ICCJ. Decizia nr. 2910/2009. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2910/2009
Dosar nr. 6970/1/2009
Şedinţa publică din 4 septembrie 2009
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele.
Prin încheierea dată în Şedinţa publică din 12 august 2009, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a menţinut starea de arest preventiv a inculpaţilor D.A.D., M.L.M. şi T.M.C.
Pentru a pronunţa această hotărâre, s-a reţinut că, în cauză, există indicii temeinice privind comiterea faptei, ce rezultă din probele administrate în cauză.
S-a mai reţinut că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunile reţinute în sarcina inculpaţilor este închisoarea mai mare de 4 ani şi există probe certe că lăsarea acestora în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
S-a concluzionat că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 143 cu referire la art. 148 lit. f) C. proc. pen. şi în consecinţă în baza dispoziţiilor art. 160b alin. (3) C. proc. pen., raportat la art. 3002 C. proc. pen. şi art. 5 paragraf 5 alin. (1) lit. a) din C.E.D.O., art. 136 C. proc. pen., privind scopul măsurilor preventive, din perspectiva pronunţării în primă instanţă împotriva inculpaţilor a unei hotărâri de condamnare la pedeapsa închisorii cu executare în regim de detenţie, se impune menţinerea în stare de arest a acestora.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs inculpaţii solicitând revocarea măsurii preventive, considerând că nu mai subzistă temeiurile care au justificat arestarea preventivă.
Recursurile sunt nefondate.
Inculpaţii recurenţi au fost arestaţi preventiv în temeiul art. 148 lit. f) C. proc. pen.
Prin sentinţa penală nr. 41 din 6 mai 2008 pronunţată de Tribunalul Teleorman, secţia penală, în dosarul nr. 571/87/2008, inculpata recurentă M.L.M. a fost condamnată, la 8 ani închisoare şi inculpatul recurent T.M.C., la 10 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a), art. 23 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, menţinându-se starea de arest a acestora, în temeiul art. 350 C. proc. pen.
Din actele şi lucrările dosarului rezultă că temeiurile care au determinat arestarea iniţială se menţin fiind îndeplinită una din condiţiile alternative prevăzutăde art. 160b alin. (3) C. proc. pen.
Din probele administrate în cauză rezultă indicii temeinice pentru comiterea faptei.
Pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunile reţinute în sarcina lor este închisoare mai mare de patru ani şi există probe certe că lăsarea acestora în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Constatând că hotărârea pronunţată este legală şi temeinică în baza art. 38515 alin. (1) pct. 2 lit. b) C. proc. pen., vor fi respinse recursurile ca nefondate.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., vor fi obligaţi inculpaţii la cheltuieli judiciare statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii M.L.M. şi T.M.C. împotriva încheierii din 12 august 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în dosarul nr. 6143/2/2009.
Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 4 septembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2908/2009. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 2168/2009. Penal. Nerespectarea regimului... → |
|---|
