ICCJ. Decizia nr. 1794/2009. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1794/2009
Dosar nr.10799/1/2008
Şedinţa publică din 14 mai 2009
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia penală nr. 3953 din 28 noiembrie 2008, pronunţată în dosarul nr. 1515/54/2008, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a respins, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul D.G. împotriva sentinţei penale nr. 159 din 3 octombrie 2008 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală. A fost obligat recurentul la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva acestei decizii a formulat contestaţie în anulare, contestatorul D.G. ce a avut calitatea de petiţionar, solicitând admiterea contestaţiei în anulare.
În motivarea contestaţiei în anulare, contestatorul a arătat că în mod greşit a fost soluţionată cauza la primul termen de judecată, apreciindu-se că a lipsit nemotivat, deoarece la data de 28 noiembrie 2008 era bolnav, fapt atestat şi de certificatul medical, expediat prin fax, în vederea amânării judecării cauzei.
Deşi a demonstrat imposibilitatea de prezentare, instanţa i-a respins recursul.
Temeiul de drept al contestaţiei în anulare formulate, invocat de către contestator îl constituie dispoziţiile art. 386 lit. b) C. proc. pen.
Prezentei contestaţii, petiţionarul a ataşat în copie, adeverinţa medicală invocată, prin care face dovada imposibilităţii de prezentare la termenul la care s-a judecat recursul.
Examinând contestaţia în anulare formulată de contestatorul D.G. în raport cu motivul invocat ce a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 386 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte constată, ca fiind nefondată contestaţia în anulare formulată.
Legiutorul român a prevăzut în conţinutul dispoziţiilor art. 386 C. proc. pen., aşa cum a fost modificat prin Legea nr. 356/2006, cazurile de contestaţie în anulare, statuând că împotriva hotărârii penale definitive se poate face contestaţie în anulare în următoarele cazuri:
a) când procedura de citare a părţii pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanţa de recurs nu a fost îndeplinită conform legii;
b) când partea dovedeşte că la termenul la care s-a judecat cauza de către instanţa de recurs a fost în imposibilitate de a se prezenta şi de a încunoştinţa instanţa despre această împiedicare;
c) când instanţa de recurs nu s-a pronunţat asupra unei cauze de încetare a procesului penal dintre cele prevăzute în art. 10 alin. (1) lit. f) - i1), cu privire la care existau probe în dosar;
d) când împotriva unei persoane s-au pronunţat două hotărâri definitive pentru aceeaşi faptă.
e) când, la judecarea recursului sau la rejudecarea cauzei de către instanţa de recurs, inculpatul prezent nu a fost ascultat, iar ascultarea acestuia este obligatorie potrivit art. 38514 alin. (11) ori art. 38516 alin. (1) C. proc. pen.
Potrivit cazului de contestaţie în anulare prevăzut în art. 386 lit. b) C. proc. pen., partea poate face contestaţie în anulare dacă dovedeşte că la termenul la care s-a judecat cauza de către instanţa de recurs a fost în imposibilitate de a se prezenta şi de a încunoştiinţa instanţa despre această împiedicare, cele două cerinţe impuse de legiuitor fiind cumulative.
Din analiza conţinutului actelor dosarului ce a avut ca obiect recursul petiţionarului împotriva sentinţei penale nr. 159 din 3 octombrie 2008 a Curţii de Apel Craiova prin care i s-a respins ca nefondată plângerea împotriva rezoluţiei nr. 617/P/2007, rezultă că la termenul de judecată al recursului din 28 noiembrie 2008, petiţionarul a lipsit, iar la dosarul cauzei nu există nici o cerere de amânare a cauzei pentru imposibilitate de prezentare a recurentului, fapt ce reiese şi din partea introductivă a deciziei.
În mod corect instanţa, constatând că nu mai sunt chestiuni prealabile, în temeiul art. 38513 alin. (1) C. proc. pen. a acordat cuvântul la dezbateri.
La dosarul cauzei, ataşată cererii de recurs, este o adeverinţă medicală emisă la 26 septembrie 2008, pentru a fi folosită la Tribunalul Gorj, în care se menţionează că petiţionarul este în repaus la pat în perioada 26 septembrie – 5 octombrie 2008, dar această adeverinţă nu este adresată Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, practic era o adresă folosită în susţinerea motivelor de recurs ce vizau sentinţa penală nr. 259 din 3 octombrie 2008 a Curţii de Apel Craiova.
Adeverinţa ataşată prezentei contestaţii în anulare care este emisă la 25 noiembrie 2008 şi în care se specifică „că nu se poate mobiliza 5-7 zile" (fila 2 dosar Î.C.C.J.), nu se regăseşte în dosarul nr. 1515/54/2008 şi nici o cerere de amânare a cauzei pentru motive medicale nu a existat la data soluţionării recursului din partea petiţionarului, astfel încât, în mod corect s-a trecut la judecarea recursului acestuia.
Mai mult, contestatorul prin adeverinţa medicală depusă la dosar a făcut dovada imposibilităţii de prezentare în faţa instanţei, dar nu şi imposibilitatea încunoştiinţării acesteia, aceste două cerinţe trebuie îndeplinite cumulativ, potrivit dispoziţiilor legale.
Înalta Curte, constată că în contextul prezentei cauze, faţă de condiţiile impuse de legiuitor pentru incidenţa cazului de contestaţie în anulare, prevăzut de art. 386 lit. b) C. proc. pen. şi în raport cu motivul efectiv invocat de contestator, nu sunt îndeplinite condiţiile legale ale cazului de contestaţie în anulare menţionat, deoarece contestatorul nu a făcut dovada imposibilităţii de prezentare şi de încunoştiinţare a instanţei despre această împiedicare la termenul la care s-a judecat cauza la instanţa de recurs.
Faţă de aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestaţia în anulare formulată de recurentul contestator D.G.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondată, contestaţia în anulare formulată de contestatorul D.G. împotriva deciziei penale nr. 3953 din 28 noiembrie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în dosarul nr. 1515/54/2008.
Obligă contestatorul la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 14 mai 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3918/2009. Penal. Ultrajul contra bunelor... | ICCJ. Decizia nr. 1994/2009. Penal. înşelăciunea (art. 215... → |
|---|
