ICCJ. Decizia nr. 1838/2009. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.1838/2009
Dosar nr. 7404/2/2008
Şedinţa publică din 18 mai 2009
Asupra recursului de faţă;
În baza actelor de la dosar constată următoarele:
La data de 10 august 2004, P.I. din oraşul Brad, judeţul Hunedoara, a formulat plângere penală împotriva notarului public P.C.S., a avocatului M.O.L. şi a lui F.E. pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 290, art. 215 şi art. 26 rap. la art. 215 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 244 NCP), constând în aceea că au întocmit documente false de vânzare cumpărare a autoturismului Mercedes 240 D, proprietatea petentului.
Autoturismul Mercedes 240 D cu nr. proprietatea societăţii C.T.P., fusese încredinţat pentru a fi folosit în interesele firmei lui F.E., de patronul acesteia, P.D.V., fiul petentului P.I. Profitând de această împrejurare şi folosind mijloace frauduloase, F.E. a înmatriculat autoturismul pe numele său, sub nr., faptă pentru care a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 147/1998 a Judecătoriei Brad.
F.E. a restituit autoturismul lui P.D.V., reţinând însă cartea de identitate a autovehicolului.
La data de 07 noiembrie 2000, notarul public P.C.S. a cumpărat pentru biroul notarial un autoturism marca Mercedes 240D înmatriculat sub nr., de la F.E. Tranzacţia a fost perfectată de avocatul M.O.L. la de biroul notarului public P.C.S., în realitate cumpărătorul primind doar actele maşinii, respectiv cartea de identitate şi documentul de radiere.
Faţă de M.O.L., Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a început urmărirea penală pentru infracţiunile prev. de art. 291 C. pen. şi art. 31 rap. la art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), reţinându-se că la data de 18 august 2004 a radiat autoturismul Mercedes 240, proprietatea biroului notarului public P.C.S., pe care ulterior, la 20 august 2004, l-a înmatriculat pe numele său sub nr. Cu această ocazie a intrat în posesia certificatului de înmatriculare, folosind o carte de identitate despre care cunoştea că aparţine autoturismului Mercedes 240D şi că, în plus, aceasta cuprinde menţiuni false privind recarosarea autoturismului la data de 07 noiembrie 2000 (coloana B cărţii de identitate).
Prin ordonanţa nr. 941/P/2007 din 15 aprilie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, s-a dispus începerea urmăririi penale faţă de notarul public P.C.S. şi avocatul M.O.L., întrucât a intervenit prescripţia răspunderii penale.
S-a dispus, de asemenea, neînceperea urmăriri penale faţă de celelalte persoane implicate în cauză şi anume notarul public M.A. şi lucrătorii de poliţie care au eliberat certificatul de înmatriculare al autoturismului, întrucât pe de o parte intervenit prescripţia răspunderii penale, iar pe de altă parte lipseşte vinovăţia.
S-a mai dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului M.O.L. cercetat pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 31 rap. la art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) şi art. 291 C. pen., motivându-se că faptele în concret nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni, iar aplicarea sancţiunii cu caracter administrativ a amenzii, asigură o individualizare corectă.
Împotriva acestei ordonanţe, în conformitate cu dispoziţiile art. 275-278 C. proc. pen., a formulat plângere notarul public M.A., susţinând că a fost prejudiciată prin soluţia de neîncepere a urmăririi penale motivată pe dispoziţiile art. 10 lit. g) C. proc. pen., în condiţiile în care s-a reţinut existenţa laturii subiective a infracţiunii prev. de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP)
Prin rezoluţia nr. 1659/11/2/2008 din 24 octombrie 2008 dată de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, s-a respins, ca neîntemeiată, plângerea formulată de notarului public M.A.
În considerentele acestei rezoluţii s-a reţinut că soluţia dispusă prin ordonanţa atacată este legală şi temeinică, întrucât, referitor la contractul de vânzare-cumpărare cu nr. 1327 din 07 decembrie 2000, încheiat la cabinetul notarului public M.A., între F.E., în calitate de vânzător şi biroul notarului public P.C.S., în calitate de cumpărător, având ca obiect un aututoturism marca Mercedes 240 D, F.E. a declarat în cursul cercetării penale că „nu a fost niciodată în comuna Voluntari pentru încheierea contractului autentic de vânzare-cumpărare şi probabil că semnătura i-a fost imitată de o altă persoană".
Astfel, este corectă afirmaţia procurorului că acel contract de vânzare-cumpărare (nr. 1327 din 07 decembrie 2000) cuprinde menţiuni false în sensul că F.E. a fost prezent la B.N.P. M.A. şi ar fi semnat contractul.
Potrivit dispoziţiilor art. 2781 C. proc. pen., petiţionara M.A. a formulat plângere la instanţă, susţinând că a fost prejudiciată prin soluţia de neîncepere a urmăririi penale, în condiţiile în care i s-a reţinut în sarcină existenta laturii subiective a infracţiunii de fals intelectual prevăzută de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP)
Prin sentinţa penală nr. 58 din 12 martie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a ll-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, s-a respins ca nefondată plângerea formulată de petiţionara M.A. împotriva ordonanţei nr. 941/P/2007 din 15 aprilie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că în cuprinsul ordonanţei date în dosarul nr. 941/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, însuşită de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, nu se face referire la întrunirea elementelor constitutive ale infracţiunii de fals intelectual, cu atât mai mult cu cât nu s-au efectuat acte premergătoare faţă de petiţionară , în condiţiile constatării existenţei unui impediment legal şi dirimant, respectiv intervenirea prescripţiei răspunderii penale a acesteia.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat recurs petiţionara M.A., fără a se conforma dispoziţiilor art. 38510 alin. (1) C. proc. pen., în sensul de a motiva recursul formulat.
Examinând hotărârea instanţei de fond sub toate aspectele, conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.
Din analiza cauzei rezultă că în mod judicios şi motivat prima instanţă, în temeiul art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petiţionara M.A.
În mod corect procurorul, constatând intervenirea unei cauze de înlăturare a răspunderii penale, a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de intimată, sub aspectul săvârşirii infracţiunii de fals intelectual, prevăzută de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) Astfel, întrucât s-a împlinit termenul de prescripţie a răspunderii penale, în prezenta cauză nu s-au efectuat acte premergătoare, iar ordonanţa nr. 941/P/2007 din 15 aprilie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti nu face referire la întrunirea elementelor constitutive ale infracţiunii de fals intelectual, pretins săvârşită cu ocazia autentificării de către notarului public M.A.
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în baza art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionara M.A. împotriva sentinţei penale nr. 58 din 12 martie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a ll-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Totodată, în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIV.
ÎN NUMELE LEGI.
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionara M.A. împotriva sentinţei penale nr. 58 din 12 martie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a ll-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurenta petiţionară la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 18 mai 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1834/2009. Penal. Rejudecarea după extrădare... | ICCJ. Decizia nr. 1966/2009. Penal. înşelăciunea (art. 215... → |
|---|
