ICCJ. Decizia nr. 2189/2009. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2189/2009
Dosar nr. 1116/44/2008
Şedinţa publică din 10 iunie 2009
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 27 din 17 februarie 2009 Curtea de Apel Galaţi a respins ca nefondată plângerea formulată de petenţii F.M., C.N., P.I. şi S.M. împotriva Rezoluţiei nr. 679/II/2/2008 din 22 august 2008 a Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Secţia de combatere a corupţiei.
Instanţa a reţinut că la data de 20 aprilie 2008 petiţionarul F.M., în calitate de reprezentant al Asociaţiei de Locatari nr. X Galaţi a sesizat Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Galaţi cu privire la săvârşirea mai multor infracţiuni de către judecătorul B.A., de la Judecătoria Galaţi, avocat Z.I.C. precum şi de către membrii actualei conduceri a asociaţiei de proprietari.
Audiat, F.M. a arătat că a fost schimbat din funcţia de preşedinte al asociaţiei la data de 17 decembrie 2006 prin hotărârea Adunării Generale a Locatarilor.
Contestaţia sa şi a celorlalţi membri ai fostei conduceri a fost înregistrată la Dosarul civil nr. 192/233/2007 al Judecătoriei Galaţi.
Judecătorul B.A., învestit cu soluţionarea cauzei, la termenul din 28 ianuarie 2008 a ridicat din oficiu excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului F.M., pe care a admis-o fără să ţină cont de actele depuse la dosar.
Petiţionarul a considerat că acest lucru s-ar datora primirii de către judecător a unor foloase materiale sau a unor astfel de promisiuni de la actuala conducere a asociaţiei de locatari, prin intermediul avocatei Z.I.C.
Prin Rezoluţia nr. 53/P/2008 din 17 iunie 2008 Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Galaţi a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de judecătorul B.A. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 6 şi 7 din Legea nr. 78/2000, faţă de Z.I.C. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 255 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 6 şi 7 din Legea nr. 78/2000 şi faţă de V.M., P.F., T.V., S.V., P.V., D.T., C.E., N.D., C.F. şi P.T. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 255 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 6 şi 7 din Legea nr. 78/2000.
A disjuns cauza faţă de B.A. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) precum şi faţă de celelalte persoane reclamate şi a declinat competenţa de soluţionare la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi.
În motivarea soluţiei procurorul a reţinut că din actele premergătoare nu rezultă dovezi că judecătorul ar fi pretins sau primit bani ori alte foloase de la părţile implicate în Dosarul civil nr. 192/233/2007 al Judecătoriei Galaţi prin intermediul avocatei Z.I.C.
Refuzul judecătorului de a ţine seama de dovezile depuse de reclamantul F.M. ar putea constitui infracţiunea prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), pentru care însă este competent să efectueze urmărirea penală Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, căruia i-a trimis dosarul în legătură cu această faptă dar şi cu cele reclamate ca săvârşite de alte persoane.
Plângerea petiţionarului F.M. împotriva acestei soluţii de neurmărire a fost respinsă prin Rezoluţia nr. 679/II-2/2008 a procurorului şef al Secţiei de combatere a corupţiei din Direcţia Naţională Anticorupţie.
Împotriva acestei rezoluţii petiţionarii F.M., S.M., P.I. şi C.N. au formulat plângere, în temeiul art. 2781 C. proc. pen., la judecătorul Curţii de Apel Galaţi care, aşa cum s-a arătat, prin Sentinţa penală nr. 27 din 17 februarie 2009 a respins-o ca nefondată.
Instanţa a reţinut că soluţia de neurmărire este legală şi temeinică, din actele premergătoare nerezultând dovezi ale săvârşirii infracţiunilor de dare şi luare de mită.
Împotriva hotărârii sus-menţionate petiţionarul F.M. (nu şi ceilalţi petiţionari în cereri anterioare, care nu au semnat cererea de faţă ) a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie întrucât i-a fost respinsă cererea de desemnare apărător din oficiu, neavând posibilităţi materiale, nu a motivat suma la plata căreia a fost obligat cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, urmărirea penală nu este completă, nu s-a făcut urmărirea penală şi pentru infracţiunile prevăzute de art. 246 - 248 C. pen. cu referire la art. 132 din Legea nr. 78/2000 şi pentru multe alte infracţiuni indicate în cererea de recurs, nu s-a făcut cercetare faţă de avocata Z.I.C. şi nici nu s-a dat soluţie.
Petiţionarul pe întinderea cererii solicită şi desemnarea unui avocat din oficiu întrucât nu are cunoştinţele necesare să-şi motiveze recursul.
Verificând hotărârea atacată pe baza actelor şi lucrărilor de la dosar precum şi a înscrisurilor depuse de petiţionar sub toate aspectele, în conformitate cu dispoziţiile art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Curtea constată că recursul nu este fondat.
Instanţa de fond a analizat temeinicia şi legalitatea Rezoluţiei de neurmărire nr. 53/P/2008 din 17 iunie 2008 a Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Serviciul Teritorial Galaţi în raport de competenţele conferite prin dispoziţiile art. 2781 alin. (1) C. proc. pen., respectiv strict a dispoziţiilor de neîncepere a urmăririi penale faţă de persoanele reclamate.
Dispoziţia de disjungere a cauzei faţă de B.A. şi alţii sub aspectul săvârşirii unor infracţiuni, nu este supusă controlului instanţei, astfel încât critica petiţionarului recurent pentru nepronunţarea prin rezoluţia de neurmărire şi pentru celelalte infracţiuni, este neîntemeiată.
De altfel, potrivit art. 222 C. proc. pen., care reglementează conţinutul plângerii, ca mod de sesizare a organelor de urmărire penală, încadrarea juridică a faptelor reclamate nu este de competenţa persoanei vătămate, aceasta fiind atributul organului de urmărire penală.
Aşa cum rezultă din prevederile art. 222 alin. (2) C. proc. pen., plângerea trebuie să cuprindă datele de identificare, domiciliul şi calitatea petiţionarului, descrierea faptei reclamate, indicarea făptuitorului dacă este cunoscut şi a mijloacelor de probă.
Petiţionarul a „încadrat” faptele reclamate - că judecătorul a invocat din oficiu o excepţie în defavoarea petiţionarului fără să ţină seama de dovezile aflate la dosar şi aceasta pentru că prin intermediar avocat a pretins, primit ori acceptat bani şi alte foloase - în numeroase texte C. pen. şi alte legi penale, evident pentru a da greutate sesizării, însă magistratul este cel dator să califice personal şi corect faptele, aşa cum, de altfel, s-a procedat în cauză.
Soluţia adoptată de procuror şi menţinută implicit de instanţă, prin respingerea plângerii, este legală şi temeinică.
Nici din plângerea petiţionarului, nici din actele premergătoare efectuate nu rezultă indicii că părţile adverse din procesul civil ar fi promis sau remis, direct ori prin avocatul intermediar, bani sau alte bunuri judecătorului cauzei.
Hotărârea instanţei de respingere a cererii petiţionarului de a-i fi desemnat un apărător, luată prin Încheierea din 25 noiembrie 2008, este întemeiată.
Potrivit art. 173 alin. (2) C. proc. pen., organul judiciar dispune luarea măsurilor pentru desemnarea unui apărător atunci când apreciază că din anumite motive partea vătămată nu şi-ar putea face singură apărarea.
Ori, faţă de obiectul cauzei şi conduita procesuală activă a petiţionarului, constând în cereri de ordin procedural şi substanţial, inclusiv recuzări, precedate şi însoţite de memorii cu conţinut care nu lasă loc îndoielii în privinţa posibilităţilor sale de a-şi face singură apărarea, cererea acestuia de desemnare a unui apărător nu se justifică.
De altfel, aceleaşi argumente le are în vedere şi Înalta Curte pentru a nu lua măsuri de desemnare a unui apărător, la cererea petiţionarului făcută prin motivele de recurs .
Cât priveşte modul de calcul a sumei de 50 RON la care a fost obligat petiţionarul cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, urmează a se constata că acesta este prevăzut de art. 189 alin. (1) C. proc. pen., aplicat la cheltuielile concrete pentru efectuarea actelor de procedură din cauză.
Curtea nu-şi însuşeşte concluziile procurorului de şedinţă privind nepronunţarea de către instanţa de fond asupra temeiniciei şi legalităţii Rezoluţiei nr. 53/P/2008 din 17 iunie 2008 a Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Serviciul Teritorial Galaţi, ci numai a Rezoluţiei nr. 679/II-2/2008 din 22 august 2008 a procurorului şef Secţie din Direcţia Naţională Anticorupţie.
Este adevărat că, formal, prin minuta şi dispozitivul hotărârii, Curtea de Apel Galaţi a respins plângerea împotriva rezoluţiei procurorului şef al Secţiei din Direcţia Naţională Anticorupţie, ori, potrivit art. 2781 alin. (1) C. proc. pen., plângerea se formulează împotriva rezoluţiei de netrimitere în judecată.
Din considerentele hotărârii, însă, rezultă explicit că instanţa a verificat temeinicia şi legalitatea atât a Rezoluţiei nr. 53/P/2008 din 17 iunie 2008, de neurmărire, cât şi a Rezoluţiei nr. 679/II-2/2008 din 22 august 2008, de respingere a plângerii petiţionarului.
Faţă de cele ce preced, constatând că hotărârea atacată este legală şi temeinică, recursul petiţionarului F.M. urmează să fie respins ca nefondat, cu obligarea sus numitului la plata cheltuielilor judiciare către stat, în conformitate cu prevederile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionara Asociaţia de Locatari nr. X, reprezentată legal de F.M., împotriva Sentinţei penale nr. 27 din 17 februarie 2009 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală.
Obligă recurenta petiţionară la 200 RON cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 10 iunie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1161/2009. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 2192/2009. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
