectiv plângerile şi declaraţiile date de inculpatul parte vătămată L.C.N. cât şi de inculpatul parte civilă C.I., actele medicale şi declaraţiile martorilor audiaţi în cauză, pe care le-au avut în vedere instanţele, au arătat că în speţă conflictul a avut 2 faze, în prima inculpatul parte civilă C.I. l-a lovit pe inculpatul parte vătămată L.C.N. cu o furcă în zone nevitale ale corpului, provocându-i leziuni ce au necesitat un număr mic de zile de îngrijiri medicale, faptă ce constituie infracţiunea de lovire sau alte violenţe, iar în cea de-a doua fază inculpatul parte vătămată L.C.N., după ce a pândit întoarcerea inculpatului parte civilă C.I., înarmat cu o lopată l-a lovit pe acesta cu brutalitate în zona capului.
Acţionând în modul descris, inculpatul L.C.N. a prevăzut neîndoielnic rezultatul posibil al faptei sale, - suprimarea vieţii victimei -, rezultat pe care dacă nu l-a urmărit l-a acceptat. Mijlocul folosit în agresiune - o lopată - zona vitală vizată, intensitatea deosebită a loviturilor ducând la un traumatism cranio-cerebral, acesta rămânând cu o infirmitate fizică permanentă, constituie elemente suficiente pentru a se reţine intenţia de a ucide, şi numai intervenţia în timp util pe cale chirurgicală împiedicând producerea decesului inculpatului parte civilă C.I.
Se constată, aşadar că încadrarea juridică corectă a faptei este cea stabilită de instanţe şi nu cea solicitată de inculpatul parte vătămată L.C.N.
Cât priveşte critica privitoare la pedeapsa prea mare aplicată invocată de inculpatul recurent L.C.N. Înalta Curte constată că instanţele au avut în vedere în procesul de individualizare gradul de pericol social al faptei comise poziţia inculpatului care a regretat, fapta săvârşită, cât şi reţinerea în mod justificat în favoarea acestuia a stării de provocare, astfel că pedeapsa aplicată este de natură să justifice cerinţele prevăzute de art. 52 C. pen. cu privire la scopul pedepsei, astfel că pedeapsa aplicată se impune a se menţine în cuantumul fixat.
Cu privire la solicitarea inculpatului de a se înlătura obligarea sa la plata daunelor morale se constată că în raport de numărul mare de zile de îngrijiri medicale, precum şi faptul că inculpatul parte vătămată C.I. a rămas cu o infirmitate fizică permanentă, critica formulată este nefondată.
Aşa fiind, în raport de considerentele prezentate în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. recursul declarat de inculpatul parte vătămată L.C.N. se va respinge ca nefondat cu obligarea sa la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul parte civilă L.C.N. împotriva Deciziei penale nr. 93 din 29 aprilie 2009 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul inculpat parte civilă la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 20 noiembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1864/2009. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 3851/2009. Penal → |
|---|
