ICCJ. Decizia nr. 203/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 203/2009
Dosar nr. 1393/116/2008
Şedinţa publică din 23 ianuarie 2009
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele
Prin sentinţa penală nr. 103 din 25 septembrie 2008, Tribunalul Călăraşi, secţia penală, l-a condamnat pe inculpatul P.I., la:
- 18 ani închisoare, pentru infracţiunea de omor prevăzută de art. 174 C. pen.
A fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie prevăzută de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., în condiţiile şi pe durata prevăzute de art. 71 C. pen.
Conform art. 350 C. proc. pen., a fost menţinută starea de arest a inculpatului şi a fost dedusă durata reţinerii şi a arestării preventive, de la 15 februarie 2008 la 25 septembrie 2008.
Totodată, cu acordul inculpatului, acesta a fost obligat să plătească părţii civile suma de 3.000 lei, cu titlu de despăgubiri patrimoniale şi 2.000 lei, cu titlu de daune morale.
În baza art. 191 C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la plata sumei de 1500 lei cheltuieli judiciare către stat.
S-a reţinut, în esenţă, că:
Inculpatul P.l., în după amiaza zilei de 14 februarie 2008, după ce a consumat o cantitate apreciabilă de băuturi alcoolice, a mai cumpărat un litru de vişinată si o jumătate litru de votcă şi s-a deplasat la locuinţa bunicilor săi, P.V. şi P.M., unde se afla şi unchiul său, respectiv, învinuitul P.D. (bolnav psihic si care locuieşte în acelaşi imobil) precum şi victima R.L., zisă „D,", despre care se ştia că obişnuia să meargă pe la locuinţa bunicilor inculpatului şi să bea împreuna cu aceştia, iar uneori şi cu inculpatul.
În după amiaza acelei zile, toţi cei mai sus-identificaţi au consumat din băutura adusă de inculpat, după care învinuitul P.D. a tras-o de mână pe victima R.L. şi a condus-o într-o altă camera, de unde, la scurt timp, aceasta a fost auzită ţipând pe motiv că învinuitul o lovea cu un polonic în cap. La strigătele acesteia, a intervenit inculpatul P.l. care i-a luat polonicul din, mână învinuitului P.D. şi i-a cerut să nu o mai lovească pe bătrână, după care a părăsit această încăpere, dar la scurt timp, auzind din nou strigătele victimei, inculpatul a mers iar în cameră, unde I-a văzut pe numitul P.D. aşezat în pat peste victima R.L., întreţinând cu aceasta raport sexual, în această situaţie inculpatul P.l. s-a retras şi a continuat să bea bunicul său P.V. (numita P.M. plecând între timp la fiica sa, mama inculpatului). După terminarea raportului sexual cu victima numitul P.D. a apărut în încăperea în care se aflau inculpatul şi bunicul acestuia şi i-a spus inculpatului că a „terminat".
În acel moment, inculpatul a mers si el în camera unde afla victima şi văzând-o pe aceasta întinsă pe pat, i-a cerut să întreţină si cu el un raport sexual. Fiind refuzat de bătrână, inculpatul a început să o lovească puternic cu pumnii în zona feţei şi, prin constrângere, a supus-o unui raport sexual, după care, faţa de ameninţările victimei că îl va reclama la poliţie, a început din nou sa o lovească, a dat-o jos din pat şi a continuat să-i aplice intense lovituri cu pumnii şi picioarele peste tot corpul.
Cât timp a durat raportul sexual şi actele de agresiune, învinuitul P.D. afla de faţă, în aceeaşi cameră, dar nu a intervenit în nici un fel.
Alertaţi de ţipetele victimei, martorii C.Şt. şi P.F.A., care se aflau în stradă, au intrat în imobilul bunicilor inculpatului, crezând că inculpatul P.l. o bate pe bunica sa, fiind ştiut în sat că acesta, când se afla în stare de ebrietate obişnuia să o bată pe bunica sa.
Martorii, intrând în camera de unde se auzeau ţipetele, au observat-o, lângă intrare, pe victima R.L., care încerca să se ridice de la podea şi pe care nu au putut să o recunoască din pricina multiplelor semne de violenţă din zona feţei, aflând identitatea ei abia când au întrebat-o cine este şi aceasta Ie-a răspuns cu greutate.
Apoi, numitul P.D. a aşezat-o pe umăr pe victima R.L. şi, însoţit inculpatul P.l. a dus-o la domiciliul ei, comunicând soţului acesteia că victima a fost găsită căzută pe drum în stare de ebrietate.
A doua zi, 15 februarie 2008, Dispeceratul I.P.J. Călăraşi a fost sesizat de că le către soţul victimei, R.I., cu privire la decesul soţiei sale, respectiv R.L.
Din raportul medico - legal de necropsie întocmit de S.M.L. Călăraşi a rezultat că moartea victimei R.L. a fost violentă si s-a datorat şocului traumatic şi hemoragie, urmare unui, politraumatism cranio - toracic cu multiple fracturi de organe interne. Prin rezoluţia din 26 iunie 2008 în dosarul nr. 19/P/2008 Parchetul de pe lângă Tribunalul Călăraşi a dispus disjungerea cauzei cu privire la săvârşirea infracţiunii de viol prevăzută de art. 197 alin. (1) C. pen., faţă de inculpatul P.l. si faţă de învinuitul P.D., pentru lipsa raportului de constatare tehnica ştiinţifică biocriminalistică - genetică, menit să ateste existenţa raportului sexual la care a fost supusă victima şi identitatea autorului, inculpatul P.l. fiind trimis în judecată doar pentru săvârşirea infracţiunii de omor.
Împotriva sentinţei a declarat apel inculpatul P.l., care a solicitat reducerea pedepsei prin acordarea circumstanţelor atenuante potrivit art. 74 – art. 76 C. pen.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia l penală, prin Decizia penală nr. 267 din 6 noiembrie 2008, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat considerând că în cauză au fost examinate toate criteriile de individualizare judiciară a pedepsei, cuantumul acesteia, reflectând atât gravitatea faptei comise, cât şi circumstanţele personale ale inculpatului.
Împotriva sus-identificatei decizii, inculpatul P.l. a declarat în termen legal recurs de faţă, solicitând, prin apărător, reducerea pedepsei pe care o apreciază ca fiind prea aspră avându-se în vedere că, pe tot parcursul urmăriri penale dar şi în faza de judecată, a recunoscut fapta şi o regretă precum şi că deşi are antecedente penale, nu este recidivist.
Recursul nu este fondat.
Analizând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că instanţa de fond, confirmată de instanţa de apel, a stabilit o pedeapsă menită să asigure realizarea funcţiei educativ - preventive, avându-se în vedere periculozitate ridicată, împrejurările în care fapta a fost comisă precum şi urmările acesteia, moarte victimei.
Totodată, se constată că instanţa de fond a stabilit pedeapsa de 18 ani închisoare prin acordarea semnificaţiei cuvenite datelor referitoare la persoana inculpatului, care a manifestat o atitudine de regret faţă de fapta comisă.
Aşa fiind, şi neconstatându-se incidenţa vreunui caz de casare care să poată fi luat în considerare din oficiu, urmează ca, în baza art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul inculpatului să fie respins, ca nefondat, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.l. împotriva deciziei penale nr. 267 din 6 noiembrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Deduce din pedeapsa aplicată, timpul arestării preventive de la 15 februarie 2008, la 23 ianuarie 2009.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 23 ianuarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 195/2009. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 213/2009. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
