ICCJ. Decizia nr. 3298/2009. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3298/2009
Dosar nr. 1169/54/2008
Şedinţa publică din 16 octombrie 2009
Asupra recursului de faţă;
În baza actelor şi lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 83 din 22 mai 2009 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a respins ca nefondat plângerea formulată de V.C. împotriva Ordonanţei nr. 155/P/2008 din 06 iunie 2008 şi a rezoluţiei de NUP nr. 159/P/2008 din 8 mai 2008 ambele ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova şi l-a obligat pe petent la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a se pronunţa astfel instanţa a constatat că prin rezoluţia atacată Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, în temeiul art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. a dispus NUP faţă de U.P., avocat în cadrul Baroului Dolj, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 290 şi art. 25 raportat la art. 290 C. pen. şi faţă de T.L.B. - executor judecătoresc, pentru comiterea infracţiunii prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) şi art. 291 C. pen.
Pentru a dispune NUP procurorul a reţinut în fapt că la data de 27 februarie 2008 persoana vătămată V.C. a sesizat Parchetul Curţii de Apel Craiova cu privire la comiterea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată de către U.P. - avocat în Baroul Dolj, dar şi cu privire la comiterea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor de către T.L.B. - executor judecătoresc.
Verificându-se aspectele sesizate de persoana vătămată în plângerile sale, respectiv cele referitoare la faptele de fals în înscrisuri sub semnătură privată pretins a fi comise de avocatul U.P. s-a constat că materialul probator nu a confirmat susţinerile acestuia.
Pe de altă parte, în raport de ultima faptă pretins a fi comisă de către avocatul U.P. în luna ianuarie 2003, încadrabilă în dispoziţiile art. 25 raportat la art. 290 C. pen., s-a constatat că termenul de prescripţie a răspunderii penale s-a împlinit conform art. 121 şi respectiv lit. d) C. pen., astfel că acţiunea penală nu ar mai putea fi pusă în mişcare şi în consecinţă s-a dispus NUP.
S-a mai concluzionat că şi în eventualitatea în care s-ar dovedi că înscrisurile la care se referă persoana vătămată atestă date necorespunzătoare, actele premergătoare efectuate în cauză nu au confirmat redactarea acestora de către U.P., fiind doar o presupunere a persoanei vătămate.
Ca urmare s-a dispus disjungerea cauzei în vederea stabilirii fără echivoc a faptului că înscrisurile contestate au fost sau nu întocmite în fals, precum şi stabilirea autorilor comiterii faptei.
Cât priveşte faptele imputate executorului judecătoresc T.L.B. s-a reţinut, în urma verificării aspectelor sesizate că susţinerile persoanei vătămate sunt nefondate, executorul judecătoresc îndeplinindu-şi atribuţiile de serviciu în conformitate cu dispoziţiile legale.
Din probatoriul administrat nu a rezultat că executorul judecătoresc ar fi avut cunoştinţă că actele de înstrăinare a bunurilor ce au făcut obiectul unor executări silite, nu ar atesta împrejurări reale.
Curtea de Apel Craiova învestită cu soluţionarea plângerii formulate de partea vătămată V.C. în temeiul art. 2781 C. proc. pen. a apreciat că în mod corect s-a dispus NUP faţă de intimatul U.P. sub aspectul infracţiunii prevăzute de art. 290 C. pen. şi art. 25 C. pen. raportat la art. 290 C. pen. şi respectiv faţă de intimatul T.L.B. sub aspectul infracţiunii prevăzute de art. 246 şi art. 291 C. pen., în condiţiile în care din actele prealabile nu au rezultat indicii privind contrafacerea scrierii sau a subscrierii unor contracte, antedatarea sau falsificarea înscrisurilor, instigarea altor persoane la falsificarea unor înscrisuri.
De asemenea s-a reţinut ca fiind corectă aprecierea procurorului în sensul că actele premergătoare efectuate nu au confirmat împrejurarea că intimatul T. ar fi comis faptele imputate.
Pe de altă parte instanţa a constatat că împotriva aceleiaşi Rezoluţii nr. 159/P/2008 din 08 mai 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, petentul a mai formulat o plângere care a fost respinsă prin Sentinţa penală nr. 253 din 29 septembrie 2008 a Curţii de Apel Craiova, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 617 din 20 februarie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie care a respins ca nefundat recursul declarat de petent.
Împotriva sentinţei penale prin decizia Curţii de Apel Craiova a declarat recurs intimatul U.P. care a criticat hotărârea pentru nelegalitate şi netemeinicie sub aspectul misiunii instanţei de a îl obliga pe petiţionar la plata cheltuielilor judiciare pe care intimatul le-a făcut, reprezentând onorariul pentru apărător, faţă de împrejurarea că plângerea petentului a fost respinsă ca nefondată.
Recursul declarat de intimat nu este întemeiat.
Verificând hotărârea atacată, respectând actele şi lucrările din dosar, Înalta Curte constată că ulterior pronunţării Sentinţei penale nr. 83 din 25 mai 2009, Curtea de Apel Craiova, prin încheierea pronunţată la 11 iunie 2009 a admis cererea privind înlăturarea omisiunii vădite structurată în dispozitivul şi minuta Sentinţei penale nr. 83/2009 a Curţii de Apel Craiova şi a dispus îndreptarea omisiunii în sensul de a se menţine în dispozitivul şi minuta sentinţei obligarea petentului la plata sumei de 500 RON cheltuieli judiciare către intimatul U.P., reprezentând onorariul de avocat.
Aşa fiind, Înalta Curte apreciază că, în condiţiile în care prin încheierea de şedinţă din 11 iunie 2009 a Curţii de Apel Craiova, dispusă potrivit art. 196 C. proc. pen., s-a înlăturat omisiunea vădită referitor la plata cheltuielilor judiciare către recurentul intimat U.P., recursul acestuia prin care invocă aceeaşi omisiune apare ca nefondat astfel că urmează a fi respins ca atare potrivit art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de intimatul U.P. împotriva Sentinţei penale nr. 83 din 22 mai 2009 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul intimat la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 16 octombrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3291/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2206/2009. Penal → |
|---|
