ICCJ. Decizia nr. 2206/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2206/2009
Dosar nr. 4306/97/2007
Şedinţa publică din 11 iunie 2009
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia penală nr. 91/A din 15 octombrie 2008 Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală, a respins ca nefondat apelul revizuientului D.N.S.F. împotriva sentinţei penale nr. 150 din 7 mai 2008 a Tribunalului Hunedoara, secţia penală, obligându-l totodată la cheltuieli judiciare statului, motivat de faptul că împrejurările şi faptele invocate în calea extraordinară de atac au fost cunoscute de către instanţele care s-au pronunţat pe fondul cauzei, urmărindu-se practic o reinterpretare şi o prelungire a probelor.
În termen legal revizuientul a exercitat calea ordinară de atac a recursului criticând soluţiile anterioare pentru nelegalitate şi netemeinicie întrucât actele noi invocate reprezintă noi fapte şi împrejurări ce nu au fost cunoscute de către instanţe la soluţionarea cauzei pe fond, în sensul art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.
Examinând critica în raport cu actele şi lucrările cauzei, hotărârile atacate, cât şi asupra cazurilor de casare ce se iau în considerare din oficiu –conform dispoziţiilor art. 3859 alin. (3) C. proc. pen. - Înalta Curte constată că este nefondată pentru cele ce vor fi expuse în continuare.
Actele noi depuse de către revizuient sunt:
- adresa din 15 iulie 2005 a SC N. SA Făgăraş din care reiese că prima livrare din lotul nr. G 049 dinamită a avut loc la 10 august 1999;
- adresa din 15 martie 2006 a SC N. SA Făgăraş din care rezultă că la producător (fabricată în perioada 8-15 iunie 1999) nu s-au înregistrat lipsuri sau sustrageri;
- ordonanţa nr. 483/P/2005 din 5 iulie 2005 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de procurorul OG şi cms. R.V. sub aspectul infracţiunii prev. de art. 261, art. 264 şi art. 268 C. pen. întrucât revizuientul ar fi fost condamnat definitiv, pe nedrept, din moment ce a fost trimis în judecată pentru procurarea şi deţinerea unui lot de dinamită G 049 cu toate că presupusa livrare a acesteia de către numitul C.V.O. nu a fost dovedită, fiind plecat din ţară în perioada 2007 - 11 noiembrie 1990, iar dinamita a fost distribuită de către producător abia începând cu 10 august 1999.
S-a susţinut astfel că urmărirea penală a fost defectuos efectuată nestabilindu-se lotul de dinamită utilizat în atacul cu bombă de la Timişoara.
Din analiza dosarului de fond reiese că în toate fazele şi etapele procesuale, revizuientul şi-a susţinut nevinovăţia, reiterând aceleaşi apărări, în sensul că nu putea cumpăra dinamită de la C.V.O. deoarece acesta nu era în ţară în perioada respectivă, iar dinamita din lotul G 049 a fost produsă în iulie 1999 şi livrată la beneficiari începând cu data de 10 august 1999.
Este evident că nu se invocă şi nu se dovedeşte nici o faptă sau împrejurare nouă necunoscută instanţelor care au soluţionat fondul cauzei.
Pe de altă parte, prin ordonanţa de neîncepere a urmăririi penale s-a statuat cu autoritate de lucru judecată că filele 13-15 ale paşaportului numitului C.V.O. poartă ştampila de intrare în ţară la 21 iulie 1999 iar următoarea ieşire a avut loc la 28 iulie 1999. Mai mult, inexistenţa unor vize de intrare-ieşire nu presupune, cu necesitate, că acesta nu a trecut, într-un sens sau altul graniţa României. În acest sens a fost evidenţiată ieşirea din România din 20 mai 1999 şi intrarea în Ungaria. La data de 29 mai 1999 a ieşit din Ungaria, dar nu are viza de intrare în România, deşi punctul de trecere frontieră este cu aceasta.
Tot prin ordonanţa respectivă s-a arătat că urmărirea penală şi judecata revizuientului nu au stabilit că în evenimentele de la Trifeşti şi Timişoara s-au utilizat dinamită G 049.
Copia rechizitoriului nr. 592/P/1999 din 25 mai 2000 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Neamţ nu are nici o relevanţă în soluţionarea cererii de revizuire.
Nefiind întrunite cerinţele imperative ale art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., just a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de revizuire.
Ca atare, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. recursul va fi respins ca nefondat.
Văzând şi prevederile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuientul D.N.S.F. împotriva Deciziei penale nr. 91/A din 15 octombrie 2008 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia penală.
Obligă recurentul revizuient la plata sumei de 600 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul M.J.L.C.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 11 iunie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3298/2009. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 2248/2009. Penal → |
|---|
