ICCJ. Decizia nr. 2182/2009. Penal

Comentarii

0

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr.2182/2009

Dosar nr. 45447/110/2007

Şedinţa publică din 10 iunie 2009

Asupra recursurilor de faţă;

În baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

I. Prin sentinţa penală nr. 215/D din 21 aprilie 2008 a Tribunalului Bacău s-a hotărât respingea cererii de schimbare a încadrării juridice din infracţiunile de trafic persoane prevăzute de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a), art. 13 alin. (1), (2) din Legea nr. 678/2001 şi art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 39/2003 în infracţiunea de proxenetism prevăzută de art. 329 C. pen. formulată de inculpatul I.G.

În temeiul art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi a art. 37 lit. a) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii ide trafic persoane majore în formă continuată a condamnat pe inculpatul I.G. (fiul lui M. şi I.) la pedeapsa de 5 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzutele art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În temeiul art. 13 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic persoane minore a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 5 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În temeiul art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de iniţiere sau constituire a unui grup organizat ori aderarea sau sprijinirea unui astfel de grup a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 5 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În temeiul art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (3) C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 5 ani si 6 luni închisoare şi 2 ani pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În temeiul art. 83 C. pen. a revocat suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 1 (un) an închisoare aplicată inculpatului I.G. prin sentinţa penală nr. 820 din 4 mai 2004 a Judecătoriei Moineşti şi a dispus executarea acesteia în întregime alături de pedeapsa aplicată în cauză.

Pedeapsă de executat: 6 ani 6 luni închisoare şi 2 ani pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În temeiul art. 71 C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În temeiul art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) a dedus din pedeapsa închisorii durata reţinerii şi arestării preventive a inculpatului de la data de 27 iunie 2007 la zi.

În temeiul art. 350 C. proc. pen. a menţinut starea de arest a inculpatului I.G.

În temeiul art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art.41 alin. (2), art. 74 lit. a) şi a art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic persoane majore în formă continuată a condamnat pe inculpata B.E.L. (fiica lui G. şi E.), la pedeapsa de 3 ani închisoare şi 1 (un) an pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În temeiul art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 74 lit. a) şi a art. 76 lit. b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii iniţiere sau constituire a unui grup organizat ori aderarea sau sprijinirea unui astfel de grup a condamnat pe aceiaşi inculpată la pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare şi 1 (un) an pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În temeiul art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (3) C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare şi 1 (un) an pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

Pedeapsa rezultantă de executat: 3 ani închisoare şi 1 (un) an pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a silit, lit. b) C. pen.

În temeiul art. 71 C. pen. a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În temeiul art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) a dedus din pedeapsa închisorii durata reţinerii şi arestării preventive a inculpatei B.E.L. de la data de 26 iunie 2007 şi până la 24 decembrie 2007 inclusiv.

A revocat măsura obligării de a nu părăsii ţara aplicată inculpatei B.E.L.

În temeiul art.12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) pentru săvârşirea infracţiunii de trafic persoane majore în formă continuată a condamnat pe inculpatul T.G. (fiul lui A. şi C.) la pedeapsa de 5 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În temeiul art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 39/2003 pentru săvârşirea infracţiunii de iniţiere sau constituire a unui grup organizat ori aderarea sau sprijinirea unui astfel de grup a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 5 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În temeiul art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (3) C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 5 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

Pedeapsa de executat: 5 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În temeiul art. 71 C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În temeiul art. 14 şi art. 346 şi a art. 998 C. civ. a respins acţiunea civilă în procesul penal a părţii vătămate C.L.

În temeiul art. 19 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 şi a art. 118 lit. e) C. pen. a dispus confiscarea sumei 8000 euro de la inculpatul I.G., a sumei de 2000 euro de la inculpata B.E.L. şi a sumei de 1500 euro de la inculpatul T.G., reprezentând bani dobândiţi prin săvârşirea infracţiunilor de trafic persoane.

În temeiul art. 118 lit. b) C. pen. a dispus confiscarea a două telefoane mobile unul M. şi unul N. de la inculpata B.E.L. şi a două telefoane mobile unul N. şi unul S. de la inculpatul I.G. folosite la comiterea faptelor.

În temeiul art. 19 alin. (2) şi a art. 118 lit. b) C. pen. a dispus confiscarea imobilului casă de locuit situat în Dărmăneşti de la inculpatul I.G.

A dispus plata onorariilor pentru asistenţa juridică din oficiu a inculpaţilor I.G. şi T.G. şi a părţilor vătămate C.L. şi B.A., în cuantum de câte 100 lei RON pentru fiecare din fondul special al M.J.

A constatat că inculpata B.E.L. a fost asistată de avocat ales.

În temeiul art. 191 alin. (1) şi (2) C. proc. pen. a obligat pe fiecare inculpat la plata a câte 5000 RON fiecare către stat cu titlu de cheltuieli judiciare.

S-a reţinut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău au fost trimişi în judecată în stare de arest preventiv inculpaţii I.G., B.E.L. şi T.G.

În lunaaugust 2006, autorităţile judiciare olandeze au constat şi identificat pe teritoriul Olandei, o victimă a traficului de persoane, de cetăţenie română, ce utiliza un paşaport unguresc falsificat. Persoana în cauză, a fost identificată ca fiind victima C.L., cu domiciliul în satul Stoicăneşti, judeţul Olt. Din declaraţiile acesteia, a rezultat că la începutul anului 2006, prin promisiuni de facilitare a obţinerii unui loc de muncă în străinătate, a fost recrutată de către prietenul său T.G. şi o persoană ce s-a prezentat ca fiind N.B. identificat ca fiind în realitate inculpatul I.G. Aceştia au transportat-o pe victima C.L. la Bacău, Arad şi ulterior în Olanda, unde a fost preluată de către o persoană pe nume G. (identificată ca fiind N.G.) car i-a transmis victimei că a fost cumpărată de la T.G. contra sumei de 1.500 euro şi că urmează să practice prostituţia în favoarea sa până la achitarea datoriilor acumulate.

Organele judiciare olandeze au stabilit că, mai multe tinere din România au fost recrutate şi transportate în Olanda unde au fost obligate să practice prostituţia de către membrii unui grup infracţional organizat.

Membrii grupului infracţional organizat acţionau în mod coordonat atât pe teritoriul României pe segmentul recrutare - cazare - transport cât şi pe teritoriul olandez unde victimele erau exploatate prin obligarea la practicarea prostituţiei.

Pe teritoriul olandez, în oraşul Amsterdam şi împrejurimi, membrii grupului infracţional organizat au fost identificaţi ca fiind trei fraţi de naţionalitate română: N.G. zisă G. sau G., A.V.G. zis G., A.R.D. zis M.

Activitatea grupului era coordonată de G., care era principalul factor de decizie, atât în ceea priveşte selecţia tinerelor ce urmau să practice prostituţia, preţul ce urma să fie plătit pentru acestea cât şi în privinţa obţineri documentelor de identitate falsificate.

În România au fost identificate persoanele care se ocupau de recrutarea, cazarea şi transportul victimelor ca fiind: I.G. zis N.B., T.G. şi B.E.L.

Activitatea grupului ce acţiona pe teritoriul României era coordonată de inculpatul I.G. poreclit N.B. care suporta integral cheltuielile ocazionate de recrutarea, cazarea şi transportul victimelor. Sumele de bani avansate de către acesta erau ulterior recuperate de la membrii grupului ce acţionau pe teritoriul Olandei, care plăteau sume cuprinse între 1.000 şi 3.000 euro pentru fiecare dintre tinerele care ajungeau în Olanda.

Cu aceste sume de bani au fost recompensaţi şi T.G. şi B.E.L.

Activitatea de recrutare a tinerelor s-a desfăşurat în două etape distincte:

- prima etapă, plasată la începutul anului 2006, când în activitatea de recrutare au fost implicaţi N.B. şi T.G., persoanele recrutate de către aceştia ajungând în cele din urmă să practice prostituţia în Olanda,

- o a doua etapă, plasată la sfârşitul anului 2006 - începutul anului 2007, când în activitatea de recrutare au fost implicaţi N.B. şi B.E.L., iar tinerele recrutate de către aceştia au fost transportate atât în Olanda cât şi în Germania. Autorităţile judiciare olandeze, au monitorizat activitatea membrilor grupului pe teritoriul său iar informaţiile obţinute, au fost ulterior transmise şi în România.

La data de 13 februarie 2007, autorităţile olandeze au procedat la arestarea inculpaţilor N.G., A.G.V. şi A.R.D., aceştia fiind acuzaţi de trafic de persoane şi falsificarea documentelor de identitate.

În baza comisiei rogatorii cu numărul 514/2007 autorităţile judiciare olandeze au înaintat documentele relevante pentru desfăşurarea cercetărilor privind pe membrilor grupului ce acţionau pe teritoriul României. La începutul anului 2006, inculpatul I.G. zis N.B., împreună cu inculpatul T.G., au acţionat în mod coordonat, în baza unei rezoluţii infracţionale comune, în vederea exploatării mai multor tinere, care au fost racolate, cazate şi transportate în Olanda, unde au fost obligate să practice prostituţia, în folosul membrilor grupării, care au obţinut prin aceasta importante sume de bani.

În cadrul grupului infracţional organizat, inculpaţii au avut roluri prestabilite, fiecărui participant revenindu-i atribuţii precis determinate, activitatea infracţională concertată a acestora având ca finalitate exploatarea unor tinere (dintre care unele minore) şi obţinerea unor beneficii materiale considerabile.

Activitatea grupului infracţional organizat s-a desfăşurat pe două planuri distincte dobândind un caracter transnaţional.

Pe teritoriul României, acţiona un grup condus de către N.B. din care mai făceau parte nepotul acestuia, numitul N.V. şi învinuitul T.G., care se ocupau cu racolarea tinerelor prin promisiunea facilitării obţinerii unor locuri de muncă bine plătite în străinătate. După ce erau racolate, tinerele erau transportate de către membrii grupului la Bacău, cazate la domiciliul lui N.B. sau în alte locaţii iar ulterior erau transportate la Arad, de unde erau îmbarcate în autobuze sau microbuze cu destinaţia Olanda. Cheltuielile ocazionate de transport, cazare, obţinerea documentelor de călătorie erau suportate integral de către N.B.

N.B., T.G. şi N.V. le promiteau victimelor că urmează să le faciliteze obţinerea unui loc de muncă în Olanda, unde trebuiau să lucreze pentru o persoană cunoscută sub numele de G. O parte dintre victime au cunoscut-o pe G. pe teritoriul României, aceasta asigurându-le că vor lucra pentru ea în Olanda şi nu au de ce să îşi facă probleme.

În activitatea de recrutare a victimelor, racolatorii se orientau spre tinere care făceau parte din familii foarte sărace, care abandonaseră şcoala sau care nu aveau nici o altă sursă de venit.

În Olanda victimele erau întâmpinate de către G. (N.G.) sau de către fraţii acesteia A.R.D. zis M. şi A.V.G. zis G. şi cazate în diferite locaţii din Amsterdam.

Cheltuielile ocazionate de cazare, hrană, îmbrăcăminte erau suportate integral de aceştia.

După ce le reţineau documentele originale de identitate ale victimelor, membrii grupului le încunoştinţau pe acestea că au fost cumpărate de la N.B., T.G. sau N.V. contra unor sume de bani cuprinse între 1000 şi 3000 euro şi că urmează să practice prostituţia în favoarea lor până când vor reuşii să plătească datoriile pe care le-au acumulat.

Aflate pe teritoriul unui stat străin, fără documente de identitate şi fără să cunoască limba statului respectiv victimele erau forţate să accepte condiţiile impuse de către membrii grupului, care le promiteau că după ce îşi vor achita „datoriile" vor putea munci pe cont propriu şi vor câştiga importante sume de bani. G. (N.G.) încheia în acest sens un „contract" cu tinerele ce urmau să practice prostituţia în favoarea ei, valabil pentru un an de zile, perioadă în care victimele erau obligate să-i plătească zilnic suma de 250 euro în contul „datoriei" pe care o acumulaseră fată de aceasta.

Pentru a putea practica prostituţia în Olanda, în cursul anului 2006 (perioadă în care România nu era membru al comunităţii europene) membrii grupului infracţional organizat le obţineau victimelor paşapoarte ungureşti falsificate ce aveau aplicată poza acestora. Cu ajutorul acestor paşapoarte falsificate, victimele erau înregistrate în evidenţele fiscale şi puteau practica prostituţia în mod legal (în Olanda prostituţia fiind o activitate legală).

După obţinerea documentelor de identitate falsificate şi înregistrarea în evidenţele fiscale victimele începeau să practice prostituţia atât pe serviciul de escortă (activitate ce implica deplasarea la domiciliul clientului) cât şi „la vitrină". Prostituţia „la vitrină" implica prezenţa victimelor în spaţii special amenajate, unde apăreau sumar îmbrăcate pentru a atrage clienţii şi a întreţine relaţii sexuale cu aceştia.

Pentru activitatea desfăşurată, victimele primeau aproximativ 150-200 euro/oră pentru serviciul de escortă şi 50 euro/15 min. de la fiecare client pentru prostituţia „la vitrină".

Din sumele pe care le câştigau victimele erau obligate să plătească G. sau fraţilor acesteia suma de 250 euro/zi şi să suporte toate cheltuielile legate de închirierea „vitrinei", hrană, cazare, îmbrăcăminte etc.

În cazul în care nu reuşeau să plătească integral sumele datorate membrilor grupului infracţional organizat, diferenţele neplătite se reportau pentru zilele următoare, ajungându-se practic la situaţia în care victimele erau obligate să practice prostituţia exclusiv pentru a-şi achita datoriile.

În urma anchetei comune desfăşurate de către autorităţile judiciare române şi cele olandeze au fost identificate un număr total de 23 tinere provenind din România ce au practicat prostituţia în Olanda în favoarea membrilor grupului infracţional organizat.

Astfel, pentru N.G. (G.) practicau

prostituţia un număr de zece tinere identificate ca fiind: D.A.M., L.C., P.M.P.M., F.V.D., M.E., R.L., R.A.B., E.R., M.D. Pentru A.V.G. au practicat prostituţia un număr de şase tinere identificate ca fiind: V.V.A., U.I., A.B., A.A.V., K.K., M.G.Ş. Pentru A.R.D. au practicat prostituţia un număr de şapte tinere identificate ca fiind: E.M.P., H.A.O., B.M.C., A.B., A.A.M.

Dintre tinerele obligate să practice prostituţia în Olanda, B.R.A., E.R., P.M.P., A.U., E.M., S.C., P.H. şi A.B. (victimă minoră ) au fost recrutate de către I.V.G. zis N.B.

L.C. a fost recrutată de către prietenul său T.G. şi I.G. poreclit N.B., transportată de către aceştia la Bacău, Arad şi ulterior în Olanda. Inculpatul T.G. a participat şi la transportul victimelor B.R.A., E.R., P.P.M. şi A.B., E.L. şi E.M. a fost transportată în Olanda de către N.B., unde a practicat prostituţia pentru A.G.V.

Ulterior N.B. a transportat-o pe E.M. în Germania unde a practicat prostituţia pentru membrii unei alte grupări infracţionale organizate.

Pentru această grupare din Germania a practicat prostituţia şi S.C. (persoană recrutată de către B.E.L. şi N.B.).

În cursul cercetărilor au fost audiate de către autorităţile judiciare române, părţile vătămate C.L., B.R.A. şi martorul E.R., persoane din judeţul Olt, recrutate de către N.B. şi T.G., la începutul anului 2006.

Din declaraţia părţii vătămate C.L. a rezultat că, la începutul lunii ianuarie 2006, prietenul său T.G. i-a propus să plece în Spania pentru a munci ca menajeră, toate cheltuielile legate de transport şi cazare urmând să fie suportate de către o cunoştinţă de-a sa din judeţul Bacău.

La data de 11 ianuarie 2007, L.C. împreună cu T.G. s-au deplasat cu autoturismul acestuia în localitatea Drăgăneşti Olt, unde s-au întâlnit cu o persoană care s-a recomandat ca fiind N.B. (inculpatul I.G.).

Inculpatul I.G. zis N.B. i-a spus părţii vătămate L.C. că mai aşteaptă o fată, care urma să plece împreună cu aceasta.

Însoţită de N. şi T.G., L.C. s-a deplasat cu un autoturism de culoare neagră aparţinând lui N. (marca O.Z.) pentru a se întâlni cu cealaltă tânără care urma să plece în străinătate.

În apropierea unui bar din localitatea Drăgăneşti Olt, în autoturismul lui N. s-a urcat o tânără care s-a prezentat ca fiind R.E., domiciliată în comuna Nicolae Titulescu, judeţul Olt.

În aceeaşi zi, de 11 ianuarie 2006, L.C. şi R.E. au plecat la Bacău cu autoturismul lui N.B., fiind însoţite şi de T.G.

În Bacău, L.C. şi R.E. au cunoscut o persoană care s-a prezentat cu numele de G. (n.n. N.G.). G. i-a spus lui N.B. să le cazeze pe cele două tinere în acea seară într-un apartament, împreună cu T.G., dându-i indicaţii să aibă grijă de acestea.

A doua zi, de la apartamentul respectiv, L.C. şi R.E. au fost luate cu maşina de către N.B. care le-a transportat la el acasă, o vilă din comuna Dărmăneşti. În această vilă au fost cazate aproximativ două zile, între timp N.B. şi T.G. plecând împreună cu R.E. să rezolve probleme legate de paşaportul acesteia. Între timp la locul unde era cazată L.C. a sosit şi N.G. (G.) care le-a spus tinerelor ca vor lucra pentru ea în Olanda. După acesta discuţie inculpatul I.G. le-a transportat pe R.E. şi pe C.L. la Arad unde au fost urcate într-un autocar cu destinaţia Olanda, toate costurile privind transportul fiind suportate de inculpat. În Olanda, la sosire cele două victime au fost aşteptate şi preluate de fratele G., A.G. şi de Ş.M.G., aceasta din urmă cazându-le pentru două săptămâni într-un apartament din Amsterdam. Ulterior la sosirea în Olanda, N.G. (G.) le-a spus celor două victime că au fost cumpărate de la inculpaţii din ţară cu suma de 1500 euro pentru fiecare şi că urmează să se prostitueze în folosul ei în vederea recuperării preţului plătit şi a cheltuielilor de cazare şi masă efectuate după sosirea lor în Olanda, datoria însumând în total 2000 de euro. N.G. a solicitat victimelor fotografii pentru a le procura paşapoarte ungureşti, falsificate în mod evident dar necesare pentru a avea o altă identitate pe timpul practicării prostituţiei. După aceasta cele două victime au fost mutate într-o altă locaţie unde au stat timp de o lună şi unde au primit de la N.G. fiecare câte 10 euro pentru a avea de cheltuială timp de 2 săptămâni, sumă care însă nu era nici pe departe suficientă pentru asigurarea traiului. În această perioada victima C.L. a fost silită să se prostitueze, fiind trimisă sub escortă şi pază executate de un bărbat care era şoferul lui N.G. la un hotel, unde a întreţinut relaţii sexuale cu un client contra sumei de 450 euro, bani ce au fost predaţi în final lui N.G. În perioada martie-aprilie 2006 victimele L.C. şi R.E. au primit paşapoartele ungureşti falsificate iar cele româneşti adevărate au rămas în continuare în posesia lui N.G. Aceasta le-a acordat victimelor o perioadă de timp în care să înveţe datele înscrise în paşapoartele falsificate, timp în care în apartamentul în care locuiau au sosit în Olanda însoţite de inculpatul T.G. victimele P.M. şi B.R. care fuseseră recrutate de inculpatul I.G. După primirea paşaportului fals, sub o identitate care nu-i aparţinea, victima C.L. a practicat prostituţia atât în sistemul „escortă" cât şi într-un loc special amenajat, respectiv în nişte vitrine, unde era îmbrăcată în costume de baie, pentru a atrage clienţi. Pentru serviciul de „escortă" percepea un tarif de 200 euro/oră, iar la „vitrină" un tarif de 50 euro/10 minute, perioadă în care întreţinea raporturi sexuale normale. În medie, avea aproximativ 20-30 clienţi pe zi la „vitrină" şi o persoană sau două, la „escortă". După o zi de muncă, câştiga aproximativ 2.500 - 3.000 euro. Întreaga sumă era predată G., care, din când în când, îi mai lăsa câte 50 de euro, pentru a-şi cumpăra haine. L.C. a mai arătat în declaraţia sa, că pentru N.G. mai practicau prostituţia M. (P.P.), R. (B.), M. (F.), D. (M.A.), V. (D.), M., G., care îi predau acesteia întreaga sumă de bani câştigată într-o zi. Partea vătămată B.R.A. a susţinut întru totul declaraţiile lui C.L., reliefând aceleaşi modalităţi de recrutare, transport şi exploatare. Din declaraţiile acesteia rezultă că, la începutul lunii februarie 2006, a fost recrutată de către o persoană care s-a prezentat ca fiind N.B.

N.B., care aflase că partea vătămată are probleme familiale (legate de abandonarea studiilor) şi că este bolnavă de diabet, i-a spus acesteia că o poate ajuta să câştige banii necesari pentru o intervenţie chirurgicală, urmând să muncească într-un bar, aproximativ un an în Olanda, la o prietenă de-a sa pe nume G.

Discuţia dintre N.B. şi B.R.A. a avut loc la domiciliul lui N.V., la această discuţie asistând inculpatul T.G. şi martorul C.T.A.

Cu aceeaşi ocazie N.B. i-a sugerat R. că, întrucât este bolnavă de diabet, ar fi bine să vină cu ea şi o prietenă care să o ajute, să aibă grijă de aceasta, specificând că ar fi bine să fie şi drăguţă, urmând să lucreze împreună într-un bar.

B.R.A. a vorbit cu prietena sa, numita P.M., i-a relatat discuţia purtată cu N. iar P.M. a fost de acord să o însoţească în Olanda şi în cazul acesteia lipsa veniturilor fiind o mare problemă.

N.B. le-a ajutat pe B.R.A. şi pe M. să obţină paşapoartele turistice, el suportând integral toate cheltuielile.

La aproximativ două săptămâni după discuţia cu N.B., după obţinerea paşapoartelor B.R.A. împreună cu P.M., N.V. şi T.G. au plecat cu autoturismul lui N.B. (condus de acesta) spre localitatea Dărmăneşti.

Din discuţiile telefonice ale lui N.B., B.R.A. a aflat că T.G. dusese o fată pe nume C. (aceasta a fost identificată ca fiind D.M.C.) din localitatea Icoana la graniţă în judeţul Arad.

De asemenea B.R.A. a auzit că N.B. îi cerea bani G. pentru cheltuielile pe care le tăcea cu cele două tinere, pentru R. solicitând mai mulţi bani cu motivaţia că éste bolnavă şi are nevoie de tratament.

Inculpatul I.G. zis N.B., împreună cu T.G. le-au transportat în localitatea Dărmăneşti, unde le-au cazat pe B.R.A. şi pe P.M. la locuinţa sa, o casă tip vilă. A doua zi dimineaţă, N.B. a venit la domiciliul său cu o fată pe nume B.A. În aceeaşi zi, B.R.A., P.M., B.A., T.G., N.V. şi inculpatul I.G., cu autoturismul condus de acesta din urmă, au plecat la Arad, unde B.A.; P.P.M. şi B.A. au fost îmbarcate într-un microbuz condus de şoferul C. şi fiind supravegheate pe drum de inculpatul T.G. care le-a însoţit până la destinaţie. Aceste aspecte sunt confirmate şi de evidenţa intrărilor şi ieşirilor din România unde s-a consemnat şi înregistrat că la data de 10 februarie 2006 aceste persoane au ieşit din ţară. Cele trei tinere însoţite de T.G. au ajuns în Olanda fiind aşteptate de N.G. însoţită de fratele ei A.R. poreclit M. Din declaraţia lui D.M.C., rezultă că în luna ianuarie 2006 (minoră) l-a cunoscut pe inculpatul T.G. care i-a propus să meargă împreună în Olanda pentru a lucra ca menajeră în casa unei familii de bătrâni. Victima a acceptat propunerea iar ulterior inculpatul T.G. s-a ocupat de formalităţile necesare obţinerii paşaportului acesteia, suportând şi cheltuielile de transport cazare şi documente de călătorie, inclusiv cele privind obţinerea procurii notariale necesară pentru călătoria minorei. La data de 3 februarie 2006 D.M.C. a ieşit din ţară cu destinaţia Olanda. Victima a negat practicarea prostituţiei în Olanda însă declaraţiile acesteia sunt infirmate de declaraţiile victimei martor B.A. Astfel din declaraţia acesteia rezultă că în Olanda minora a fost supravegheată de N.G. care a însoţit-o în autogara Amsterdam şi a predat-o lui T.G. cu ocazia întoarcerii sale în ţară. Martorii D.N. şi D.C. (părinţii minorei) au declarat că au fost de acord cu plecarea acesteia în Olanda deoarece T.G. le-a spus că se va căsătorii cu minora. După ce T.G. le-a predat pe P.P.M. şi B.R. lui N.G., aceasta din urmă le-a cazat într-un apartament unde erau cazate alte două fete şi anume L.C. şi E.R. La locul de cazare L.C. le-a spus plângând că vor fi obligate să se prostitueze pentru N.G. şi că tot astfel a fost păcălită şi cu oferirea unui loc de muncă decent însă ulterior silită să practice prostituţia. A doua zi N.G. le-a spus personal lui B.R. şi P.M. că scopul pentru care au fost aduse în Olanda este practicarea prostituţiei în folosul ei, explicându-le în detaliu ce anume au de făcut şi în ce consta „serviciul de escortă" adică practicarea prostituţiei la domiciliul clientului (prin deplasarea supravegheată Ia domiciliul clientului) cât şi într-o vitrină special amenajată unde urma să atragă clienţii pentru a întreţine raporturi sexuale cu aceştia. G. le-a spus că nu îşi poatepermite să le lase să plece în România (R. îi ceruse în prealabil acest lucru) întrucât i-a plătit lui N.B. suma de 3.000 euro pentru B.R.A. şi 1.500 euro pentru M.P.

Cu aceeaşi ocazie le-a mai spus că, pentru a-şi recupera banii urmează să semneze un „contract" pe o perioadă de un an cu ea, urmând să-i plătească personal câte 250 euro pe zi din ce câştigau „la vitrină" iar pe serviciul „de escortă" urma să-i predea G. jumătate din câştig.

La suma de bani de 3.000 de euro plătiţi lui N.B., G. a mai adăugat 2.500 euro cu titlu de datorie reprezentând cheltuieli de transport şi cazare. G. le-a reţinut paşapoartele originale şi în aproximativ o lună le-a procurat paşapoarte ungureşti falsificate, care le erau necesare pentru a putea lucra „la vitrină" (o copie a paşaportului unguresc falsificat având aplicată poza R. este ataşată la dosarul cauzei).

B.R.A. arată că în această perioadă de o lună L.C. a ieşit de trei ori pe serviciul „de escortă". După ce au obţinut paşapoartele falsificate atât R. cât şi M. şi L.C. au început să practice prostituţia „la vitrină" dar în locaţii diferite, R. mutându-se într-un alt apartament, unde locuia o tânără pe nume D.M.

După ce sa mutat cu M., B.R.A. a practicat prostituţia în spaţiile special amenajate denumite vitrine, unde erau obligate să se afişeze în lenjerie intimă sau costume de baie pentru a atrage clienţi şi a întreţine relaţii sexuale cu aceştia. Aceste vitrine erau amplasate în oraşul Harleem la aproximativ 40 de kilometri de Amsterdam.

O perioadă de timp B.R.A. i-a predat banii câştigaţi în urma practicării prostituţiei integral G., după care îi preda acesteia zilnic suma de 250 euro conform contractului încheiat cu aceasta.

B.R.A. şi L.C. indică aceleaşi tinere românce care practicau prostituţia pentru G., respectiv: P.M., L. (L.C.), E. (R.E.), D. (M.D.A.), D.M., V. (D.V.), R. (L.R.), V. (M.E).

Despre B.A. (victima minoră recrutată de N.B. şi transportată în Olanda de T.G.), B.R.A. declară că a practicat prostituţia pentru A.R. zis M. întrucât G. nu i-a plăcut aspectul fizic al acesteia.

B.R.A. arată că, după ce a aflat de la L.C. că urma să practice prostituţia, a încercat să-i contacteze pe N.V., I.G. zis N.B. şi T.G. dar aceştia nu au răspuns la telefon având telefoanele închise. R. a aflat de la C.L. că ea fusese recrutată prin promisiunea obţinerii unui loc de muncă de către T.G. prietenul său. Tot de la ea a aflat că T.G. o racolase şi pe E.R.

Audiată în cauză în calitate de martor R.E. susţine întru totul declaraţiile expuse mai sus, arătând că a fost racolată de către N.V. (nepotul lui N.B.) şi ulterior transportată de către N.B. şi T.G., împreună cu L.C. la Bacău, Arad şi în final în Olanda.

Declaraţiile lui C.L., B.R.A. şi R.E. se coroborează cu declaraţiile martorului C.T.A. Acesta s-a deplasat împreună cu N.V. şi T.G. la domiciliul lui R.E. şi au convins-o pe aceasta că îi pot obţine un loc de muncă bine plătit în străinătate. La aceste discuţii a asistat şi mama E.R., martora R.E. care confirmă declaraţiile fiicei sale şi ale martorului C.T.A., L.C., R.E. şi B.R.A. au efectuat recunoaşteri de pe planşe foto, indicându-i pe I.G. şi pe T.G. ca fiind persoanele care, prin promisiuni de facilitare a unor locuri de muncă bine plătite în străinătate, profitând de situaţia materială precară a acestora şi de starea sănătăţii precară a victimei B.R.A. le-au recrutat, transportat în Olanda şi le-au predat contra cost adică în schimbul unui comision bănesc substanţial lui N.G. cu scopul ca aceasta să le exploateze pentru recuperarea preţului plătit şi pentru obţinerea de profit. În cauză din declaraţia martorei C.D. care este mama victimei C.L. rezultă că fiica ei a fost recrutată de inculpatul T.G. care i-a spus că se va căsătorii cu aceasta şi că va lucra în Spania. Deoarece familia acea o situaţie materială precară, C.D. a acceptat oferta lui T.G., iar la jumătatea lunii ianuarie 20006 , fiica acesteia, victima C.L. a plecat împreună cu inculpatul, acesta din urmă spunând că destinaţia este Spania. După întoarcerea în România, martora a aflat de la victimă că a fost vândută de inculpaţi în Olanda cu scopul de a practica prostituţia.

Aceleaşi aspecte rezultă şi din declaraţiile martorilor M.A. şi C.T.A. Din coroborarea declaraţiilor acestor martori cu declaraţiile victimelor rezultă că de fiecare dată inculpatul T. utiliza aceiaşi metodă pentru racolarea victimelor şi anume cererea în căsătorie a victimei şi un loc de muncă bine plătit în străinătate. Rezultă de asemenea de fiecare dată a însoţit transportul victimelor în Olanda şi a încasat preţul. Inculpatul I.G. a recunoscut faptul că a transportat cu autoturismul proprietatea sa pe victimele B. şi P. până la Bucureşti, însoţite şi de inculpatul T.

Inculpatul T.G., i-a comunicat lui N.B., că mai cunoaşte fete care vor să plece în străinătate să muncească.

La Bucureşti, T.G. s-a întâlnit cu G. şi au făcut schimb de numere de telefon, ulterior, I.G. aflând că T.G. ţinea legătura telefonic cu G.

Deşi în declaraţia iniţială I.G. a precizat că nu a mai ţinut legătura cu R. şi M. şi nu ştia ce s-a mai întâmplat cu acestea după discuţia purtată cu G., ulterior a revenit asupra declaraţiei sale şi a menţionat că cele două fete au fost transportate de T.G. (cu autoturismul aparţinând lui N.B.) la Arad, inculpatul I.G. declarând că a rămas în Drăgăneşti Olt pentru că era foarte obosit.

Referitor la C.L. şi R.E., inculpatul I.G. arată că învinuitul T.G. i-a spus că prietena sa (L.), doreşte să plece în străinătate.

Tot de la T.G. a aflat şi că L. urma să plece însoţită de R.E., C.L. şi R.E. au fost transportate de Arad de către N.B. şi T.G., inculpatul I.G. declarând că la Arad, cele două tinere, au fost îmbarcate într-un autocar de către T.G., acesta respectând dispoziţiile primite de la G. Declaraţiile inculpatului I.G. sunt contrazise de cele ale lui B.R.A., C.L. şi R.E., care arată că, de fiecare dată, inculpatul I.G. a participat, alături de T.G. la transportul victimelor, la Arad unde erau îmbarcate în autocare cu destinaţia Olanda.

Referitor la transportul lui B.R.A. şi P.P.M., N.B. încearcă să ascundă participaţia sa, întrucât la acea dată a fost îmbarcată în autocar şi B.A., victimă minoră, recrutată personal de către acesta. Pe de altă parte, declaraţia inculpatului I.G. nu poate fi credibilă referitor la faptul că T.G. s-ar fi deplasat singur, cu autoturismul aparţinând inculpatului, pentru a transporta cele două tinere la graniţă, întrucât, cu acea ocazie, T.G. a însoţit victimele până în Olanda, autogara din Amsterdam (fiind neplauzibil ca acesta să abandoneze autoturismul lui N. la graniţă).

Aceste aspecte sunt confirmate de declaraţiile persoanelor vătămate, precum şi de verificările intrări/ieşiri frontieră, care atestă că învinuitul T.G. a plecat în Olanda cu un autocar împreună cu cele trei victime recrutate împreună cu N.B.

În declaraţiile sale, inculpatul I.G. a arătat că nu a primit niciodată vreo sumă de bani de la G., cu excepţia unei sume de aproximativ 200-300 de euro, reprezentând contravaloarea combustibilului pentru transportul R. şi al M.

În urma verificărilor financiare efectuate în cauză, a rezultat că la data de 30 ianuarie 2006, (perioadă în care au fost recrutate C.L., R.E., B.R.A. şi P.P.M.), prin sistemul de transfer W.U., inculpatul I.G. a primit de la N.G., aflată în Olanda-Amsterdam, suma de 1.100 de euro. Membrii grupului infracţional organizat ce acţionau pe teritoriul olandez N.G., A.R.D. şi A.V.G. au fost arestaţi în Olanda, iar în cursul cercetărilor au fost identificate în Olanda şi victimele B.A., H.P. şi C.L. care audiate de poliţia din Amsterdam au declarat că au fost silite să practice prostituţia. Victima minoră B.A. a arătat că inculpatul I.G. a condus-o la graniţă la Arad şi tot acesta a suportat şi cheltuielile de transport.

Coroborând declaraţiile lui B.A. cu cele ale B.R.A. rezultă că persoana căreia B.A. îi spune N. este I.G. zis N.B. Declaraţiile celor două victime se coroborează şi cu evidenţele intrări/ieşiri din România care atestă că, în data de 10 februarie 2006, B.A. a ieşit din România fiind însoţită de către B.R.A., P.P.M. (ambele recrutate de N.B. din jud. Olt) şi T.G.

B.A. a declarat că în Olanda a practicat prostituţia pentru o persoană pe nume W. (n.n. A.R.D. zis M., fratele G.) căruia trebuia să-i remită zilnic suma de 250 euro.

Ca primă de recrutare, W. (n.n. A.R.D.) i-a plătit lui N.B. suma de 1000 euro. Se confirmă astfel şi declaraţia R. care arăta că B.A. a fost preluată de către A.R.D. zis M. deoarece G. nu ia plăcut aspectul fizic al acesteia.

În locuinţa în care a fost cazată au fost aduse de către A.R.D. alte două tinere românce, respectiv M. (n.n. P.H.) şi O. (n.n. A.O.B.) care au fost obligate să practice prostituţia în condiţii similare.

În România, la data de 04 iunie 2007, a fost audiată în calitate de martor, mama lui B.A., numita B.E., care a declarat că, în luna ianuarie 2006, întrucât fiica sa îşi pierduse buletinul de identitate, a fost ajutată să obţină un nou buletin şi un paşaport de către o persoană pe nume G. despre care A. i-a spus că urmează să o ajute să plece în Italia la muncă.

Întrucât aveau o condiţie materială precară B.E. a fost de acord cu propunerea fiicei sale minore, semnând în acest sens o procură notarială, la un birou notarial din Comăneşti, pe numele P.A.

La sediul notariatului B.A., în prezenţa mamei sale, i-a specificat notarului că este persoana trimisă de N.B.

Până la sediul biroului notarial B.E. şi B.A. s-au deplasat cu un taxi, A. cerându-i şoferului să treacă contravaloarea călătoriei în contul lui N.B.

După ce a plecat din ţară B.A. i-a comunicat mamei sale că se află în Olanda şi că G. o va ajuta să muncească într-un bar.

B.E. mai declară că în luna iunie 2006, fiica sa s-a întors în ţară fiind însoţită de o tânără pe nume P. (n.n. H.P.) cunoscută sub numele de M.

După aproximativ o săptămână de la întoarcerea în ţară B.A. a încercat să plece din nou împreună cu H.P. şi cu M.A.M., însă a fost nevoită să se întoarcă, motivând că avut nişte divergenţe cu N.B.

B.E. precizează că fiica-sa, B.A. a fost sunată de o persoană pe nume R. din Olanda (n.n. A.R.D. zis M.) care i-a cerut fiicei sale să se întoarcă în Olanda.

În cauză a fost identificată şi audiată în calitate de martor numita M.A.M., despre care, martorul B.E. a declarat că a plecat împreună cu fiica sa, B.A., în străinătate.

Din declaraţia lui M.A.M., a rezultat că, de aproximativ şapte ani, o cunoaşte pe H.P., căreia i se spunea M.

În luna iunie 2006, M.A.M., a fost invitată de H.P., să o însoţească în Olanda.

H.P., a venit la domiciliul lui M.A.M., însoţită de B.A.

Împreună cu A.B., M.A.M. şi părinţii săi, s-au deplasat la un notariat din judeţul Bacău, pentru a întocmi o procură notarială prin care i se acorda dreptul de a călători în străinătate, având în vedere că la acea dată era minoră. Costul călătoriei cu taxiul a fost suportat de un prieten de-al lui H.P., pe nume N.

Tot de la H.P., M.A.M. a aflat că N., plătise şi deplasarea cu taxiul a lui B.A. şi a părinţilor acesteia.

Din cauza unor probleme generate de lipsa procurilor notariale, cele două minore, M.A.M. şi B.A., au plecat spre Olanda însoţite de nişte cunoştinţe ale lui H.P.

În drum spre Olanda, B.A. şi M.A.M., au fost cazate într-un hotel din Elveţia.

M.A.M., a aflat de la B.A., căaceasta din urmă a auzit-o pe H.P. vorbind la telefon cu un bărbat pe nume N. căruia îi cerea suma de 600 de euro în schimbul predării unui anumit lucru.

Tot de la B.A., a aflat că aceasta văzuse în telefonul lui H.P., un SMS, în care P., îi cerea lui N.B. 600 de euro, pentru predarea lui M.A.M., N. declarându-se de acord cu suma cerută.

În jurul datei de 10 august 2006, M.A.M. s-a întors în ţară însoţită de B.A.

Audiat cu privire la victima minoră B.A., inculpatul I.G. declară că o cunoştea doar din vedere şi nu a avut nici un fel de relaţie cu aceasta şi nu ştie cum a ajuns în Olanda.

Declaraţiile inculpatului sunt contrazise de cele ale lui B.R., B.A., precum şi de evidenţele intrări/ieşiri frontieră, care atestă că, la data de 10 februarie 2006, B.A. a părăsit ţara însoţită de B.R.A., P.P.M. şi T.G.

De asemenea, faptul că plecarea în străinătate a victimei B.A. a fost facilitată de I.G. zis N.B. rezultă şi din declaraţiile martorilor B.E. şi M.A.M. La data depistării lui B.A. de agenţii poliţiei olandeze, aceasta era însoţită de H.P. care s-a legitimat cu paşaport unguresc falsificat pe numele S.L. H.P. a declarat în fata autorităţilor olandeze că a fost vândută din România de o persoană pe nume N.(Inc: I.G.) pentru suma de 1300 euro unei persoane pe nume C. care a vândut-o la rândul său pentru suma de 5000 euro lui A.R.D. zis M. pentru care a practicat prostituţia în Olanda fiind obligată să-i plătească acestuia suma de 250 euro pe zi. H.P. a mai arătat că împreună cu ea, în aceleaşi condiţii au mai practicat prostituţia şi B.A. şi A.O.A. În Olanda H.E. era cunoscută cu numele de M.

La percheziţia domiciliară efectuată la domiciliul lui N.B. în biroul acestuia a fost găsit certificatul de naştere în original pe numele H.P. Referitor la această victimă inculpatul I.G. a declarat că o cunoştea sub numele de M. şi că a lucrat în barul său şi că a plecat să lucreze în Olanda pentru A.G. zis Ţ.C. (H.P. a declarat că a fost vândută de o persoană N. contra sumei de 1.300 euro unei persoane pe nume C., care, la rândul lui a vândut-o lui A.R.D., contra sumei de 5.000 euro).

Ulterior, inculpatul I.G. a aflat că H.P. a ajuns să lucreze pentru A.R. (fratele G. şi al lui G.).

Referitor la certificatul de naştere, în original, pe numele H.P., descoperit la domiciliul său, inculpatul I.G., precizează că aceasta este fata pe care o cunoştea sub numele de M.

În Olanda a fost audiată şi C.L., declaraţiile acesteia coroborându-se cu cele consemnate de către autorităţile judiciare române cu prilejul reaudierii părţii vătămate.

O altă persoană care practica prostituţia în Olanda pentru A.V.G., este A.U.

Fiind audiată de către autorităţile judiciare olandeze A.U. declară că este din România iar familia sa locuieşte în Moineşti.

Familia acesteia este foarte săracă. Are 7 fraţi şi mama lucrează într-o fabrică. Tatăl său nu lucrează. A lucrat până acum câţiva ani dar acum este şomer din cauza alcoolului.

A.U. a declarat că a plecat din România în urmă cu aproximativ 3 luni, respectiv în luna decembrie 2006.

Paşaportul i-a fost obţinut de o persoană cu care a avut o relaţie în România pe nume C.C.

A.U. a locuit împreună cu C.C. care trăia dintr-o pensie mică şi un ajutor pentru persoanele , cu dizabilităţi, pe care îl primea pentru că nu avea un picior.

Cei doi plănuiau să plece în străinătate, dar familia A. s-a împotrivit deoarece C.C. era de etnie rromă şi totodată mai în vârstă cu 20 de ani decât fiica lor.

A.U. arată că a plecat din România printr-o cunoştinţă pe nume S. Acesta avea cunoştinţe în Belgia, A. urmând să lucreze într-o spălătorie, la nişte persoane pe nume, P. şi N.

A.U. a plecat în Belgia în noiembrie 2006, cu autobuzul, drumul costând în total 300, 400 de euro.

Deşi în România i se spusese că urma să lucreze într-o spălătorie odată ajunsă în Belgia a constatat că fusese indusă în eroare, luând Decizia să lucreze ca prostituată.

În Belgia, A.U. i-a plătit unui român pe nume N., suma de 500 euro, reprezentând datoria pentru transport şi cazare.

Nicu i-a sugerat A. că îi poate aranja să lucreze ca prostituată în Amsterdam - Olanda, unde acesta cunoştea o altă româncă care se prostitua pe nume G., cu porecla G. (n.n. S.M.G. concubina lui A.V.G.).

Nicu a transportat-o pe A.U. în Amsterdam cu maşina lui, aici fiind contactată G.

După aproximativ două săptămâni A.U. i-a plătit lui N. suma de 500 euro, acesta venind personal până în Olanda pentru a primi banii.

A.U. declară că a locuit împreună cu S.M.G. - G. şi cu iubitul acesteia, G. (A.V.G.), şi a practicat prostituţia „la vitrină" în Haga.

Coroborând cele expuse mai sus, cu probele obţinute în urma interceptărilor telefonice rezultă că persoana care a recrutat-o pe A.U. şi i-a facilitat practicarea prostituţiei în Amsterdam, este I.G. zis N.B.

Referitor la convorbirile înregistrate, în cauză a fost efectuată o expertiză criminalistică de analiză a vocii, având ca obiectiv stabilirea identităţii dintre vocea aparţinând persoanei cu numele de N. care poartă o conversaţie telefonică cu A.G.V. şi vocea aparţinând lui I.G. zis N.B.

Din concluziile raportului de expertiză criminalistică cu nr.153 din 25 iunie 2007 rezultă că este foarte probabil ca vocea în litigiu să aparţină lui I.G. zis N.B.

Analizând conţinutul capitolului „Observaţii Preliminare şi Constatări" rezultă că, în procesul de identificare judiciară a vocilor, concluzia „foarte probabil" sau „probabilitate foarte ridicată" se situează la nivelul maxim în care se poate încadra o concluzie a expertului, procentual apropiindu-se de 100%. La data de 29 ianuarie 2007 între N.G. şi A.G.V. a fost înregistrată o conversaţie telefonică în care aceştia vorbesc despre problemele pe care le-au creat fetele cumpărate de la N.B. şi L. (n.n. B.E.L.).

Cu prilejul arestării membrilor grupului infracţional organizat ce acţionau pe teritoriul Olandei a fost audiată şi M.D.A. una dintre tinerele care practicau prostituţia pentru G.

M.D.A. a descris detaliat modul în care erau exploatate sexual tinerele românce de către G. şi fraţii acesteia, specificând că G. era factorul decizional care conducea şi coordona activitatea de exploatare.

Cu prilejul audierii sale M.D.A. a recunoscut de pe planşa foto o parte dintre tinerele românce ce au practicat prostituţia în Amsterdam, indicând persoana care le-a exploatat precum şi poreclele sub care erau cunoscute şi numele înscris în paşapoartele ungureşti falsificate.

Fiind întrebată cum îşi procurau G., G. şi M. tinerele care lucrau pentru ei M.D.A. a precizat că G. are în România un prieten care are un club de striptease lângă Bacău (n.n. N.B. este patronul unui club de noapte ce funcţiona la domiciliul său).

La întrebarea directă dacă ştie cine este N.B., M.D.A. a răspuns că „ crede că este cel care are clubul de noapte de lângă Bacău" dar până la acel moment i-a auzit pe cei trei fraţi vorbind doar despre N. (nume cu care i se adresează şi în convorbirile telefonice).

Declaraţiile lui M.D.A. se coroborează cu cele ale lui C.L., B.R.A., R.E., P.H. şi B.A.

După arestarea sa A.G.V. zis G. a fost audiat referitor la anumite convorbiri telefonice interceptate în care face referire la E.Ţ. şi N. Despre E.Ţ., A.G.V. a declarat că a practicat prostituţia în Olanda „la vitrină" şi că, împreună cu o prietenă de-a sa din România - L. (n.n. B.E.L. actuala concubină a lui N.B.) încercau să-l şantajeze pe fratele său A.R.D. zis M. pentru a obţine bani de la acesta.

Referitor la N., A.G.V. a menţionat că este un român care locuieşte în Belgia, este însurat şi are o fiică. (n.n. I.G. este cunoscut ca fiind N.B., deoarece a locuit în Belgia, este căsătorit şi are o fiică).

Declaraţiile acestuia sunt completate de cele ale concubinei sale Ş.M.G. care arată că l-a cunoscut pe A.G.V. într-un club de striptease de lângă Bacău, lângă Dărmăneşti iar patronul acestui club se numeşte N.

Fiind audiat în calitate de învinuit, N.B. a confirmat declaraţiile lui Ş.M.G., menţionând că o cunoaşte pe aceasta sub numele de G., aceasta întâlnindu-l pe A.G.V. la clubul său din localitatea Dărmăneşti.

La sfârşitul anului 2006 - începutul anului 2007, N.B. împreună cu B.E.L., prin promisiunea facilitării obţinerii unor locuri de muncă bine plătite în străinătate, au recrutat mai multe tinere din judeţul Bacău, pe care le-au transportat în străinătate (Olanda şi Germania) unde au fost obligate să practice prostituţia.

Una dintre victimele recrutate de către cei doi inculpaţi este numita E.M.

Din declaraţia inculpatei B.E.L. rezultă că, la sfârşitul anului 2006, o cunoştinţă de-a sa, pe nume E.M., i-a cerut să-i dea numărul de telefon al lui N., întrucât doreşte să plece în străinătate să muncească pentru un prieten de-al acestuia pe nume G. B.E.L. a întrebat-o pe E.M. dacă ştie că urmează să practice prostituţia pentru N.B. E. răspunzând că e treaba ei ce face, că a mai fost în străinătate şi ştie ce face.

Inculpata i-a dat E. numărul de telefon al lui N., care se afla în acel moment în Belgia.

N.B., a sunat-o pe B.E.L. şi a întrebat-o ce este cu această fată şi cum arată, L. răspunzându-i căeste o fată „cuminte şi frumuşică".

E.M. a vorbit la telefon cu N. în prezenţa L., spunându-i acestuia că se descurcă, că a mai fost în străinătate şi că practică orice fel de sex.

Cu aceiaşi aceeaşi ocazie, N. i-a transmis inculpatei B.E.L. că o să-i facă un cadou dacă E. o să facă treabă bună.

M.E. urma să lucreze în străinătate pentru un prieten al lui N.B., pe nume G. (n.n. A.G.V.). B.E.L. declară că îl cunoscuse pe G., în urmă cu aproximativ 4 ani, în barul lui N. Acest G. a plecat în străinătate cu o fată A., pe care o prezenta ca fiind iubita lui.

Când s-a întors în ţară, A. (care este din Oneşti), i-a spus L. că, de fapt G. nu o iubea şi că a transportat-o în Olanda, unde sora lui G., a obligat-o să muncească într-o „vitrină". Din discuţiile purtate cu A., inculpata a aflat că această vitrină este un loc special amenajat în care trebuia să poarte lenjerie intimă pentru a atrage clienţi şi a întreţine relaţii sexuale cu aceştia contra unor sume de bani.

A. i-a mai spus inculpatei că sora lui G. i-a procurat un paşaport fals şi că în urma practicării prostituţiei în oraşul Amsterdam, Olanda, a obţinut sume foarte mari de bani, care i-au fost în întregime luate de sora lui G.

Când a vorbit cu N. la telefon, în prezenţa E.M., acesta i-a spus L. că E. va pleca în Olanda, să muncească pentru G., şi a întrebat-o dacă îl mai ţin minte pe G., pe care-l cunoscuse în barul său din Dărmăneşti, în urmă cu aproximativ 3-4 ani.

B.E.L. declară că nu i-a dat E.M. vreo sumă de bani ca să plece în străinătate, N. suportând cheltuielile de deplasare.

După ce a plecat E.M. în străinătate, în timp ce se afla cu N. în România, a sunat G. din Olanda şi i-a transmis lui N. că E. a fugit de la el.

Ulterior, B.E.L. a fost contactată telefonic de către E., care i-a spus că persoanele din Olanda i-au luat banii, aproximativ 2.000 de euro şi că acum se află pe străzi.

N. a discutat cu E. şi i-a spus că o să trimită în Olanda un prieten de-al său care urmează să o transporte în Germania.

Inculpata B.E.L. a vorbit personal cu G. la telefon şi i-a transmis acestuia că, dacă nu-i va trimite 2.000 de euro mamei E., aceasta va merge la poliţie.

G. i-a răspuns că E. este o ţigancă urâtă şi că o să trimită pe cineva să-i omoare familia şi că nu-i dă nici un ban E. pentru că N. i-a creat numai probleme.

Cu aceeaşi ocazie, B.E.L. a vorbit la telefon cu sora lui G., pe nume G. (n.n. N.G.) care i-a spus că Elena nu este femeie care să facă 2.000 de euro şi că nu trimite nici un ban în tară.

Aspectele relatate mai sus de către inculpata B.E.L. se coroborează cu probatoriul obţinut în urma interceptărilor telefonice efectuate în cauză.

Începând cu data de 28 ianuarie 2007, între membrii grupului infracţional organizat ce acţiona pe teritoriul Olandei şi inculpaţii N.B. şi B.E.L. se declanşează o dispută legată de plecarea E.M. care fusese cumpărată de A.G.V. zis G. de la M. şi obligată să practice prostituţia pentru A.R.D. zis M. aspecte ce rezultă din conţinutul înregistrărilor audio. În urma disensiunilor dintre grupul din Olanda şi cel din România, generate de plecarea E.M., N.B. a transportat-o pe aceasta prin intermediul unui prieten în Germania, unde E. a practicat prostituţia pentru membrii unei alte grupări organizate.

Inculpata B.E.L. declară că, în Germania, E. a practicat prostituţia pentru un cetăţean italian pe nume S. şi, ulterior, a fost vândută de un băiat M., la sugestia lui R., unui turc, cu suma de 1.000 de euro.

R. urma să-i dea lui N. o sumă de bani pentru E., întrucât E. era percepută ca fiind fata adusă de N.

Fiind audiat în calitate de învinuit, N.B., declară că, la începutul anului 2007, a aflat că la domiciliul său din Bruxelles urmează să sosească o persoană de etnie rromă, al cărei nume nu şi-l aminteşte (n.n. E.M., din conversaţiile telefonice interceptate rezultă că N.B. se referă la această persoană ca fiind E., iar într-o convorbire cu numitul R., menţionează despre problemele pe care le-a făcut aceasta).

În continuarea declaraţiei sale, N.B. arată că, despre venirea E. în Belgia a fost anunţat şi de B.E.L.

Mama E.M., numita C.E. a fost audiată în calitate de martor în cauză (declaraţia fiind înregistrată în mod autorizat pe suport audio video), declarând că, la sfârşitul anului 2006, fiica sa E., a discutat cu B.E.L. pentru a-i găsi un loc de muncă în străinătate.

B.E.L. i-a spus că are un prieten N., care ar putea să o ajute să lucreze în Belgia ca dansatoare într-un bar.

După aproximativ o săptămână, fiica sa E. s-a întâlnit cu L. în localitatea Oneşti, după care a plecat în Belgia.

Ulterior, E. a sunat-o pe mama sa, C.E. şi i-a spus că a fost vândută de către N. unui italian, pe nume S., contra sumei de 2.000 de euro, bănuind ca vânzarea a fost intermediată atât de L. cât şi de către N.B.

E. i-a mai transmis mamei sale că S. a vândut-o în Olanda unui necunoscut contra sumei de 2.000 de euro, reţinându-i actul de identitate.

Fiind îngrijorată de soarta fiicei sale, C.E. a contactat-o telefonic pe inculpata B.E.L., convorbirile telefonice ale acestora fiind interceptate în mod autorizat.

 La data de 12 martie 2007, ora 23:38:04, postul tel. aparţinând lui B.E.L., primeşte SMS de la postul telefonic utilizat de R. Text SMS: Am vorbit cu el, zice ca E. este in Franktfurt e bine si celelalte au trimis ceva bani si suna acasă din când in când! Mâine mă întâlnesc cu el!

Din discuţiile telefonice purtate între inculpaţii N.B. şi B.E.L. în perioada 02 martie 2007 - 03 martie 2007, rezultă că aceştia au fost implicaţi în recrutarea a două persoane pe nume A. şi V. pe care le-au transportat în Germania, unde au fost obligate să practice prostituţia. Inculpaţii au discutat despre formularea unor plângeri penale împotriva lor şi încearcă muşamalizarea acestora. După discuţia purtată cu L., N.B. îl contactează pe prietenul său R. şi îi cere acestuia să discute cu A. şi V. şi să le determine pe acestea să-şi retragă plângerile formulate. Inculpaţii I.G. şi B.E.L. au fost audiaţi referitor la conţinutul convorbirilor telefonice redate mai sus, cei doi recunoscând că vocile înregistrate le aparţin. Fiind audiată cu privire la aspectele reliefate mai sus inculpata B.E.L. a declarat că în cursul lunii ianuarie 2007, N.B. a venit în România, însoţit de un prieten de-al său, pe care i la prezentat ca fiind R. acesta fiind stabilit în Germania. Despre R., N.B. i-a spus că a venit în România pentru a găsi nişte fete pe care să le ducă în Germania pentru a practica prostituţiaîntr-un club.

Ulterior, B.E.L. s-a întâlnit cu cei doi la un bar din oraşul Oneşti, iar R. i-a propus să meargă să practice prostituţia în Germania.

La aproximativ o săptămână după discuţia purtată cu R., inculpata s-a deplasat la domiciliul lui N.B., însoţită de verişoarele sale M. şi M.T., unde erau mai multe persoane, printre care şi R., care era însoţit de două fete, pe nume A. (T.) şi V., ambele din localitatea Sănduleni.

B.E.L. a discutat cu V. şi aceasta i-a spus că urmează să plece în Germania cu R. pentru a munci ca baby-sitter.

Inculpata l-a întrebat pe N.B. ce este cu V. şi cu A., iar acesta i-a răspuns că sunt fete recrutate de R. pentru a fi transportate în Germania, în scopul practicării prostituţiei.

În aceeaşi seară, R. şi N., le-au convins şi pe verişoarele sale, M. şi M., să meargă în Germania, pentru şi a lucra ca dame de companie (respectiv să determine clienţii într-un bar să cumpere de băut şi să facă cât mai multă consumaţie).

La câteva zile după această petrecere, B.E.L. împreună cu N.B., V., M.M.T. au plecat cu autoturismul lui R., condus de către acesta, spre Germania.

După ce au trecut de graniţa de la Nădlac, judeţul Arad, s-au oprit la un motel în Ungaria, unde au rămas câteva ore.

V., M. şi M. i-au spus inculpatei că urmează să plece mai departe, cu o altă persoană, pe nume S. cunoştinţă de-a lui R. şi N.B.

V. i-a transmis că S. nu vrea să o ia şi pe ea în Germania pentru că nu arată bine, dar a fost convins de R., care a spus că-l va recompensa, arătându-i totodată şi poze cu A.B.E.L., cu R. şi cu N.B. au plecat spre România, iar pe drumul de întoarcere, inculpata a auzit o discuţie dintre cei doi în care spuneau că fetele plecaseră cu o persoana pe nume S. şi o alta, pe nume M.

Din discuţiile dintre R. şi N.B. şi-a dat seama că aceştia erau furioşi pentru că S. nu le-a plătit sumele convenite pentru recrutarea celor trei fete.

R. i-a spus lui N. să stea liniştit, că o să-şi primească banii la următorul transport.

Fiind audiat referitor la recrutarea numitelor V. şi A., inculpatul I.G. declară că aceste fete au fost recrutate de către un prieten de-al său pe nume R., stabilit în Germania şi că acestea urmau să lucreze într-un salon de cosmetică aparţinând soţiei lui R.

I.G. declară că a fost implicat doar în transportul A. şi face menţiunea că V., M. şi M., au fost transportate anterior de R.

Ulterior, în declaraţia din 13 iulie 2007, inculpatul I.G. revine asupra declaraţiei sale şi arată că la data când a fost transportată în străinătate A., în autoturismul lui R. se mai afla o fată pe nume S.C.

Despre S.C., I.G. declară că a fost recrutată de către R., a fost cazată câteva zile la domiciliul său din localitatea Dărmăneşti şi, ulterior, transportată în Germania cu autoturismul lui R., la acest transport participând ambii inculpaţi.

În continuarea declaraţiei ale, I.G. arată că în Germania, S.C. a fost cazată într-un apartament din Koln, aparţinând lui R., unde mai erau cazate V., M. şi M. Din declaraţiile inculpatei B.E.L., rezultă că anterior recrutării C. şi A., N.B., fusese implicat şi în recrutarea V., M. şi M.

Cele trei, au fost transportate până pe teritoriul Ungariei de către N.B., B.E.L. şi R., cu autoturismul acestuia, de unde au fost preluate de S., prietenul lui R.

După ce s-au întors în ţară, R. şi cu N. s-au ocupat de formalităţile necesare pentru a-i obţine A. buletinul de identitate.

În zilele respective, într-o dimineaţă, în timp ce se afla în maşina lui R., inculpata B.E.L. a asistat la o discuţie dintre acesta şi o persoană pe nume V., din Borzeşti - Oneşti, în care, R. i-a spus acestuia că-i va da 500 de euro dacă îi face rost de o fată.

Seara, R. i-a propus inculpatei să meargă să ia o fată, sens în care s-a deplasat cu acesta la Borzeşti - Oneşti. Acolo s-au întâlnit cu V., care era însoţit de o fată, pe nume C. (n.n. S.C. audiată în calitate de martor), aceasta fiind sora prietenei lui V.

Inculpata şi R. au plecat împreună cu C. la domiciliul lui N.B. Pe drum, R. îi explica C. că va munci în Germania ca damă de companie, unde va câştiga foarte mulţi bani. În aceeaşi seară, B.E.L. a fost sunată de verişoara sa, M., din Germania, care a întrebat-o când vine acolo, deoarece nu vrea să mai stea, M. dorind să se întoarcă în ţară pentru a merge la psiholog, având problemă de natură psihică.

La aproximativ patru zile după întâlnirea cu C., s-a rezolvat şi problema cu actele de identitate ale A. şi, B.E.L. însoţită de N.B., A., C. şi R., cu autoturismul acestuia din urmă, au plecat în Germania.

La graniţa cu Ungaria, R. a plătit unei persoane 80 de euro, pentru a o trece graniţa pe A., întrucât a spus că ar putea să dea de bănuit prezenţa unui număr de trei fete, împreună cu doi bărbaţi. La fel procedase şi cu ocazia primului transport.

La o locaţie de pe teritoriul Austriei, s-au întâlnit cu o persoană pe nume S., prieten de-al lui R. care a venit însoţit de o fată blondă, pe care a prezentat-o ca fiind soţia lui.

În incinta unui restaurant S., în prezenţa inculpatei, le-a spus C. şi A., că urmează să practice prostituţia în favoarea lui. Cele două fete i-au răspuns că ştiau de la R. că vor fi doar dame de companie.

S. le-a spus că este adevărat, dar că urmează să întreţină şi relaţii sexuale cu clienţii care vor dori acest lucru. Cu aceeaşi ocazie, B.E.L. a asistat la o ceartă dintre R. şi S., acesta reproşându-i lui R. că nu le spune fetelor ce urmează să facă în Germania, şi că a cheltuit foarte mulţi bani cu aceste fete. Seara inculpaţii au ajuns în Koln, fiind conduşi de S. şi R. la un apartament unde erau cazate M., V. şi M.V. i-a spus inculpatei că vrea să plece de acolo întrucât R. i-a promis că o aduce ca baby sitter, în schimb a fost obligată să practice prostituţia pentru S.C. şi A. au plecat însoţite de S.

R. le-a transmis, în limba română, celor două, că va trece la aproximativ două săptămâni să verifice dacă le este bine, urmând să-i dea şi lui 20% din ceea ce câştigă.

B.E.L. i-a tradus lui S. ce a spus R. (inculpata cunoscând limba italiană), iar S. s-a enervat, l-a prins de gât pe R. şi l-a întrebat pe acesta de ce mai vrea bani de la fete, întrucât îi plătise pentru fiecare dintre acestea 1.000 -1.500 de euro.

R. a recunoscut că a luat 1.500 de euro pentru fiecare fată de la S., inclusiv pentru verişoara inculpatei, M.

R., S. şi N. le-au convins pe M. şi V. să rămână în continuare în Germania pentru a practica prostituţia în clubul lui S.

S. le-a şi ameninţat pe fete, motivând că trebuie să lucreze pentru el deoarece cheltuise cu acestea foarte mulţi bani.

De la S. a aflat că A. fugise, ulterior aflând de la R. că aceasta este în Anglia.

S. le-a propus, inculpaţilor B.E.L. şi N.B., să-i facă rost de fete din România, întrucât nu vrea să mai lucreze cu R. pentru că este neserios. S. i-a spus lui N. că-i va plăti câte 1.000 de euro pentru fiecare fată pe care i-o va aduce în Germania. Inculpata, însoţită de N., s-au întors în România la sfârşitul lunii ianuarie, începutul lunii februarie 2007.

Declaraţiile inculpatei se coroborează parţial cu cele ale lui C.E. şi M.E. care i-au acuzat pe B.E.L. şi N.B. că au primit aproximativ 2000 euro pentru fiecare tânără recrutată de către aceştia.

Revenind asupra declaraţiilor iniţiale, B.E.L. a precizat că, a doua oară când a fost cu N. în Germania, în luna ianuarie 2007, trebuia să se întâlnească şi cu E.M., despre care ştia că lucrează pentru un prieten turc, de-al lui S. La acea dată E.M. a refuzat să se întoarcă în ţară cu cei doi inculpaţi dar, i-a transmis L. că turcul o cumpărase de la S., iar acesta, la rândul lui, le-a plătit o sumă de bani lui R. şi soţiei acestuia. Declaraţiile inculpatei se coroborează cu probatoriul obţinut în urma interceptărilor telefonice efectuate în cauză.

Deşi a încercat să reducă la minim participarea sa la activitatea de recrutare şi transport a tinerelor în străinătate, în scopul practicării prostituţiei, conţinutul convorbirilor telefonice înregistrate dovedesc că inculpata B.E.L. era implicată direct în traficul de persoane, sumele obţinute pentru recrutarea tinerelor fiind împărţite cu inculpatul I.G. zis N.B.

Discuţia telefonică redată mai jos atestă faptul că B.E.L. era cunoscută ca o persoană care recrutează tinere pentru practicarea prostituţiei în străinătate. În cauză, a fost identificată S.C., persoana la care fac referire inculpaţii, atât în declaraţii cât şi în convorbirile telefonice, fiind audiată în calitate de martor.

Din declaraţia acesteia rezultă că, în cursul lunii ianuarie 2007, L. a venit la domiciliul său din comuna Ştefan cel Mare şi i-a propus să plece în străinătate pentru a munci ca baby-sitter.

Detaliile plecării au fost stabilite cu L., N.B. şi un prieten de-al acestuia pe nume R. (n.n. R.).

S.C. a fost cazată la domiciliul lui I.G., în comuna Dărmăneşti şi a plecat în Germania însoţită de o fată A. B.E.L., N.B., deplasându-se cu autoturismul lui R.

În Germania, au fost cazate la o locaţie aparţinând unui cetăţean italian, A. zis S. (n.n. S. - prietenul lui R. şi al lui N.B.).

L. şi N.B. le-au comunicat celor două fete că urmează să lucreze ca dame de companie. Ulterior, acestea au fost obligate de S. să practice prostituţia, cetăţeanul italian comunicându-le că au fost cumpărate de la N. şi L. contra sumei de 3.000 de euro.

În aceeaşi locaţie din Germania, mai erau cazate trei fete care practicau prostituţia pentru S., M. - verişoara L., V. şi M., toate trei fiind recrutate de I.G. şi L.

La data de 21 martie 2007 a fost interceptată în mod autorizat o convorbire telefonică dintre nepoata inculpatei B.E.L. numita F.A. şi mama acesteia F.L. (mătuşa inculpatei).

F.A., fiind îngrijorată pentru că au căutat-o lucrători de poliţie la liceul unde învaţă şi au pus întrebări conducerii liceului despre relaţia acesteia cu B.E.L., îi transmite mamei sale că probabil, dacă poliţia pune întrebări referitoare la relaţia sa cu L., au crezut că este implicată în activităţi de proxenetism sau trafic de persoane. F.L. şi fiica acesteia, F.G.A., au fost audiate în calitate de martor, acestea declarând că B.E.L. umbla cu o persoană pe nume N., care avea maşină.

Situaţia de fapt reţinută de instanţă rezultă din următoarele mijloace probă:

- declaraţiile inculpaţilor I.G. şi B.E.L.

- proces - verbal verificări ieşiri/intrări în ţară T.G.

- proces - verbal percheziţie domiciliară

- fotocopie certificat de naştere pe numele H.P.

- declaraţiile victimei C.L.

- procese-verbale recunoaştere planşe foto C.L.

- proces-verbal din 14 august 2006 - declaraţie martor C.D.

- procese-verbale recunoaştere planşe foto C.D.

- declaraţie martor M.A.I.

- proces-verbal recunoaştere planşe foto M.A.I.

- declaraţie parte vătămată B.R.A.

- copie paşaport unguresc

- planşe foto B.R.A.

- proces - verbal din 28 august 2006

- proces - verbal consemnare declaraţie D.C.M.

- declaraţie olografa D.C.M.

- declaraţie martor D.C.

- proces-verbal recunoaştere planşe foto D.C.

- declaraţie martor D.N.

- proces-verbal recunoaştere planşe foto D.N.

- adresă notar

- procese-verbale recunoaştere planşe foto R.E.

- proces - verbal din 14 august 2006

- declaraţie martor R.E. (mama)

- proces-verbal recunoaştere planşe foto R.E. (mama)

- declaraţie martor S.C.

- proces-verbal recunoaştere planşe foto S.C.

- declaraţie martor M.A.M.

- verificări intrări-ieşiri din ţară

- declaraţie martor C.E.

- declaraţie martor C.T.

- declaraţie K.K.

- declaraţie G.Z.

- declaraţie martor F.L.

- declaraţie martor F.G.A.

- declaraţie F.G.A.

- procese-verbale de verificare intrare ieşire din ţară

- procese-verbale redare interceptări din România

- procese - verbale redare interceptări din Olanda

- traduceri olandeză - română autorizaţii interceptare

- raport expertiză criminalistică voce I.G.

- traducere documente de muncă A.U.

- traducere procese-verbale de supraveghere şi investigaţi.

- traducere declaraţii M.D.A.

- planşe foto - persoane din dosa.

- traducere declaraţie A.U.

- traducere declaraţii B.A.

- traducere declaraţii H.P.

- traducere declaraţii K.K.

- traducere declaraţii C.L.

- traducere declaraţie A.G.V.

- traducere fragment referat (M.E.)

- traducere declaraţie Ş.M.G.

- documente în limba olandeză.

- verificări registrul comerţului SC M.R. SRL

- verificări venituri - Finanţe Publice Bacău

- verificări obligaţii fiscale - Impozite şi Taxe Locale Bacău

- verificări - Biroul de Carte Funciară Bacău

- fotocopii documente proprietăţi I.G. (fost S.)

- verificări obligaţii fiscale - Impozite şi Taxe Locale Oneşti

- verificări tranzacţii bancare (W.U.).

Inculpaţii au solicitat achitarea pentru infracţiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003 considerând că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracţiuni. Instanţa retine că în cauză sunt însă întrunite elementele constitutive ale acestei infracţiuni pentru următoarele considerente: La începutul anului 2006, inculpatul I.G. zis N.B., împreună cu inculpatul T.G., au acţionat în mod coordonat, în baza unei rezoluţii infracţionale comune, în vederea exploatării mai multor tinere, care au fost racolate, cazate şi transportate în Olanda, unde au fost obligate să practice prostituţia, în folosul membrilor grupării, care au obţinut prin aceasta importante sume de bani.

În cadrul grupului infracţional organizat, inculpaţii au avut roluri prestabilite, fiecărui participant revenindu-i atribuţii precis determinate, activitatea infracţională concertată a acestora având ca finalitate exploatarea unor tinere (dintre care unele minore) şi obţinerea unor beneficii materiale considerabile iar la grupul iniţial ulterior se alătură şi inculpata B.E.L.

Activitatea grupului infracţional organizat s-a desfăşurat pe două planuri distincte dobândind un caracter transnaţional.

Pe teritoriul României, a acţionat grupul condus de către inculpatul I.G. zis N.B. din care mai făceau parte nepotul acestuia, numitul N.V. şi inculpatul T.G. şi B.E.L., care se ocupau cu racolarea tinerelor prin promisiunea facilitării obţinerii unor locuri de muncă bine plătite în străinătate.

De asemenea inculpaţii au mai solicitat schimbarea calificării juridice din infracţiunea de trafic persoane în infracţiunea de proxenetism, cu motivarea că victimele au consimţit să se prostitueze. Instanţa apreciază că în cauză nu poate fii reţinută calificarea juridică solicitată de inculpaţi deoarece toţi inculpaţii care au făcut parte din grupul care a acţionat în România s-au ocupat de recrutarea victimelor prin inducerea în eroare promiţându-le mincinos că vor primii un locuri de muncă bine plătit după care organizau transportul acestora peste graniţă iar după predarea lor la grupul de traficanţi dinstrăinătate încasau sumele de bani negociate .Pentru inculpaţii trimişi în judecată în acest dosar infracţiunea de trafic s-a consumat prin executarea modalităţilor alternative de recrutare, racolare cazare ori transport realizate în scopul obţinerii unui preţ de la inculpaţii din Olanda. Pe de altă parte cât timp inculpaţii au obţinut „un preţ" din vânzarea victimelor este evident că au ştiut şi că acestea urmează să fie exploatate de traficanţii cumpărători pentru recuperarea cheltuielilor şi prin urmare recrutarea, cazarea şi transportul au fost realizate şi cu ştiinţă că există scopul exploatării în străinătate.

Din acest punct de vedere, pentru existenţa infracţiunii de trafic de persoane este irelevant dacă acest scop a fost sau nu realizat ulterior. Pentru reţinerea infracţiunilor de trafic persoane în sarcina inculpaţilor este de asemenea lipsită de relevanţă împrejurarea că victima practică prostituţia fără constrângere deoarece nici unul dintre inculpaţi nu a fost implicat în activitatea ulterioară vânzării victimelor către traficanţii din Olanda. Cât timp, activitatea inculpaţilor din ţară a constat în recrutarea, cazarea, transportul predarea şi încasarea preţului de la traficanţii cumpărători, aceştia au comis infracţiunea de trafic persoane, distinctă de orice gen de proxenetism.

Totuşi instanţa apreciază că asupra victimelor s-au exercitatacţiuni de intimidare prin mijloace psihice şi fizice, inducere în eroare sau manipulare prin cazarea forţată pe teritoriul ţării de origine sau în străinătate, îngrădirea libertăţii de mişcare a prin confiscarea actelor de stare civilă, imposibilitatea de a alege identitatea şi numărul de clienţi, izolarea faţă de familie, prieteni sau de orice altă persoană din afara locului unde erau ţinute, impunerea prestării de servicii ca răscumpărare a unei aşa zise datorii, alegerea ca ţintă a persoanelor de sex feminin care caută securitatea economică prin munca în străinătate, profitarea de condiţiile economice precare ale victimelor şi de situaţia familială conflictuală a acestora.

Chiar dacă victimele şi-au dat consimţământul pentru a pleca în străinătate şi au acceptat ca inculpaţii să efectueze formalităţile şi să achite sumele necesare trecerii frontierei, potrivit art.16 din Legea nr. 678/2001, consimţământul victimei infracţiunii de trafic de persoane nu înlătură răspunderea penală a inculpatului.

În toate cazurile de trafic de persoane, vulnerabilitatea victimei, datorată în primul rând vârstei, lipsei experienţei de viaţă, gradului ridicat desugestibilitate şi posibilităţilor reduse de a se apăra, în cazul minorilor, precum şi a altor factori în cazul persoanelor adulte (situaţia familială, lipsa posibilităţilor de angajare, poveştile de succes a celor care au plecat la muncă în străinătate, lipsa educaţiei sau a oricărei alte forme de instruire, sărăcia extremă, lipsa unei culturi a migraţiei) o clasează într-o situaţie de inferioritate care este exploatată de către traficant, context în care este exclusă exprimarea unui consimţământ liber şi în cunoştinţă de cauză de către victimă. Pentru considerentele expuse mai sus instanţa va respinge cererea deschimbare a încadrării juridice.

În drept fapta inculpatului I.G. zis N.B. de a recruta, caza în România şi asigura transportul în Olanda sau Germania, prin acţiuni repetate desfăşurate în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, acţionând prin inducere în eroare, pe victimele majore C.L., B.R.A., P.P.M., R.E., U.A., H.P., M.E. şi S.C. în vederea exploatării sexuale ale acestora prin practicarea prostituţiei, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de persoane în formă continuată prevăzută de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea dispoziţiile art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

Fapta inculpatului I.G. zis N.B. de a recruta, caza în România şi asigura transportul în Olanda, pentru victima minoră B.A., profitând de situaţia materială precară a acesteia, în vederea exploatării sale sexuale, prin practicarea prostituţiei, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de minori, prevăzută de art. 13 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 678/2001.

Fapta inculpatei B.E.L., de a recruta şi a transporta în străinătate (împreună cu inculpatul I.G.), prin acţiuni repetate desfăşurate în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, acţionând prin inducere în eroare pe victimele majore M.E. şi S.C., în vederea exploatării sexuale ale acestora prin practicarea prostituţiei, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de persoane în formă continuată prevăzută de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea dispoziţiilor art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

Fapta inculpatului T.G. zis G., de a recruta şi asigura transportul în Olanda, prin acţiuni repetate desfăşurate în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, acţionând prin inducere în eroare, pe victimele majore C.L., B.R.A., P.P.M. şi R.E. în vederea exploatării sexuale ale acestora prin practicarea prostituţiei, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de persoane în formă continuată prevăzută de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea 678/2001 cu aplicareadispoziţiilor art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

Fapta inculpaţilor I.G. şi B.E.L., precum şi a inculpatului T.G., de a se constitui într-un grup infracţional organizat (din care mai tăceau parte N.G., A.G.V. şi A.R.D.), ce a funcţionat pe o perioadă lungă de timp, (2006-2007) şi în cadrul căruia fiecare membru avea roluri distincte, precis determinate, în vederea săvârşirii infracţiunilor de trafic de persoane şi trafic de minori, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzută de art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 39/2003. Inculpaţii au săvârşit infracţiunile reţinute în sarcina lor în concurs real, fiindu-le aplicabile dispoziţiile art. 33 lit. a) C. pen.

În cauză s-a constituit parte civilă partea vătămată C.L., solicitând despăgubiri materiale şi morale. În ceea ce priveşte despăgubirile materiale instanţa constată că în privinţa acestora partea civilă nu a făcut nici o dovadă.

Referitor la cererea de daune morale instanţa apreciază că în cauză nu se impune acordarea de daune morale având în vedere conduita părţii care nu a făcut o selecţie a anturajului şi s-a complăcut în compania unor persoane care în mod notoriu nu erau demne de încredere. Pentru aceste motive pretenţiile civile ale acesteia fiind nefondate vor fii respinse.

Referitor la persoana şi conduita inculpaţilor, instanţa a reţinut următoarele:

Inculpata B.E.L. este o persoană cu starea de sănătate precară, are un copil minor nu are antecedente penale şi a avut o conduita bună anterior intrării în anturajul inculpatului I., aspecte în raport de care se va reţine circumstanţa judiciară atenuantă prevăzută de art. 74 lit. a) C. pen. prin efectul căreia pedepsele ce vor fii aplicate acesteia vor fii coborâte sub minimul special.

Inculpatul T.G. nu are nici o ocupaţie stabilă şi nici antecedente penale. În cursul procesului penal inculpatul s-a sustras permanent de la cercetării iar căutările efectuate prin agent procedural au stabilit că acesta se află în Spania.

Inculpatul I.G. este recidivist, fiind condamnat la pedeapsa de un an închisoare cu suspendarea condiţionată a executării pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 1¹ pct. 1 din Legea nr. 61/1991, art. 321 alin. (1) C. pen. şi art. 217 alin. (1) C. pen., prin sentinţa penală nr. 820 din 04 mai 2004, pronunţată de Judecătoria Moineşti, faţă de acesta fiind incidente dispoziţiile art. 37 lit. a) C. pen., instanţa urmând a face şi aplicarea dispoziţiilor art. 83 C. pen.

În cursul urmăririi penale, inculpatul I.G. a avut o atitudine nesinceră, declaraţiile acestuia fiind contradictorii.

Inculpata B.E.L., a avut o atitudine parţial sinceră, descriind modul în care au fost recrutate şi transportate în străinătate mai multe tinere, însă a încercat în permanenţă să reducă la minim participarea sa la săvârşirea acestor fapte. La individualizarea judiciară a pedepselor instanţa va avea în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)

În ceea ce priveşte pericolul social concret sporit al faptelor instanţa a apreciat că acesta rezultă nu numai din gravitatea faptelor descrise mai sus avută în vedere după criteriul sancţiunii prevăzută de legiuitor, ci şi datorită contextului infracţional, constând în aceea că, infracţiunea de trafic persoane realizată în modalităţile alternative ale recrutării, racolării, cazării şi transportului, reprezintă infracţiunea scop a constituirii ori aderării la grupul infracţional organizat a inculpaţilor.

De asemenea, trebuie avut în vedere şi impactul pe care îl are în societate, săvârşirea acestui gen de infracţiuni. Traficul de fiinţe umane a devenit în ultimul deceniu o problemă majoră, atât la nivel naţional cât şi internaţional depăşind caracteristicile unui fenomen episodic şi afectând un număr mare de persoane, cu profunde implicaţii de ordin social şi economic.

În speţă deşi activitatea inculpaţilor cercetaţi în ţară s-a rezumat la racolarea de persoane de sex feminin care au fost vândute inculpaţilor din Olanda context în care pentru ambele echipe ale grupului infracţional traficul de fiinţe umane a avut ca scop exploatarea victimelor în principal prin practicarea prostituţiei, aspecte ce demonstrează pericolul social sporit al faptelor comise şi al inculpaţilor.

Considerând că prostituţia şi traficul de fiinţe umane sunt incompatibile cu demnitatea şi valoarea persoanei umane, aducând atingere bunăstării individului, familiei şi comunităţii, „Convenţia pentru reprimarea traficului cu fiinţe umane şi a exploatării prostituirii semenilor" (ratificată de România la 10 decembrie 1954) a decis pedepsirea oricărei persoane care: ademeneşte, atrage sau îndeamnă, în vederea prostituării, o altă persoană, chiar cu consimţământul acesteia exploatează prostituţia altei persoane chiar cu consimţământul acesteia. Pe de altă parte trebuie avută în vedere şi împrejurarea că multitudinea infractorilor şi a infracţiunilor de acest gen prin periculozitatea şi frecvenţa lor în ţară şi în afara graniţelor ţării, au determinat ca România să fie prezentată ca fiind cunoscută ca ţara de provenienţă a acestui flagel cea ce reprezintă un stigmat pentru cetăţenii români.

În conformitate cu dispoziţiile art. 345 alin. (2) C. proc. pen. constatând că faptele există, constituie infracţiunile reţinute mai sus şi au fost comise de inculpaţi, instanţa a pronunţat condamnarea inculpaţilor la pedeapsa principală a închisorii, complimentară a interzicerii unor drepturi şi accesorie a interzicerii unor drepturi apreciind că în contextul reţinut mai sus modalitatea de executare a pedepsei închisorii prin privare de libertate este cea mai eficientă.

II. Împotriva acestei sentinţe penale au declarat apel în termen legal parchetul şi inculpaţii.

În motivarea apelului său, parchetul a arătat următoarele:

A invocat nelegalitatea sentinţei penale în ceea ce priveşte condamnarea inculpatului I.G. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 13 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane minore, la pedeapsa de 5 ani închisoare, întrucât partea vătămată minora B.A. a fost traficată în luna februarie 2006 (10 februarie 2006-conform evidenţelor intrări-ieşiri frontieră), în cauză fiind incidente prevederile articolului mai sus menţionat în formă modificată la 16 octombrie 2005, minimul pedepsei fiind de 7 ani şi nu de 5 ani, cum în mod eronat a reţinut instanţa, inculpatului nereţinându-i-se circumstanţe atenuante care să conducă la coborârea pedepsei sub minimul special. În acest context, în temeiul art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (3) C. pen. trebuia să i se aplice inculpatului pedeapsa cea mai grea de 7 ani, iar urmare a revocării suspendării condiţionate a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 820 din 04 mai 2004 a Judecătoriei Moineşti, pedeapsa rezultantă era de 8 ani închisoare (7 ani + 1 an) şi nu 6 ani şi 6 luni cum în mod eronat a reţinut prima instanţă.

Inculpaţii B.E.L. şi T.G. nu şi-au motivat în scris apelurile.

Inculpatul I.G. a arătat că în mod greşit s-a dispus revocarea pedepsei pronunţată de Judecătoria Moineşti în loc să se dispună contopirea acesteia. A mai susţinut că, nu se impunea confiscarea casei de locuit ce-i aparţine, întrucât aceasta este folosită ca motel conform unui contract de comodat şi mai mult, nu a fost folosită la cazarea victimelor.

Cu ocazia dezbaterilor apărătorul inculpatei B.E.L. a solicitat în principal achitarea iar în subsidiar schimbarea încadrării juridice în infracţiunea de proxenetism şi a se face în cauză aplicarea art. 86¹ C. pen. sau art. 81 C. pen.

Apărătorul inculpatului I.G. a solicitat în principal achitarea pentru toate infracţiunile întrucât nu există probe de vinovăţie iar în subsidiar schimbarea încadrării juridice, reţinerea de circumstanţe atenuante şi aplicarea unor pedepse sub minimul special.

Apărătorul inculpatului T.G. a solicitat achitarea acestuia întrucât nu există probe de vinovăţie.

Instanţa de control judiciar examinând în temeiul art. 378 C. proc. pen. hotărârea atacată pe baza lucrărilor şi materialului din dosarul cauzei, a probelor noi administrate în faţa instanţei de apel şi din oficiu sub toate aspectele conform art. 371 alin. (2) C. proc. pen., a constatat că aceasta este nelegală în raport de motivele invocate de parchet şi legală şi temeinică în raport de motivele invocate de inculpaţi.

Prima instanţă a aplicat o pedeapsă nelegală sub minimul special prevăzut de lege pentru infracţiunea prevăzută de art. 13 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 678/2001, minimul legal fiind de 7 ani, pedeapsa aplicată de 5 ani fiind nelegală, în condiţiile în care nu au fost reţinute circumstanţe atenuante.

Din probele administrate în cauză şi care au fost arătate în mod detaliat de, prima instanţă, rezultă în mod cert că inculpaţii se fac vinovaţi de săvârşirea infracţiunilor pentru care au fost condamnaţi.

În cauză nu se impune schimbarea încadrării juridice pentru nici unul dintre inculpaţi pentru motivele care au fost arătate de prima instanţă, motive pe care şi le însuşeşte şi instanţa de apel.

Probele noi administrate în faţa instanţei de apel nu schimbă situaţia de fapt reţinută de instanţa de apel.

În mod corect s-a dispus confiscarea casei de locuit a inculpatului I.G. întrucât majoritatea victimelor recrutate au fost cazate în această locaţie, în cauză fiind incidente prevederile art. 19 alin. (2) din Legea nr. 678/2001.

În mod legal s-a dispus revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei de 1 an închisoare din sentinţa penală nr. 820/2004 a Judecătoriei Moineşti, în cauză fiind incidente prevederile art. 83 C. pen.

În ce priveşte pedepsele aplicate celor trei inculpaţi, cu excepţia pedepsei aplicata inculpatului I.G. pentru art. 13 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 678/2001, acestea au fost bine individualizate în raport cu prevederile art. 72 şi 52 C. pen., ţinându-se cont de gravitatea infracţiunilor săvârşite şi de persoana inculpaţilor, I.G. fiind recidivist iar ceilalţi doi inculpaţi neavând antecedente penale, neimpunându-se reducerea acestora sau aplicarea art. 86¹ sau art. 81 C. pen.

Circumstanţele personale favorabile inculpaţilor au fost avute în vedere de prima instanţă atunci când a stabilit pedepse îndreptate spre minimul special, inculpatei B.E.L. fiindu-i reţinute şi prevederile art. 74 lit. a) C. pen., pentru ceilalţi inculpaţi nefiind întrunite condiţiile legale pentru aplicarea art. 74 C. pen.

Faţă de cele ce preced s-a admis apelul parchetului sub aspectul pedepsei nelegale aplicate inculpatului I.G. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 13 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 678/2001 şi s-au respins ca nefondate apelurile declarate de inculpaţi.

S-a menţinut arestarea preventivă a inculpatului I.G. în baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. întrucât subzistă temeiurile care au fost avute în vedere la arestarea iniţială şi în plus a fost condamnat de prima instanţă.

S-a computat arestarea preventivă pentru acest inculpat în continuare până la zi.

Aşa fiind prin Decizia penală nr. 159 din 19 decembrie 2008 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală, cauza minori şi familie în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. s-a admis apelul declarat de

Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău împotriva sentinţei penale nr. 215/D din 21 aprilie 2008 pronunţată de Tribunalul Bacău în Dosarul nr. 4544/110/2007, pe care o desfiinţează sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate pentru infracţiunea prev. de art. 13 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 678/2001 şi a pedepsei deexecutat privind pe inculpatul I.G.

Rejudecând cauza sub aspectele arătate şi în consecinţă: a descontopit rezultanta în pedepsele componente şi a condamnat pe inculpatul I.G. în baza art. 13 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 678/2001 cu art. 37 lit. a) C. pen., la 7 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., a aplicat pedeapsa cea mai grea de 7 ani la care s-a adăugat pedeapsa revocată de 1 an, urmând să execute în total pedeapsa de 8 ani închisoare.

A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei.

În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare se suportă de stat.

În baza art. 379 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., a respins ca nefondate apelurile declarate de inculpaţii I.G., T.G. şi B.E.L. împotriva aceleiaşi sentinţe.

În baza art. 350 alin. (2) C. proc. pen., a menţinut arestarea preventivă a inculpatului I.G.

În baza art. 385¹⁶ alin. (2) C. proc. pen. a computat arestarea preventivă în continuare începând cu 21 aprilie 2008 şi până la zi.

A constatat că inculpaţii au avut apărători aleşi.

Onorarii avocat oficiu în sumă de câte 150 lei pentru părţile vătămate se suportă din fondul MJ.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., au obligat inculpaţii la câte 200 lei cheltuieli judiciare către stat în care s-a inclus şi onorariu avocat oficiu.

III. Împotriva acestei decizii penale au declarat recurs inculpaţii I.G., T.G. şi B.E.L.

În recursul declarat de inculpatul I.G. Decizia atacată a fost criticată ca nelegală şi netemeinică prin prisma cazurilor de casare prevăzute de art. 385⁹ pct. 9, 10, 14, 17 şi 18 C. proc. pen., învederându-se instanţei că Decizia nu este motivată, instanţa nu s-a pronunţat cu privire la cererile formulate de către recurentul inculpat, faţă de aceste susţineri a solicitat casarea deciziei şi trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Bacău.

S-a mai solicitat achitarea inculpatului în conformitate cu dispoziţiile art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 13 din Legea nr. 678/2001, învederându-se instanţei că faptei îi lipseşte unul din elementele constitutive ale infracţiunii, respectiv latura subiectivă; şi achitarea conform art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 39/2003 considerând că fapta nu există.

S-a mai solicitat în conformitate cu dispoziţiile art. 334 C. proc. pen. schimbarea încadrării juridice din art. 12 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 678/2001 în art. 329 C. pen.

În subsidiar, s-a solicitat să se dea eficienţă mai mare circumstanţelor personale ale inculpatului care să conducă la reducerea pedepsei.

În recursul declarat de inculpata B.E.L. aceeaşi deciziei a fost recurată prin prisma cazurilor de casare prevăzute de art.385⁹ pct. 9, 17, 18 şi 14 C. proc. pen., învederându-se instanţei că hotărârea recurată nu a fost motivată în fapt şi în drept, învederând instanţei că nu poate fi vorba de existenţa unui grup infracţional organizat. S-a mai susţinut că deşi aceste critici le-a formulat şi în faţa instanţei de apel nu au fost luate în seamă, considerând că hotărârea pronunţată este vădit netemeinică. S-a solicitat ca, în conformitate cu dispoziţiile art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., achitarea inculpatei pentru ambele fapte întrucât din probele administrate în cauză nu a rezultat intenţia directă sau indirectă a inculpatei de a recruta şi transporta persoane. S-a mai susţinut că acest fapt nu a rezultat nici din convorbirile telefonice purtate, inculpata nu a beneficiat de niciun folos material, iar cu privire la aderarea la grupul infracţional organizat, acesta neexistând inculpata nu avea la ce să adere, iar în situaţia în care ar fi existat nu a fost demonstrată intenţia inculpatei de a adera la acesta.

S-a mai susţinut că încadrarea juridică dată faptei a fost greşită şi s-a solicitat în conformitate cu dispoziţiile art. 334 C. proc. pen. schimbarea încadrării juridice din art. 12 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 678/2001 în art. 329 C. pen., invocând în acest sens Decizia de recurs în interesul Legii nr. 16 din 2007.

În subsidiar s-a solicitat ca, în raport de participaţia penală a acesteia, precum şi de circumstanţele personale ale inculpatei, care este singură şi are în întreţinere un copil minor, aplicarea dispoziţiilor art. 861 C. pen., considerând că scopul pedepsei poate fi atins şi prin neprivarea de libertate a inculpatei, iar perioada cât aceasta a fost arestată preventiv consideră că a fost suficientă.

În recursul declarat de inculpatul T.G. hotărârea Curţii de Apel Bacău a fost atacată ca nelegală şi netemeinică prin prisma cazurilor de casare prevăzute de art. 385⁹ pct. 9, 10, 18 şi 14 C. proc. pen., considerându-se că Decizia recurată nu a fost corect motivată, inculpaţii nu s-au cunoscut iniţial, cunoscându-se cu prilejul sărbătorilor de Crăciun din anul 2005. S-a mai susţinut că instanţa nu s-a pronunţat cu privire la cererile esenţiale, respectiv nu s-a pronunţat chiar pe motivele de apel formulate; nepronunţându-se cu privire la cererea de achitare a inculpatului, întrucât acesta nu a săvârşit fapta.

S-a solicitat casarea cu trimitere spre rejudecare la Curtea de Apel Bacău.

În subsidiar, s-a învederat instanţei că individualizarea pedepsei a fost greşită solicitându-se reducerea cuantumului pedepsei cu aplicarea dispoziţiilor art. 81 şi 86¹ C. pen.

Examinând actele şi lucrările dosarului, Decizia recurată în raport de motivele de critică invocate şi de cazurile de casare invocate de recurenţii inculpaţi I.G., T.G. şi B.E.L., Înalta Curte are în vedere , pentru considerentele ce se vor arăta în continuare, că în cauză este atrasă cu prioritate incidenţa cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 9 teza I C. proc. pen., comun invocat de cei trei recurenţi şi în consecinţă recursurile de faţă declarate de aceştia se privesc ca fondate şi urmează a fi admise ca atare în temeiul dispoziţiilor art. 385¹⁵ pct. 2 lit. c) alin. (1) C. proc. pen.

Aceasta întrucât cu titlu de premisă se reţine că la data de 16 decembrie 2008 cu ocazia dezbaterii apelurilor declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău şi inculpaţii I.G., T.G. şi B.E.L. împotriva sentinţei instanţei de fond nr .215/D din 21 aprilie 2008 a Tribunalului Bacău, toţi cei trei inculpaţi apelanţi au solicitat prin cereri orale instanţei de apel a Curţii de Apel Bacău achitarea pentru totalitatea infracţiunilor imputate în sarcina lor în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen. cu menţiunea suplimentară a celor pretinse de inculpatul T.G. prin motivele scrise de apel (fila 19 dos. apel) în sensul achitării sale în principal în baza art. 10 lit. c) C. proc. pen.

Or, din acest punct de vedere enunţarea eliptică a instanţei de prim control judiciar în sensul „din probele administrate în cauză şi care au fost arătate în mod detaliat de prima instanţă, rezultă în mod cert că inculpaţii se fac vinovaţi de săvârşirea infracţiunilor pentru care au fost condamnaţi" (paragraful 4 din fila 37 a deciziei atacate) relevă o insuficientă motivare ce echivalează cu o manifestă nemotivare ce determină imposibilitatea instanţei de recurs a Înaltei Curţi de a realiza un control efectiv al unor argumente de tip logico-juridic şi formal (total inexistente în speţă) conţinute de Decizia recurată.

Omisiunea esenţială , a nemotivării acestei decizii atacate mai evidenţiază un grav viciu formal de procedură întrucât se materializează în însăşi Decizia atacată prin termeni generali şi vagi folosiţi de redactorul aceleiaşi decizii.

Din acest punct de vedere sunt fundamentale cele statuate, subsumat principiului major că hotărârile judecătoreşti trebuie să fie motivate, prin Avizul nr.11 din 18 decembrie 2008 al C.C.J.E. în atenţia Comitetului de Miniştri ai Consiliului Europei privind calitatea hotărârilor judecătoreşti în sensul că o motivare bună este o necesitate imperioasă care nu poate fi neglijată în favoarea celerităţii. O motivare bună cere ca judecătorul să aibă timpul necesar pregătirii hotărârii.

Motivarea permite nu numai o mai bună înţelegere şi acceptare a hotărârii de către justiţiabil ci este mai ales o garanţie împotriva arbitrarului. Pe de o parte, ea obligă judecătorul să distingă mijloacele de apărare ale părţilor şi să precizeze elementele care îi justifică Decizia şi o fac să fie conformă legii şi, pe de altă parte, ea permite o înţelegere a funcţionării justiţiei de către societate.

Motivarea trebuie să fie coerentă, clară şi lipsită de ambiguităţi şi de contradicţii. Ea trebuie să permită urmărirea unui raţionament care a condus judecătorul la aceasta.

Motivarea trebuie să exprime respectarea de către judecător a principiilor enunţate de C.E.D.O. (în special respectarea drepturilor la apărare şi dreptul la un proces echitabil).

Motivarea trebuie să răspundă pretenţiilor părţilor, adică diferitelor capete de acuzare şi mijloacelor de apărare. Această garanţie este esenţială, deoarece permite justiţiabilului să se asigure că pretenţiile sale au fost examinate şi deci că judecătorul a ţinut cont de ele. Motivarea trebuie să fie lipsită de orice apreciere jignitoare sau neplăcută a justiţiabilului.

Fără să aducă atingere posibilităţii, ba chiar obligaţiei din partea judecătorului de a acţiona în unele cazuri după bunul plac, acesta nu ar trebui să răspundă decât mijloacelor pertinente ce ar putea influenţa asupra soluţionării litigiului.

Motivarea nu trebuie neapărat să fie lungă. Trebuie găsit un echilibru just între formularea scurtă şi buna înţelegere a hotărârii.

Obligaţia instanţelor de a-şi motiva hotărârile nu trebuie înţeleasă ca necesitând un răspuns la fiecare argument invocat în sprijinul unui mijloc de apărare ridicat, întinderea acestei obligaţii poate varia în funcţie de natura hotărârii. în conformitate cu jurisprudenţa C.E.D.O. Întinderea motivării depinde de diversitatea mijloacelor pe care o parte le poate ridica în instanţă, precum şi de prevederile legale, de obiceiuri, de principiile doctrinale. Pentru a răspunde cerinţelor procesului echitabil, motivarea ar trebui să evidenţieze că judecătorul a examinat cu adevărat chestiunile esenţiale ce i-au fost prezentate, să explice clar faptele şi chestiunile asupra cărora trebuie să se pronunţe.

În ceea ce priveşte conţinutul său, hotărârea judecătorească cuprinde examinarea chestiunilor în fapt şi în drept aflate la baza controversei.

La examinarea chestiunilor în fapt judecătorul va examina contestaţiile referitoare la probatoriu, mai exact asupra legalităţii acestuia. El va examina de asemenea valoarea probantă a elementelor ce ar putea avea utilitate pentru soluţionarea litigiului.

Examinarea chestiunilor în drept trebuie să cuprindă aplicarea regulilor de drept naţional şi european. Motivarea va trebui neapărat să facă referire la prevederile constituţionale relevante şi la dreptul naţional sau european aplicabil.

Examinarea chestiunilor în drept trece, într-un mare număr de cazuri, prin interpretarea regulii de drept.

Această putere de interpretare nu trebuie să facă a se uita că judecătorul trebuie să asigure securitatea juridică, ce garantează previzibilitatea atât a conţinutului regulii de drept cât şi a aplicării sale şi contribuie la calitatea sistemului judiciar.

În acest scop, judecătorul va aplica principiile interpretative aplicabile atât în dreptul naţional cât şi european.

Faţă de considerentele de mai sus, urmează ca admiţându-se recursurile declarate de inculpaţii I.G., T.G. şi B.E.L. să se caseze în integralitate Decizia recurată şi să se dispună trimiterea cauzei spre rejudecarea tuturor apelurilor la aceeaşi instanţă, Curtea de Apel Bacău când aceasta va proceda în virtutea efectului devolutiv al apelului prev. de art. 371 alin. (2) C. proc. pen. la evaluarea sa personală a situaţiei de fapt imputate, prin examinarea coroborată a tuturor mijloacelor de probă administrate în cauză şi analizarea celor ce întemeiază cu titlu cert vinovăţia sub aspectul infracţiunilor imputate, motivând în fapt şi în drept soluţionarea cererilor inculpaţilor de achitare a lor ori de schimbare a încadrării juridice a faptelor reţinute a fi fost comise şi în genere examinând cauza sub toate aspectele de fapt şi de drept.

Întrucât pentru celelalte motive de recurs este steril a mai fi analizate distinct datorat incidenţei decisive şi prioritare a cazului de casare deja tratat, urmează ca acestea să fie avute în vedere corespunzător şi tratate în drept de către aceeaşi instanţă de apel.

Urmează a se menţine actele îndeplinite în cauză până la data de 16 decembrie 2008, când au fostconsemnate susţinerile şi cererile părţilor cu ocazia dezbaterilor.

Întrucât în cauză subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului I.G. în raport de natura infracţiunilor imputate, pentru care a fost condamnat de către prima instanţă la o pedeapsă de 6 ani şi 6 luni închisoare, existând date care certificătemerea că lăsarea sa în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică de drept urmează a se menţine starea acestuia de arest preventiv.

Urmează că sumele de bani cu titlu de cheltuieli judiciare ocazionate de soluţionarea recursurilor de faţă să rămână în sarcina statului.

Urmează ca onorariilor avocaţilor desemnaţi din oficiu în sumă de 200 lei pentru fiecare inculpat, până la prezentarea apărătorilor aleşi să fie suportate din fondul M.J.L.C.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursurile declarate de inculpaţii I.G., T.G. şi B.E.L. împotriva Deciziei penale nr. 159 din 19 decembrie 2008 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală, cauze minori şi familie.

Casează Decizia recurată şi trimite cauza spre rejudecarea apelurilor la aceiaşi instanţă, Curtea de Apel Bacău.

Menţine actele îndeplinite în cauză până la data de 16 decembrie 2008.

Menţine starea de arest a inculpatului I.G.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea recursurilor inculpaţilor rămân în sarcina statului.

Onorariul apărătorilor desemnaţi din oficiu în suma de câte 200 lei pentru fiecare inculpat, până la prezentarea apărătorilor aleşi, se va suporta din fondul M.J.L.C.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 10 iunie 2009.

← ICCJ. Decizia nr. 3553/2009. Penal. înşelăciunea (art. 215...		ICCJ. Decizia nr. 1316/2009. Penal →

Vezi şi alte speţe de drept penal: