ICCJ. Decizia nr. 2185/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2185/2009
Dosar nr. 9251/43/2007
Şedinţa publică din 10 iunie 2009
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 303 din 1 octombrie 2007, Tribunalul Harghita a dispus următoarele:
S-au respins excepţiile invocate de către inculpaţi cu privire la lipsa calităţii procesuale a C.N.A.S. Bucureşti, restituirea dosarului la parchet, desemnarea unui procuror D.N.A. în cauză.
S-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei din infracţiunea prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 3021 alin. (1), (2) C. pen., privind pe inculpatul T.A.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul J.A., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 254 alin. (1) C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. b1) C. proc. pen. şi art. 181 C. pen. a fost achitat acelaşi inculpat pentru infracţiunea prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 3021 alin. (1) şi (2) C. pen.
În baza art. 91 C. pen. şi art. 181 C. pen. s-a aplicat amendă administrativă în sumă de 900 RON.
S-a constatat că inculpatul J.A. a fost arestat în perioada 22 ianuarie 2002 - 19 aprilie 2002.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. b1) C. proc. pen. şi art. 181 C. pen. a fost achitat inculpatul F.L., pentru infracţiunea prevăzută de art. 3021 alin. (1), (2) C. pen.
În baza art. 91 C. pen. şi art. 181 C. pen. s-a aplicat amendă administrativă în sumă de 800 RON.
S-a constatat că inculpatul F.L., a fost arestat în perioada 22 ianuarie 2002 - 19 aprilie 2002.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. b1) C. proc. pen. şi art. 181 C. pen. a fost achitată inculpata T.M.A., pentru infracţiunea prevăzută de art. 3021 alin. (1), (2) C. pen.
În baza art. 91 C. pen. şi art. 181 C. pen. s-a aplicat amenda administrativă în sumă de 500 RON.
S-a constatat că inculpata T.M.A., a fost arestată în perioada 25 ianuarie 2002 - 22 aprilie 2002.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. b1) C. proc. pen. şi art. 181 C. pen. a fost achitat inculpatul T.A., pentru infracţiunea prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 3021 alin. (1), (2) C. pen.
În baza art. 91 C. pen. raportat la art. 181 C. pen. s-a aplicat amendă administrativă în sumă de 500 RON.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. b1) C. proc. pen. şi art. 181 C. pen. a fost achitată inculpata B.A., pentru infracţiunea prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 3021 alin. (1), (2) C. pen.
În baza art. 91 C. pen. şi art. 181 C. pen. s-a aplicat amendă administrativă în sumă de 500 RON.
S-a constatat că partea vătămată Spitalul Municipal Odorheiu Secuiesc nu s-a constituit parte civilă în cauză.
S-a stabilit calitatea de parte civilă a C.N.A.S. Bucureşti.
S-a constatat că C.A.S. Harghita nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În baza art. 14, art. 346 pct. 2 C. proc. pen., au fost obligaţi inculpaţii să plătească în solidar în favoarea părţii civile C.N.A.S. Bucureşti, cu titlu de despăgubiri civile, suma de 117.195 RON cu dobânzile aferente până la plata integrală a prejudiciului.
S-a menţinut sechestrul asigurător instituit asupra bunurilor mobile şi imobile ale inculpaţilor, măsură ce a fost luată prin Ordonanţele din 25 ianuarie 2002, 26 ianuarie 2002 şi 19 februarie 2002.
Prin Decizia penală nr. 11 din 11 februarie 2008 Curtea de Apel Târgu Mureş a admis apelul C.N.A.S. împotriva sentinţei menţionate şi i-a obligat pe inculpaţi, în solidar, la plata sumei de 1.199.966,8044 RON şi dobânzile legale aferente calculate până la plata integrală a acestei sume. S-au menţinut restul dispoziţiilor sentinţei atacate.
De asemenea, s-au respins ca nefondate apelurile inculpaţilor menţionaţi.
Prin Decizia nr. 2983 din 25 septembrie 2008, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursurile inculpaţilor menţionaţi, a casat în parte Decizia nr. 11 din 11 februarie 2008 a Curţii de Apel Târgu Mureş, dar numai pe latura civilă şi a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de apel. S-au menţinut celelalte dispoziţii ale deciziei recurate.
Cu privire la latura civilă a cauzei, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a arătat următoarele:
„Cu privire la latura civilă a cauzei, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie urmează a admite recursurile inculpaţilor, a casa decizia recurată cu trimitere spre rejudecarea apelurilor la Curtea de Apel Târgu Mureş întrucât, în conformitate cu dispoziţiile art. 3859 C. proc. pen., instanţa de apel nu a motivat latura civilă a deciziei.
Astfel, s-a reţinut că o hotărâre judecătorească - pentru a putea fi verificată în control judiciar prin exercitarea căilor de atac - trebuie să fie întemeiată pe o motivare raţională, de natură să convingă asupra legalităţii şi temeiniciei soluţiei date, necesitate care rezultă din dispoziţiile art. 356 şi art. 383 C. proc. pen.
Lipsa de motivare a hotărârii face ca aceasta să nu fie convingătoare, să lase loc de îndoială asupra conformităţii cu legea şi adevărul.
De asemenea, s-a apreciat că pentru a se afla adevărul şi a se face o corectă aplicare a legii, instanţa are obligaţia de a aprecia complet şi just probele administrate, fără omiterea niciuneia dintre acestea, că decizia instanţei de apel nu satisface cerinţele impuse de art. 383 alin. (1) C. proc. pen., şi că nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluţia, împiedicând instanţa de recurs să verifice legalitatea şi temeinicia soluţiei, lipsa unei analize complete a materialului probator, conducând la pronunţarea unei hotărâri ce nu poate fi verificată în control judiciar.
Analizând în concret considerentele deciziei cu privire la dispoziţia instanţei de apel de a-i obliga pe inculpaţi în solidar la plata sumei de 1.199.966,8064 RON şi dobânzile legale aferente calculate până la plata integrală a acestei sume Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că instanţa de apel nu a motivat ce reprezintă această sumă, modalitatea de calcul a acesteia, temeiul solidarităţii inculpaţilor la plata acestei sume şi a dobânzilor aferente, precum şi cu privire la data constituirii de parte civilă referitor la aceste dobânzi.
În rejudecare, instanţa de apel urmează a efectua verificări asupra tuturor aspectelor legate de latura civilă a cauzei invocate de către inculpaţi atât prin susţinerile orale la instanţa de recurs, cât şi prin motivele depuse în scris la această instanţă, numai cu privire la latura civilă a cauzei";.
În rejudecare, Curtea de Apel Târgu Mureş, prin Decizia penală nr. 29 din 26 februarie 2009, a respins excepţia privind lipsa calităţii procesuale a părţii civile C.N.A.S. Bucureşti.
A respins, în ceea ce priveşte latura civilă a cauzei, apelurile promovate de partea civilă C.N.A.S. Bucureşti, cu sediul în Bucureşti, C.C., sector 3, precum şi apelurile promovate de către inculpaţii J.F.A., F.L.L., T.B.M.A., T.M.A. şi B.S.A.
A obligat pe fiecare apelant la plata câte unei sume de 100 RON fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, au declarat recurs inculpaţii J.F.A., F.L.L., T.B.M.A., T.M.A. şi B.S.A. şi partea civilă C.N.A.S., solicitând admiterea recursurilor astfel cum s-a reţinut în practicaua prezentei decizii.
Examinând decizia penală atacată, prin prisma motivelor de recurs formulate, Înalta Curte constată următoarele:
Pe latura civilă a cauzei, cu privire la calitatea procesuală a părţii civile C.N.A.S. Bucureşti, corect s-a reţinut de instanţele anterioare că aceasta are această calitate, constituindu-se parte civilă în cauză atât în cursul urmăririi penale, cât şi în faţa instanţei de judecată.
În acest sens, cum corect a motivat şi instanţa de control judiciar, potrivit dispoziţiilor art. 40 şi urm. din Legea nr. 145/1997, art. 35 din H.G. nr. 399/2000, Ordinul ministrului sănătăţii şi al preşedintelui C.N.A.S. nr. 269/79/2001, precum şi Ordinul nr. 37/2001 privind aprobarea Statutului C.N.A.S, C.N.A.S. este instituţia tutelară care distribuie sumele necesare desfăşurării activităţilor de achiziţie de servicii medicale către C.J.A.S. şi, totodată, are atribuţii de control a modului în care fondurile respective au fost utilizate.
Or, în cauză, C.N.A.S. a repartizat C.J.A.S. Harghita suma de 1.199.966 RON, care a fost repartizată Spitalului Municipal Odorheiu Secuiesc, care a încheiat contractul cu furnizorul de servicii.
În consecinţă, aşa cum corect s-a reţinut în cauză, C.N.A.S. are calitatea procesuală.
Un alt aspect criticat prin motivele de recurs atât de recurenta parte civilă, cât şi de inculpaţii recurenţi priveşte cuantumul despăgubirilor.
Sub acest aspect, Înalta Curte constată că s-a stabilit corect cuantumul despăgubirilor ca fiind în sumă de 117.195 RON, iar diferenţa până la suma de 1.199.966 RON a fost achitată beneficiarului prin livrarea serviciilor medicale contractate, aşa cum rezultă din actele existente la dosar şi a căror reluare nu este necesară.
De asemenea, este corectă dispoziţia instanţei de stabilire a răspunderii solidare a inculpaţilor, atât timp cât aceştia sunt coautori la săvârşirea infracţiunii de deturnare de fonduri.
O altă critică adusă deciziei penale atacate constă în inexistenţa unui prejudiciu, susţinându-se de către inculpaţi că sumele cheltuite pe aparatele medicale nu au afectat în niciun mod activitatea normală a spitalului.
Din starea de fapt reţinută în cauză rezultă, însă, că fondurile suplimentare primite de la C.J.A.S. Harghita, în sumă de aproape 12 miliarde RON, prevăzută în legea de rectificare bugetară la subcapitolul „plată prestări servicii medicale” au fost transferate cu încălcarea dispoziţiilor legale în contul unei societăţi private prin ordine de plată semnate de inculpaţii F.L.L. şi T.B.M.A., în scopul achiziţiei de aparatură medicală.
În consecinţă, spitalul a virat întreaga sumă firmei furnizoare fără respectarea prevederilor legale referitoare la achiziţii publice.
Această schimbare a destinaţiei fondului a cauzat o perturbare deosebit de gravă activităţii economico-financiară a Spitalului Odorheiu Secuiesc prin două aspecte şi anume:
- conform Ordinului comun 196/968 din 15 noiembrie 2000 pentru asigurarea gestionării curente a fondurilor contractate există două priorităţi la plată, respectiv plata drepturilor de personal şi plata facturilor reprezentând contravaloarea energiei termice, electrice, plata medicamentelor (la data respectivă spitalul avea datorii de peste 13 miliarde RON la aceste categorii de plăţi);
- spitalul a virat întreaga sumă firmei furnizoare fără respectarea prevederilor legale referitoare la achiziţii publice, ceea ce a condus, în final, la amânarea certificării bilanţului contabil pentru anul 2001 a unităţii spitaliceşti.
S-a mai reţinut în cauză că creditele bugetare aprobate unui ordonator de credite prin legea bugetară anuală nu pot fi utilizate pentru finanţarea altui ordonator de credite şi că cheltuielile aprobate la un capitol nu pot fi finanţate din cheltuielile altui capitol.
Or, atât în actul de inculpare, cât şi în starea de fapt s-a reţinut corect că bugetul de venituri şi cheltuieli al Spitalului Municipal Odorheiu Secuiesc nu avea repartizate resurse pentru obiective de investiţii din fonduri C.N.A.S.
Prin urmare, fapta inculpaţilor F.L.L. şi T.B.M.A. de a schimba destinaţia fondurilor băneşti în sumă de 12 miliarde RON, cauzând astfel o perturbare deosebit de gravă activităţii economico-financiare a Spitalului Odorheiu Secuiesc, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de deturnare de fonduri prevăzută de art. 3021 alin. (1) şi (2) C. pen.
Fapta celor doi inculpaţi nu ar fi fost posibilă fără înlesnirea cu intenţie din partea coinculpaţilor J.F.A., B.S.A. şi T.M.A., care se fac vinovaţi de săvârşirea complicităţii infracţiunii de deturnare de fonduri prevăzute de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 3021 alin. (1) şi (2) C. pen.
Deşi inculpaţii au invocat lipsa intenţiei în săvârşirea infracţiunii, motivând că aparatura medicală există în dotarea spitalului şi că aceste achiziţii erau necesare, chiar dacă în acest scop s-a schimbat destinaţia sumelor alocate, Înalta Curte constată corectă dispoziţia instanţei în sensul aplicării dispoziţiilor art. 10 alin. (1) lit. b1) C. pen., apreciindu-se că gradul de pericol social al faptelor săvârşite de inculpaţi nu prezintă gradul de pericol social al unor infracţiuni.
Faţă de toate aceste considerente, Înalta Curte constată că decizia atacată este temeinică şi legală, iar recursurile declarate în cauză sunt nefondate, urmând a fi respinse ca atare, conform dispozitivului.
Vor fi obligaţi recurenţii inculpaţi şi recurenta parte civilă la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii J.F.A., F.L.L., T.B.M.A., T.M.A. şi B.S.. şi de partea civilă C.N.A.S. împotriva Deciziei penale nr. 29 din 26 februarie 2009 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurenţii inculpaţi J.F.A., F.L.L. şi T.B.M.A. la câte 325 RON cheltuieli judiciare către stat, din care onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de câte 125 RON, se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Obligă recurenta inculpată B.S.A. la 600 RON cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400 RON, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Obligă recurenta parte civilă la 200 RON cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 10 iunie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1151/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1158/2009. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
