ICCJ. Decizia nr. 1898/2009. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1898/200.
Dosar nr. 2177/1/2009
Şedinţa publică din 22 mai 2009
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 554 din 17 februarie 2009, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. 993/42/2008 s-a respins ca tardiv, recursul declarat de petentul T.N. împotriva sentinţei penale nr. 185 din 17 noiembrie 2008 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Împotriva acestei decizii a formulat contestaţie în anulare contestatorul T.N., referindu-se la nereguli procedurale, sentinţa pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, nefiindu-i comunicată.
Contestaţia în anulare formulată de contestatorul T.N. este inadmisibilă, pentru considerentele ce urmează.
Fiind o cale de atac extraordinară, în cazul contestaţiei în anulare nu există posibilitatea invocării oricăror motive care afectează corectitudinea hotărârii atacate, prestabilindu-se prin lege cazurile de folosire a acestei instituţii.
Din punct de vedere formal, cererea de contestaţie în anulare bazată pe art. 386 lit. a)-c) trebuie să arate toate cazurile pe care le poate invoca contestatorul şi toate motivele aduse în sprijinul acestora [art. 387 alin. (2) C. proc. pen.].
Încălcarea acestor dispoziţii legale atrage inadmisibilitatea contestaţiei.
Contestatorul în cerea sa, îşi exprimă nemulţumirea faţă de modul de soluţionare a cauzei, considerând că a administrat probe suficiente, cât şi faptul că rezultatul deliberării, respectiv minuta, nu i-a fost comunicată în termen de 10 zile, cu toate că petentul a fost prezent la şedinţa de judecată şi şi-a susţinut plângerea.
Înalta Curte constată că cererea formulată de contestator nu îndeplineşte exigenţele legale impuse de dispoziţiile evocate, în sensul că nu se invocă niciunul din cazurile de contestaţie enumerate expres şi limitativ în art. 386 C. proc. pen., admisibilitatea în principiu verificându-se fără citarea părţilor.
În consecinţă, Înalta Curte urmează a dispune respingerea contestaţiei în anulare ca inadmisibilă.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., contestatorul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul T.N. împotriva deciziei penale nr. 554 din 17 februarie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în dosarul nr. 993/42/2008.
Obligă contestatorul la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 22 mai 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1894/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3856/2009. Penal. Iniţiere, constituire de... → |
|---|
