ICCJ. Decizia nr. 213/2009. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.213/2009
Dosar nr. 1211/57/2008
Şedinţa publică din 23 ianuarie 2009
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin plângerea penală adresată Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba lulia, petiţionarul I.S. a solicitat efectuarea de cercetări împotriva numitei C.M., avocat, sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de tulburarea de posesie prevăzută de art. 220 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 256 NCP), nerespectarea hotărârilor judecătoreşti prevăzută de art. 271 C. pen. şi tulburarea folosinţei locuinţei prevăzută de art. 320 C. pen.
În plângerea sa, petiţionarul a arătat că sus-numita intimată, în calitate de proprietară asupra unui lot de teren vecin cu al său ar fi schimbat semnele de hotar dintre proprietăţi, prin desfiinţarea gardului, ar fi ocupat suprafeţe de tern aparţinând petentului cu diferite materiale de construcţii şi ar fi modificat poziţia iniţială a scocurilor şi burlanelor de scurgere a apei pluviale.
Prin rezoluţia nr. 57/P/2008 din 30 iunie 2008, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba-lulia a dispus, în baza art. 228 alin. (4), raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale faţă numita C.M. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 220, 271 şi 320 C. pen., cu motivarea că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestor infracţiuni.
Împotriva acestei rezoluţii petiţionarul a formulat plângere la Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba-lulia, plângere care i-a fost respinsă, ca neîntemeiată, prin Rezoluţia nr. 721/II121/2008 din 21 iulie 2008.
Nemulţumit, petiţionarul s-a adresat instanţei, potrivit art. 2781 C. proc. pen.
Prin sentinţa penală nr. 111 din 2 octombrie 2008, Curtea de Apel Alba-lulia, secţia penală, a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petiţionarul I.S. împotriva rezoluţiei nr. 57/P/2008 din 30 iunie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba-lulia, cu obligarea petiţionarului la plata cheltuielilor judiciare către stat şi către intimata C.M.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a apreciat că rezoluţiile atacate sunt legale şi temeinice şi că din actele dosarului nu rezultă săvârşirea infracţiunilor reclamate, că, gardul dintre proprietăţile petentului şi intimatei a fost edificat de propietara anterioră, că intimata nu a modificat amplasamentul acestuia şi nici nu a depozitat materiale de construcţie pe terenul propietatea petiţionarului.
Împotriva acestei sentinţe petiţionarul a declarat recursul de faţă, solicitând, în cuprinsul motivelor de recurs scrise depuse la dosar, admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecarea Curţii de Apel Alba-lulia deoarece, apreciază petiţionarul la dosarul cauzei există suficiente probe cu privire la săvârşirea de către intimată a infracţiunii de tulburare de posesie .
Recursul nu este fondat.
Soluţia neînceperii urmăririi penale împotriva intimatei C.M., adoptată de procuror şi confirmată atât de procurorul ierarhic superior şi de prima instanţă, este temeinică şi legală, din moment ce nu au putut fi identificate elemente ale infracţiunilor de tulburare de posesie prevăzută de art. 220 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 256 NCP), nerespectarea hotărârilor judecătoreşti prevăzută de art. 271 C. pen. şi tulburarea folosinţei locuinţei prevăzută de art. 320 C. pen., infracţiuni ce ar fi fost săvârşite de aceasta.
Faţă de cele expuse, în cauză nefiind motive care să justifice desfiinţarea rezoluţiei procurorului şi casarea sentinţei instanţei de fond, Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul I.S.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul petiţionar va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE
MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul I.S. împotriva sentinţei penale nr. 111 din 2 octombrie 2008 a Curţii de Apel Alba – lulia, secţia penală.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 23 ianuarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 203/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 281/2009. Penal → |
|---|
