ICCJ. Decizia nr. 2183/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2183/2009
Dosar nr. 3139/89/2008
Şedinţa publică din 10 iunie 2009
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosarul cauzei, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 110 din 23 februarie 2009, Tribunalul Vaslui l-a condamnat pe inculpatul P.V., fiul lui I. şi D., născut la data de 14 noiembrie 1968, în com. Duda Epureni, jud. Vaslui, cu acelaşi domiciliu, fără antecedente penale.
- În baza art. 197 alin. (1), (2) lit. b1), alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a), c) C. pen. şi art. 76 lit. a) C. pen., la 8 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen.;
- În baza art. 203 C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a), c) C. pen. şi art. 76 lit. d) C. pen. la 1 an şi 10 luni închisoare.
Conform art. 33 lit. b) C. pen. şi art. 34 lit. b) C. pen. a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen., cu aplicarea art. 71 C. pen. şi art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen.
A menţinut măsura arestării preventive şi a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi arestării preventive de la data de 10 septembrie 2008 la zi.
Inculpatul a fost obligat să plătească părţii vătămate prin reprezentantul legal - asistentul maternal C.M., suma de 5000 RON cu titlu de daune morale, precum şi la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Instanţa a reţinut, în fapt, că din relaţiile de concubinaj ale inculpatului P.V. şi ale numitei M.T., au rezultat minorii P.M., în vârstă de 12 ani şi 4 luni, în luna februarie 2008, şi M.V., în vârstă de 14 ani la momentul de referinţă.
În anul 2007, mama copiilor, M.T. şi-a părăsit familia, intrând într-o altă relaţie de concubinaj.
Cei doi copii au rămas în îngrijirea tatălui - inculpat, având condiţii de existenţă precare, inculpatul muncind cu ziua la locuitorii comunei natale Duda Epureni, jud. Vaslui.
Imobilul în care locuiau era compus din 2 camere dintre care una, cu sobă, ocupată de inculpat iar cealaltă, neîncălzită, adăpostind pe cei doi minori.
Într-o noapte din cursul lunii februarie 2008 inculpatul P.V. a chemat-o pe fiica sa, partea vătămată minoră P.M., să doarmă cu el în cameră în acelaşi pat.
În aceste împrejurări inculpatul i-a făcut avansuri cu conotaţii sexuale, a dezbrăcat-o şi a întreţinut un raport sexual normal.
În timpul săvârşirii faptei minorul M.V. a auzit din cealaltă cameră, plânsetele şi rugăminţile minorei de a fi lăsată în pace şi, deschizând uşa de la camera tatălui, a surprins momentul actului sexual.
A doua zi partea vătămată i-a destăinuit vecinei M.P. abuzul sexual la care a fost supusă şi, în continuare a evitat să mai stea în locuinţa familiei, căutând adăpost la diverşi cetăţeni din sat, cărora le-a spus şi motivul.
În aceste împrejurări a aflat despre faptă şi numita V.C., soţia primarului din localitate care a sesizat organul de poliţie.
Supusă examenului medico-legal, s-a stabilit, conform Raportului de expertiză medico-legală din 9 septembrie 2008, că minora P.M. prezintă o deflorare veche, de mai mult de 7 - 8 zile.
Inculpatul s-a prevalat de prevederile art. 70 alin. (2) C. proc. pen. în faţa instanţei, respectiv de dreptul de a nu face declaraţie de care, de altfel, s-a prevalat şi în faţa instanţelor de control judiciar.
Instanţa a reţinut vinovăţia inculpatului în săvârşirea infracţiunilor de viol şi nu de act sexual cu un minor, aşa cum s-a apărat acesta în cursul urmăririi penale – şi incest, în considerarea împrejurărilor concrete ale comiterii acesteia, aşa cum ele rezultă din declaraţiile părţii vătămate şi ale fratelui ei şi potrivit cărora inculpatul a ignorat rugăminţile fiicei de a fi lăsată în pace.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Vaslui care a criticat-o pentru greşita reţinere a circumstanţelor atenuante şi individualizarea pedepsei.
Prin Decizia penală nr. 5 din 2 aprilie 2009, Curtea de Apel Iaşi a admis apelul Parchetului, desfiinţând în parte sentinţa şi, rejudecând, a înlăturat dispoziţiile art. 74 lit. a), c) C. pen. şi art. 76 C. pen. şi l-a condamnat pe inculpat pentru săvârşirea infracţiunii de viol la 10 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen., iar pentru săvârşirea infracţiunii de incest la 2 ani închisoare, dispunând executarea pedepsei celei mai grele de 10 ani închisoare şi a pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi.
Instanţa de control judiciar a constatat că nu există în cauză împrejurări care să justifice reţinerea de circumstanţe atenuante faţă de gradul ridicat de pericol - social al infracţiunilor, rezultat şi din împrejurările concrete ale săvârşirii acestora.
Decizia penală sus menţionată a fost atacată cu recurs de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi, criticând-o pentru greşita individualizare a pedepselor, care, faţă de vârsta minorei, gradul de rudenie, refuzul inculpatului de a da declaraţii la instanţe, limitele de pedeapsă prevăzute de lege şi impactul deosebit la nivelul comunităţii sunt insuficiente, impunându-se atât majorarea acestora, cât şi aplicarea unui spor.
Verificând hotărârea atacată pe baza actelor şi lucrărilor de la dosar, Curtea constată că recursul nu este fondat.
Situaţia de fapt a fost corect stabilită, iar încadrarea juridică reţinută este legală.
Faţă de împrejurările concrete de comitere, în mod întemeiat s-a concluzionat că inculpatul, profitând de autoritatea sa de părinte şi gradul de dezvoltare psiho-fizică, specifică vârstei de 12 ani al victimei, a întreţinut prin constrângere un raport sexual cu fiica sa P.M.
Fără îndoială că infracţiunile săvârşite - viol şi incest - prezintă un ridicat grad de pericol social, legea prevăzând pentru infracţiunea mai gravă, limita minimă de 10 ani.
Instanţa de apel, în controlul judiciar cu care a fost învestită, a examinat cauza în raport de toate criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi a înlăturat motivat circumstanţele atenuante reţinute de instanţa de fond.
În considerarea aceloraşi criterii de individualizare, aceeaşi instanţă de control judiciar a stabilit legal şi justificat pedeapsa la limitele minime speciale pentru infracţiunile săvârşite, depunând executarea celei mai grele, respectiv de 10 ani închisoare.
Astfel individualizată, pedeapsa este justificată, necesară şi suficientă atât pentru realizarea funcţiilor sancţiunii - de constrângere şi reeducare - cât şi a scopului prevenirii săvârşirii de noi infracţiuni.
Inculpatul este o persoană cu o instrucţie şcolară şi educaţie reduse, cu dificultăţi în ierarhizarea şi aprecierea importanţei valorilor sociale şi care, până la aceste fapte, nu a mai încălcat legea.
În cursul urmăririi penale şi în faţa judecătorului învestit cu soluţionarea propunerii de arestare preventivă, a recunoscut săvârşirea faptelor.
Împrejurarea că în faţa instanţelor, în timpul judecăţii, s-a prevalat de dreptul de a nu face declaraţie, prevăzut de art. 70 alin. (2) C. proc. pen., nu are şi nici nu poate avea conotaţie de defavoare, însăşi legea, aşa cum s-a arătat, îngăduindu-i acest drept.
Faţă de cele ce preced, Curtea constată că decizia penală atacată, este temeinică şi legală, motiv pentru care recursul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iaşi, urmează să fie respins ca nefondat.
Din pedeapsa aplicată se va deduce durata reţinerii şi arestării preventive a inculpatului, de la 10 septembrie 2008 la 10 iunie 2009.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi împotriva Deciziei penale nr. 5 din 2 aprilie 2009 a Curţii de Apel Iaşi, secţia minori şi familie, privind pe inculpatul P.V.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reţinerii şi arestării preventive de la 10 septembrie 2008 la 10 iunie 2009.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 10 iunie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 114/2009. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 1148/2009. Penal → |
|---|
