ICCJ. Decizia nr. 2984/2009. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2984/2009
Dosar nr. 7420/1/2009
Şedinţa publică din 22 septembrie 2009
Deliberând asupra recursului de faţă, pe baza lucrărilor şi materialului din dosarul cauzei, constată următoarele:
1. Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în calitate de instanţă de apel, prin încheierea de şedinţă nr. 27452/3/2008 din 8 septembrie 2009, a amânat din motive de ordin procedural la data de 29 septembrie 2009 soluţionarea căilor de atac declarate de inculpaţii N.G., J.L., N.S. şi G.D.G., interval de timp în care a menţinut arestarea preventivă în cauză a tuturor inculpaţilor-apelanţi sus-menţionaţi în conformitate cu dispoziţiile art. 3002 raportat la art. 160b alin. (1) şi (3) C. proc. pen.
Dispunând astfel instanţa de control judiciar a constat că cei patru inculpaţi au fost condamnaţi la judecata în fond prin sentinţa penală apelată nr. 444 din 23 aprilie 2009 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, pentru săvârşirea în participaţie în cursul anului 2007 pe raza judeţului Ilfov, a infracţiunilor concurente de tâlhărie, furt calificat, ultraj şi asociere în vederea săvârşirii la infracţiuni prevăzută de art. 211 alin. (1), (2) lit. b), art. 21 lit. a), b) şi art. 3 C. pen., art. 208 alin. (1) lit. a) şi i) C. pen., art. 321 alin. (1) şi (2) C. pen. şi art. 323 C. pen. în final cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., la pedepse cu executare în regim de detenţie cuprinse între 7 şi 15 ani închisoare, situaţie juridică în baza căreia s-a apreciat că se menţin în continuare, cu consecinţele arătate prin încheierea atacată, temeiurile iniţiale au impus arestarea preventivă a inculpaţilor în cursul urmăririi penale cu începere de la 20 februarie 2008, prevăzute de art. 143 raportat la art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. [„inculpatul a săvârşit o infracţiune pentru care legea prevede pedeapsa (.) închisorii mai mare de 4 ani şi există probe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică”].
2. Recursul declarat împotriva încheierii amintite de către inculpatul G.D.G., cu solicitarea de a se reexamina situaţia juridică a acestuia la momentul judecăţii în apel în sensul revocării arestării preventive şi punerii sale în libertate prin aplicarea în cauză a dispoziţiilor art. 160b alin. (2) C. proc. pen., este nefondat urmând a fi respins ca atare în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. pentru considerentele arătate în continuare.
Conform art. 160b C. proc. pen. (având titlul marginal „Verificări privind arestarea inculpatului în cursul judecăţii”) instanţa este obligată să verifice periodic dar numai târziu de 60 de zile, legalitatea şi temeinicia arestării preventive [alin. (1)] putând dispune prin încheiere motivată revocarea arestării preventive şi punerea de îndată a inculpatului „dacă instanţa constată că arestarea preventivă este nelegală sau că temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat sau nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate”
[alin. (2)] ori menţinerea arestării preventive „când instanţa constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate” [alin. (3)].
Din examinarea lucrărilor dosarului şi a încheierii atacate rezultă că instanţa de apel a făcut în mod justificat aplicarea în cauză a dispoziţiilor art. 160b alin. (3) C. proc. pen. întrucât arestarea preventivă a inculpatului-recurent, cât şi a celorlalţi inculpaţi-apelanţi, dispusă în recursul urmăririi penale cu începere de la 20 februarie 2008 a fost luată/prelungită succesiv ulterior pentru cazul legal prevăzut de art. 148 lit. f) C. proc. pen. şi cu respectarea garanţiilor procesuale prevăzute de art. 1491, art. 150, art. 159 C. proc. pen. iar temeiurile iniţiale de bănuială legitimă privind participarea inculpatului la săvârşirea unor infracţiuni grave pedepsite cu închisoare mai mare de 4 ani au fost confirmate prin condamnarea sa în primă instanţă, prin sentinţa penală nr. 444 din 23 aprilie 2009 în baza art. 20 raportat la art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a), e) şi art. 323 C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) la pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare.
În plus, condamnarea în primă instanţă chiar nedefinitivă, justifică menţinerea arestării preventive a inculpatului-apelant pentru temeiul nou prevăzut de art. 5 paragraf 1 lit. a) din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a drepturilor fundamentale ratificate şi de statul român prin Legea nr. 30/1994, respectiv „dacă este deţinut legal pe baza condamnării pronunţate de către un tribunal competent”.
Ca atare, solicitarea inculpatului de aplicare în cauză a dispoziţiilor art. 160b alin. (2) C. proc. pen. este lipsită de temeiuri de fapt justificative, menţinându-se încheierea atacată.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligat recurentul-inculpat să plătească statului suma de 150 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul G.D.G. împotriva încheierii din 8 septembrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia II penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în dosarul nr. 27452/3/2008.
Obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 150 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 22 septembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3486/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3001/2009. Penal → |
|---|
