ICCJ. Decizia nr. 2260/2009. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2260/2009
Dosar nr. 1337/59/2008
Şedinţa publică din 15 iunie 2009
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin plângerea formulată la 18 iulie 2008 petiţionarul M.L.P. a solicitat tragerea la răspundere penală a executorului judecătoresc B.N.T. pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), susţinând că acesta şi-a exercitat cu rea credinţă atribuţiile din Dosarul execuţional nr. 193/2005, producându-i o vătămare a intereselor legale. Astfel s-a susţinut că i s-a vândut la licitaţie publică un imobil atribuit în urma unui partaj succesoral şi că procedura de executare silită ar fi lovită de nulitate.
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara prin rezoluţia nr. 305/P/2008 din 21 octombrie 2008 a dispus în baza art. 228 raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale, reţinând că fapta reclamată nu există şi că executorul judecătoresc şi-a îndeplinit legal atribuţiile de serviciu.
Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara prin rezoluţia nr. 1171/II/2/2008 din 25 noiembrie 2008 a respins plângerea petiţionarului împotriva soluţiei de neîncepere a urmăririi penale, constatând că aceasta este legală şi temeinică.
În contra rezoluţiei de netrimitere în judecată petiţionarul M.L.P. a formulat plângere în baza art. 2781 alin. (1) C. proc. pen., care a fost respinsă prin sentinţa penală nr. 59/PI din 4 martie 2009 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa a reţinut, în baza actelor premergătoare efectuate de procuror, că executorului judecătoresc nu i se poate reţine vreo faptă de neîndeplinire sau îndeplinire defectuoasă cauzatoare a unei vătămări a intereselor legale ale petiţionarului în cadrul dosarului de executare, că astfel fapta penală reclamată nu există şi că rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale este corectă.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs în termen legal petiţionarul M.L.P., acesta susţinând că executarea silită s-a făcut nelegal, că dosarul execuţional nu este complet şi că în final a fost deposedat de casa părintească atribuită în urma partajului succesoral.
Recursul declarat nu este întemeiat.
Din examinarea actelor premergătoare efectuate se constată că prin sentinţa civilă nr. 1084 din 19 aprilie 2005 a Judecătoriei Lugoj, rămasă definitivă şi irevocabilă prin neapelare, s-a dispus ieşirea din indiviziune asupra imobilului din Lugoj, înscris în CF nr. 3261 Lugojul Român în top 1065-1066/1/a, prin atribuirea imobilului către pârâtul M.L.P. şi obligarea acestuia la plata unor sulte egalizatoare de 109.926.162 lei vechi către reclamanta G.A. şi de 109.926.162 lei vechi către reclamanţii F.I. şi F.I.P.
Deoarece petiţionarul nu şi-a respectat obligaţiile stabilite prin hotărâre, reclamanţii au solicitat executorului judecătoresc B.N.T. punerea în executare silită a sentinţei civile arătate.
Petiţionarul a fost somat să achite debitul în termenul de o zi, iar la 22 iunie 2005 creditorii au solicitat scoaterea imobilului la vânzare prin licitaţie publică, preţul de pornire fiind cel la care a fost evaluat imobilul.
Executorul judecătoresc s-a deplasat la imobil, l-a somat pe petiţionar să plătească debitul în 15 zile, iar apoi a stabilit prin publicitate data licitaţiei pentru 16 septembrie 2005 şi preţul de strigare de 37.298 lei noi.
La licitaţie s-au înscris mai multe persoane şi la a III-a strigare imobilul a fost adjudecat de numitul M.M., încheindu-se de către executorul judecătoresc procesul verbal de licitaţie.
După aceasta, creditorii au solicitat actualizarea debitului şi distribuirea preţului.
În raport de cele reţinute, nu se constată că executorul judecătoresc, în derularea procedurii execuţionale cu ştiinţă nu şi-ar fi îndeplinit sau şi-ar fi îndeplinit defectuos atribuţiile de serviciu şi că ar fi cauzat o vătămare intereselor legale ale petiţionarului.
Dimpotrivă a rezultat că procedura execuţională s-a desfăşurat cu respectarea dispoziţiilor art. 7 lit. a), art. 49 – art. 51 din Legea nr. 88/2000 contestaţia la executare formulată de petiţionar fiind respinsă prin Decizia civilă nr. 609/R din 16 mai 2006 a Tribunalului Timiş care nu a reţinut vreo vătămare prin actele de executare.
Faţă de cele ce preced, Curtea consideră că soluţia de neîncepere a urmăririi penale faţă de executorul judecătoresc B.N.T. pentru inexistenţa faptei reclamate a fost în mod corect menţinută de prima instanţă.
În consecinţă, Curtea, constatând nefondate criticile formulate, urmează, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) şi a art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a respinge recursul declarat de petiţionarul M.L.P., dispunând obligarea acestuia la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de petiţionarul M.L.P. împotriva sentinţei penale nr. 59/PI din 4 martie 2009, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică azi 15 iunie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3306/2009. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 227/2009. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
