ICCJ. Decizia nr. 2168/2009. Penal. Nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor (art. 279 C.p., Legea 295/2004). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2168/2009
Dosar nr. 5190/100/2007
Şedinţa publică din 9 iunie 2009
Asupra recursului penal de faţă;
Prin Sentinţa penală nr. 303 din 28 mai 2008 a Tribunalului Maramureş a fost condamnat inculpatul C.G.A. la:
- 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de contrabandă calificată, prevăzută de art. 271 din Legea nr. 86/2006 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. c) C. pen.;
- 4 luni închisoare pentru infracţiunea de nerespectare a regimului armelor şi muniţiilor prevăzut de art. 279 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. d) C. pen.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele şi s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 6 luni închisoare.
În baza art. 81 şi art. 82 C. pen., s-a suspendat condiţionat executarea pedepsei pe durata unui termen de încercare de 2 ani şi 6 luni şi s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen.
În temeiul art. 118 lit. f) C. pen. şi art. 277 din Legea nr. 86/2006 s-a confiscat în favoarea statului cantitatea de 2.951 cartuşe (2.879 cartuşe de vânătoare cu alice de calibrul 12 şi 72 cartuşe de vânătoare cu glonţ calibru 338 WIN MAG) şi de 44 cartuşe trase (calibru 12 şi 338 WIN MAG) aflate la I.P.J. Maramureş – Serviciul C.J.S.E.O.
S-a dispus restituirea către inculpat a 48 de cartuşe de vânătoare cu glonţ calibru 300 WIN MAG şi a 5 tuburi de cartuşe trase de acelaşi calibru şi către martora D.A.M. a 49 de cartuşe de vânătoare cu glonţ calibru 300 WIN MAG şi a 5 tuburi de cartuşe trase de acelaşi calibru, toate aflate la I.P.J. Maramureş – Serviciul C.J.S.E.O.
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut următoarele:
Inculpatul C.G.A. este posesor de permis port armă (din 1 septembrie 2005 eliberat de I.P.J. Maramureş) având înscrise şi cantităţile de 300 cartuşe de vânătoare cu alice de calibru 12 şi 300 cartuşe de vânătoare cu glonţ de calibru 300 WIN MAG. Aceeaşi cantitate de muniţie este înscrisă şi în permisul de port armă al soţiei sale - martora D.A.M.
Urmare a sesizării făcute la organele de poliţie de către soţia inculpatului, la locuinţa acestora din Baia Mare, judeţul Maramureş s-au găsit următoarele cantităţi de muniţie: 3.636 cartuşe de vânătoare cu alice de calibru 12, 407 cartuşe de vânătoare cu glonţ de calibru 300 WIN MAG şi 80 de cartuşe de vânătoare cu glonţ de calibru 338 WIN MAG.
Raportul de expertiză întocmit în cauză a evidenţiat faptul că aceste cartuşe au fost în stare de funcţionare.
Apărarea formulată de inculpat în sensul că nu el a adus aceste cartuşe, ci soţia sa, care le-a pus în mod intenţionat, urmare a neînţelegerilor pe care le are cu aceasta, nu poate fi primită chiar dacă între inculpat şi soţia sa există o stare conflictuală raportat la poziţia iniţială de recunoaştere a acestuia exprimată în prezenţa apărătorului său ales şi a unui traducător astfel că revenirea asupra poziţiei exprimate iniţial nu se justifică. Adresa de la dosarul tribunalului care atestă introducerea de către inculpat în ţară, în lunile decembrie 2005 şi octombrie 2006, a câte 200 cartuşe de calibru 12 şi în luna octombrie 2006, de către soţia sa, a 200 cartuşe de acelaşi calibru, nu constituie o dovadă în sensul că nu inculpatul a adus muniţia găsită la locuinţa sa şi a soţiei sale, având în vedere controalele sumare care se fac la punctele vamale din România odată cu intrarea în Uniunea Europeană şi care nu exclud posibilitatea de a se fi introdus în ţară şi alte cantităţi de muniţie decât cele indicate în adresă.
Faţă de cele de mai sus, tribunalul a apreciat că inculpatul a comis faptele de mai sus şi acestea întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de contrabandă calificată prevăzută de art. 271 din Legea nr. 86/2006 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi de nerespectare a regimului armelor şi muniţiilor prevăzută de art. 279 alin. (1) C. pen.
La individualizarea judiciară a pedepselor aplicate acestuia, tribunalul a avut în vedere gradul de pericol social al faptelor comise şi al acestuia (a avut o atitudine oscilantă pe parcursul procesului penal, nu are antecedente penale). Acest ultim element a fost avut în vedere la aplicarea art. 74 lit. a) C. pen.
Împotriva mai sus menţionatei sentinţe a declarat apel inculpatul solicitând instanţei desfiinţarea sentinţei atacate şi, pronunţând o nouă hotărâre, să se dispună, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., achitarea inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 271 din Legea nr. 86/2006 şi achitarea, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen. sub aspectul comiterii infracţiunii prevăzute de art. 279 alin. (1) C. pen. deoarece nu au fost administrate probe pertinente care să dovedească, fără putinţă de tăgadă, că inculpatul ar fi comis infracţiunile pentru care a fost trimis în judecată.
Prin Decizia penală nr. 125 din 27 noiembrie 2008 a Curţii de Apel Cluj s-a admis apelul declarat de inculpat, s-a desfiinţat, în parte, Sentinţa penală nr. 303 din 28 mai 2008 a Tribunalului Maramureş şi, rejudecând:
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul C.G.A. pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 271 din Legea nr. 86/2006 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 279 alin. (1) C. pen.
S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Instanţa de prim control judiciar a constatat că probele administrate nu au fost apte să răstoarne prezumţia de nevinovăţie de care beneficiază orice persoană acuzată, conform art. 52 C. proc. pen.
Ce se ştie cu titlu de certitudine este faptul că inculpatul C.G.A. a fost căsătorit cu martora D.A.M., iar relaţiile dintre cei doi s-au deteriorat, ajungând în cele din urmă la desfacerea căsătoriei. Pe fondul acestei stări tensionate şi a faptului că cei doi aveau în proprietate un apartament în Baia Mare, în care locuiau doar accidental, apare surprinzătoare întreaga desfăşurare ulterioară a evenimentelor ce s-au soldat cu trimiterea în judecată a inculpatului.
Astfel, nu trebuie omis faptul că inculpatul vizita de circa 3 - 4 ori pe an apartamentul în care a fost găsită muniţia, în rest, în acel imobil locuind martorul G.N., cu familia.
De asemenea, modalitatea în care a fost găsită muniţia în locuri care nu erau închise cu cheia şi, ca atare, erau accesibile oricărei persoane ce putea intra în apartament, nu îndreptăţeşte un observator obiectiv să aibă convingerea că doar inculpatul a putut ascunde cartuşele în locurile unde au fost descoperite.
Pe fondul relaţiilor tensionate dintre inculpat şi martora D.A.M., dovedite fără putinţă de tăgadă de Certificatul medico-legal nr. 510 din 18 iunie 2007 al Serviciului Medico-Legal Judeţean Baia Mare şi de Adresa nr. 5.533/350.493 din 25 iulie 2007 a I.P.J. Maramureş, Poliţia Municipiului Baia Mare, declaraţiile acesteia din urmă vor fi privite cu reticenţă, fiind, în opinia Curţii, atinse de un anumit grad de subiectivism, cu atât mai mult cu cât a afirmat că a obţinut permis de vânătoare doar pentru ai face pe plac soţului şi că nu este deloc pasionată de acest sport. Această ultimă afirmaţie este combătută însă de fotografiile depuse cu ocazia soluţionării apelului de către apărătorul inculpatului.
Ce se mai cunoaşte cu titlu de certitudine este faptul că atât inculpatul apelant, cât şi fosta sa soţie beneficiau de permise de port armă, ce le permitea introducerea în România a 600 bucăţi cartuşe de vânătoare cu alice calibru 12 şi 300 bucăţi cartuşe de vânătoare cu glonţ calibrul 300 WIN MAG.
În condiţiile mai sus enunţate, este absolut nedovedit faptul că inculpatul ar fi introdus în ţară, nerespectând dispoziţiile legale ce operează în materie, muniţia descoperită de către fosta sa soţie. Nici o probă din dosar nu face vorbire de acest lucru, nici măcar martora cheie a acuzării nu afirmă că ar fi văzut sau ar fi avut cunoştinţă că inculpatul a introdus muniţie în ţară, depăşind cantitatea maximă admisă de permisele de port armă, ci doar presupune că numai inculpatul putea aduce şi ascunde gloanţele.
Situaţia este identică şi în cazul celeilalte infracţiuni reţinute în sarcina inculpatului, cea de nerespectare a regimului armelor şi muniţiilor deoarece nu s-a dovedit, fără putinţă de tăgadă, că inculpatul ar fi deţinut fără drept muniţie de vânătoare în condiţiile în care, aşa cum reiese din întreg materialul probator administrat în cauză, în apartamentul în care a fost descoperită muniţia avea acces un număr mare de persoane şi nu doar inculpatul.
Având în vedere că, la pronunţarea unei condamnări, instanţa trebuie să-şi întemeieze convingerea vinovăţiei inculpatului pe bază de probe sigure, certe şi întrucât probele în acuzare nu au un caracter cert, nu sunt decisive sau sunt incomplete, lăsând loc unei nesiguranţe în privinţa vinovăţiei inculpatului, se impune a se da eficienţă regulii potrivit căreia orice îndoială este în favoarea inculpatului.
Faţă de cele de mai sus Curtea a constatat că vinovăţia inculpatului nu este dovedită fără putinţă de tăgadă şi ca atare, neexistând probe certe de vinovăţie, ci doar simple prezumţii şi presupuneri ale organelor de urmărire penală, a admis apelul declarat de către inculpat.
Împotriva Deciziei penale nr. 125/A din 27 noiembrie 2008 a Curţii de Apel Cluj, în termen legal a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, solicitând casarea acesteia şi menţinerea Sentinţei penale nr. 303 din 28 mai 2008 a Tribunalului Maramureş.
În motivarea recursului se arată de către parchet că probele administrate în cauză au fost interpretate unilateral, ceea ce a condus la o soluţie de achitare a inculpatului pentru faptele pentru care a fost trimis în judecată.
De asemenea, instanţa de apel a înlăturat nejustificat declaraţia martorei D.A.M., aceasta coroborându-se cu celelalte probe administrate, declaraţie ce exprimă adevărul, avându-se în vedere şi concluziile Raportului de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 110563 din 5 iulie 2007 al Serviciului Criminalistic din cadrul I.P.J. Maramureş.
Examinând recursul declarat în cauză prin prisma dispoziţiilor art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., Înalta Curte reţine că acesta este întemeiat pentru considerentele ce urmează:
Prin Rechizitoriul nr. 82/D/2007 din 3 octombrie 2007 al Ministerului Public – D.I.I.C.O.T. – Biroul Teritorial Maramureş a fost trimis în judecată inculpatul C.G.A. pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 271 din Legea nr. 86/2006 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 279 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., reţinându-se, în fapt, că în perioada septembrie 2005 – ianuarie 2007 acesta a introdus în România, fără drept, cantităţile de 2.915 bucăţi cartuşe de vânătoare cu alice calibru 12, 107 bucăţi cartuşe de vânătoare cu glonţ calibru 300 WIN MAG şi 80 bucăţi cartuşe de vânătoare cu glonţ calibru 338 WIN MAG, pe care apoi le-a deţinut fără drept în locuinţa sa din Baia Mare până la data de 13 iunie 2007.
Probele administrate în cauză, atât în cursul urmăririi penale, cât şi al cercetării judecătoreşti, dovedesc că inculpatul a comis faptele pentru care a fost trimis în judecată, hotărârea instanţei de apel fiind supusă casării în baza dispoziţiilor art. 3859 pct. 18 C. proc. pen.
Inculpatul C.G.A. este cetăţean italian, cu domiciliul în Italia, localitatea San Bonifacio şi reşedinţa în România, municipiul Baia Mare, judeţul Maramureş.
În Italia inculpatul deţine legal 22 de arme de vânătoare, un pistol şi un revolver, ambele cu glonţ pentru autoapărare.
În anul 2002 inculpatul s-a căsătorit cu martora D.A.M., relaţiile de familie deteriorându-se ulterior.
La insistenţele soţului său, martora D.A.M. a urmat un curs, fiind autorizată să deţină în Italia două arme de vânătoare, iar în 2006 a fost autorizată să deţină şi în România două arme de vânătoare, precum şi cartuşe de vânătoare, respectiv 300 bucăţi cu alice calibru 12 şi 150 bucăţi cartuşe cu glonţ calibru 300 WIN MAG.
Inculpatul, în anul 2005, a fost şi el autorizat să deţină în România două arme de vânătoare şi acelaşi număr de cartuşe ca şi martora – soţia sa.
La apartamentul situat în Baia Mare, inculpatul deţinea un seif cu cifru în care păstra cele 4 arme de vânătoare, precum şi cantitatea maximă de muniţie pe care era autorizat să o deţină împreună cu soţia sa, apartament în care inculpatul şi martora locuiesc de circa 3 - 4 ori pe an, în restul timpului apartamentul fiind locuit pentru scurte perioade de timp de martorul G.N. şi familia sa.
Potrivit declaraţiei martorei D.A.M., la data de 13 iunie 2007, în timp ce făcea curăţenie în apartamentul din Baia Mare, a descoperit o mare cantitate de muniţie ascunsă sub patul din dormitor şi deasupra dulapurilor din locuinţă, muniţia fiind ascunsă sub nişte şipci din lemn.
Martora a arătat că această cantitate de muniţie este mult mai mare decât cea pentru care au primit autorizaţie de deţinere ea şi soţul său, fiind adusă de către inculpat din Italia.
Lucrătorii de poliţie au descoperit şi ridicat din locuinţa martorei şi inculpatului un număr de 4.002 cartuşe, din care 80 bucăţi cartuşe de vânătoare cu glonţ calibru 338 WIN MAG, 407 bucăţi cartuşe de vânătoare cu glonţ calibru 300 WIN MAG şi 3.515 bucăţi cartuşe de vânătoare cu alice calibru 12.
De precizat că, în România, inculpatul nu era autorizat să deţină arme sau muniţie calibru 338 WIN MAG, ci doar în Italia.
Din Adresa din 23 aprilie 2008 a I.P.J.E. Satu Mare rezultă că inculpatul a introdus în ţară, la 23 decembrie 2005 şi respectiv 29 octombrie 2006, câte 200 cartuşe calibru 12 mm, iar martora D.A.M., la data de 29 octombrie 2006, 200 cartuşe de calibru de 12 mm.
În declaraţia dată la urmărirea penală la data de 27 septembrie 2007, în prezenţa apărătorului ales şi a interpretului, inculpatul a recunoscut că a introdus în ţară o cantitate mai mare de muniţie decât cea care era înscrisă în autorizaţii, însă ulterior a revenit asupra acestei declaraţii, negând comiterea faptelor, apărându-se în sensul că între el şi martora D.A.M. există o stare conflictuală, ce o determină pe martoră să facă astfel de acuzaţii la adresa sa.
Înalta Curte apreciază că declaraţiile martorei D.A.M. exprimă adevărul, acestea coroborându-se şi cu celelalte probe administrate.
Astfel martora a acceptat să se supună textului poligraf, potrivit concluziilor Raportului de constatare tehnico-ştiinţifică din 5 iulie 2007 al Serviciului Criminalistic din cadrul I.P.J. Maramureş, la întrebările relevante ale cauzei în traseele diagramelor poligraf nu s-au evidenţiat modificări psihofiziologice caracteristice reactivităţii emoţionale care să constituie indicii specifice detecţiei comportamentului simulat.
Martora D.A.M. a mai susţinut că pe cutiile cu muniţie se aflau bilete scrise în limba italiană de către inculpat, aspect ce rezultă şi din planşele foto efectuate cu ocazia examinării locuinţei de către organele de poliţie.
Declaraţiile martorei D.A.M. se coroborează cu cele ale martorilor D.A.M., B.D.M., M.A., procesele-verbale întocmite de organele de poliţie, Raportul de expertiză din 23 iulie 2007, declaraţia iniţială a inculpatului.
Faţă de cele expuse, Înalta Curte constată că inculpatul C.G.A. se face vinovat de comiterea infracţiunilor prevăzute de art. 271 din Legea nr. 86/2006 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 279 alin. (1) C. pen., motiv pentru care, în baza dispoziţiilor art. 38515 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., va admite recursul, va casa decizia atacată şi va menţine hotărârea primei instanţe.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.I.I.C.O.T. – Serviciul Teritorial Cluj împotriva Deciziei penale nr. 125/A din 27 noiembrie 2008 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi minori, privind pe inculpatul C.G.A.
Casează decizia penală atacată.
Menţine Sentinţa penală nr. 303 din 28 mai 2008 a Tribunalului Maramureş, secţia penală.
Onorariul interpretului de limbă italiană, se va plăti din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 9 iunie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2910/2009. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 2914/2009. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
