ICCJ. Decizia nr. 2248/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2248/2009
Dosar nr. 48723/101/2007
Şedinţa publică din 15 iunie 2009
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 301 din 5 octombrie 2007 Tribunalul Mehedinţi, secţia penală, a schimbat încadrarea juridică din infracţiunea prevăzută de art. 174 – art. 175 lit. b) şi h) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) în infracţiunile prevăzute de art. 174 – art. 175 lit. h) cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) şi art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. g) şi i) cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
În baza art. 208 – art. 209 alin. (1) lit. g) şi i) cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), inculpatul C.S.I. (fiul lui D. şi C., recidivist, domiciliat în comuna Porosina Mare, sat Fântânile Negre, jud. Mehedinţi) a fost condamnat la 5 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen. s-a dispus achitarea inculpatului C.S.I. pentru infracţiunile prevăzute de art. 174 – art. 175 lit. h) cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) şi de art. 138 din Legea nr. 295/2004 raportat la art. 279 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a dedus din pedeapsă durata reţinerii şi a arestării preventive de la 4 decembrie 2006 până la pronunţare.
Conform art. 350 C. proc. pen. s-a menţinut starea de arest a inculpatului.
S-a respins acţiunea civilă formulată de partea civilă G.C.
Inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Prin Decizia penală nr. 9 din 17 ianuarie 2008, Curtea de Apel Craiova, secţia penală, a admis apelurile declarate de D.I.I.C.O.T. - Biroul teritorial Mehedinţi, inculpatul C.S. şi partea civilă G.C., a desfiinţat sentinţa şi a trimis cauza spre rejudecare menţinând starea de arest a inculpatului.
Instanţa de apel a reţinut că schimbarea încadrării juridice nu a fost pusă în discuţie cu ocazia dezbaterilor, fiind încălcate dispoziţiile art. 334 C. proc. pen., încălcare ce este de natură să atragă nulitatea hotărârii conform art. 197 alin. (4) C. proc. pen.
Prin sentinţa penală nr. 170 din 30 aprilie 2008, pronunţată în rejudecare de Tribunalul Mehedinţi, secţia penală, s-a dispus, în baza art. 334 C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice din art. 174 – art. 175 lit. b) şi h) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) în infracţiunile prevăzute de art. 174 – art. 175 lit. h) cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) şi de art. 208 – art. 209 alin. (1) lit. g) şi i) cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
Inculpatul C.S.I. a fost condamnat la 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 208 – art. 209 alin. (1) lit. g) şi i) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a dedus din pedeapsă durata reţinerii şi a arestării preventive de la 4 decembrie 2006 la zi.
S-a menţinut starea de arest a inculpatului.
În baza art. 118 lit. e) C. pen. s-au confiscat de la inculpat trei pachete de ţigări R.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen. s-a dispus achitarea inculpatului pentru infracţiunile prevăzute de art. 174 – art. 175 lit. h) cu aplicarea art. 37 lit. b) şi de art. 138 din Legea nr. 295/2004 raportat la art. 279 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
S-a admis în parte acţiunea civilă şi a fost obligat inculpatul la plata sumei de 15 lei către partea civilă G.C.
Inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Prima instanţă a reţinut că inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 174 – art. 175 lit. b) şi h) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) şi de art. 138 din Legea nr. 295/2004 raportat la art. 279 alin. (1) cu aplicarea art. 37 lit. b).
Prin actul de sesizare a instanţei s-a reţinut, în esenţă, că în seara de 29 noiembrie 2006, în jurul orei 22.00; după ce a consumat băuturi alcoolice, inculpatul a escaladat gardul în curtea locuinţei victimei G.G., s-a ascuns în grădină şi, întrucât victima a ieşit din casă să verifice curtea, a lovit-o cu un par şi aceasta a căzut.
S-a reţinut că victima era înarmată cu un pistol şi când aceasta a încercat să se ridice inculpatul i-a luat arma şi a tras trei gloanţe asupra acesteia.
Apoi inculpatul a intrat în casă, de unde a luat suma de 15 lei, trei pachete de ţigări R., o drujbă şi un bidon cu miere. Ultimele două bunuri au fost abandonate lângă gard.
Cadavrul victimei a fost descoperit la data de 30 noiembrie 2006.
Analizând materialul probator administrat în cauză, prima instanţă a reţinut următoarea situaţie de fapt.
În seara de 29 noiembrie 2006 inculpatul C.S.I. a fost în localul din satul Fântânile Negre, Porosina Mare jud. Mehedinţi şi a stat la masă cu S.D., F.D., C.N., T.C., D.C.E., C.C. şi B.I. Rând pe rând consumatorii au plecat, ultimii rămânând C.C. şi inculpatul care au părăsit barul în jurul orelor 22.00 –23.00.
În timp cei doi au parcurs drumul împreună după care fiecare a luat-o spre casă.
În drum inculpatul a trecut pe lângă gospodăria lui G.G.
Ştiind că acesta este un om înstărit, inculpatul a escaladat gardul şi a pătruns în curte. A deschis beciul şi a luat din interior o drujbă după care a intrat în casă şi a luat suma de 15 lei şi trei pachete de ţigări R. De asemenea s-a urcat în tractorul ce se afla în curte, dar nu a găsit nici un bun de valoare.
S-a reţinut că în timp ce se afla în curte inculpatul a mutat un bidon cu miere care îi stătea în cale.
Inculpatul a ascuns drujba sustrasă într-o casă părăsită unde a fost găsită de poliţie în urma celor declarate de inculpat.
Bunul a fost restituit fiului victimei.
S-a reţinut că inculpatul a recunoscut constant pe parcursul procesului că a pătruns prin escaladare în gospodăria victimei, dar a susţinut că acest lucru s-a întâmplat la data de 27 noiembrie 2006 şi nu la data de 29 noiembrie 2007.
De asemenea s-a reţinut că asupra inculpatului s-au găsit ţigările R., inculpatul declarând iniţial că le-a sustras din locuinţa victimei.
Referitor la faptele de omor şi de nerespectare a regimului armelor şi muniţiilor instanţa a reţinut că acuzarea se bazează pe deducţii şi presupuneri întemeiate pe unele declaraţii date de inculpat în care acesta a recunoscut, în faza de urmărire penală, comiterea acestor fapte fără a exista probe certe că inculpatul le-a săvârşit, existând un dubiu care profită acestuia.
Astfel, cu ocazia arestării preventive şi pe parcursul cercetării judecătoreşti şi al rejudecării inculpatul a negat uciderea victimei G.G. şi faptul că a deţinut o armă.
S-a concluzionat că din nici o probă administrată în cauză nu rezultă că inculpatul ar fi deţinut o armă pe care să o fi folosit împotriva victimei, iar, în timp ce o parte dintre martori au declarat că victima avea o armă cu aer comprimat, la locul faptei s-au găsit elemente de proiectile şi decesul a fost cauzat de leziuni produse prin împuşcare cu cartuş cu glonţ.
A mai reţinut instanţa că nu a fost găsită arma cu care victima a fost împuşcată, că pe hainele cu care a fost îmbrăcat inculpatul nu s-au găsit nici urme de sânge şi nici factori ai tragerii cu arme de foc, iar pe aracul din vie s-au găsit urme de sânge ce pot aparţine unei persoane de sex feminin.
Instanţa a avut în vedere şi faptul că declaraţiile martorilor audiaţi în cauză nu sunt concludente deoarece nu oferă date cu privire la ce s-a întâmplat după plecarea inculpatului din bar, referindu-se numai la perioada cât inculpatul a stat cu ei la masă.
S-a reţinut că este de asemenea neconcludentă declaraţia martorului C.A.I. care a afirmat că în noaptea de 29 noiembrie 2006 a auzit două focuri de armă în jurul orei 22,30 însă nu a ieşit afară din casă, astfel încât nu oferă informaţii care să se coroboreze cu alte mijloace de probă.
În consecinţă instanţa a constatat că nu se poate reţine în sarcina inculpatului decât săvârşirea infracţiunii de furt calificat prevăzută de art. 208 – art. 209 alin. (1) lit. g) şi i) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
La individualizarea pedepsei instanţa a avut în vedere circumstanţele în care a fost comisă fapta, gradul concret de pericol social al acesteia şi urmarea produsă precum şi persoana inculpatului care este tânăr de 20 de ani, provine dintr-o familie dezorganizată, are un nivel scăzut de pregătire şcolară, a fost în anturajul unor persoane care l-au influenţat negativ, a fost condamnat încă din perioada minorităţii şi este recidivist.
Împotriva sentinţei au declarat apel D.I.I.C.O.T. – Biroul teritorial Mehedinţi, partea civilă G.C. şi inculpatul C.S.I.
Prin Decizia penală nr. 81 din 10 aprilie 2009, Curtea de Apel Craiova, secţia penală, a respins apelurile care nefondate, a menţinut arestarea preventivă şi a dedus la zi durata acesteia şi a obligat pe apelanta parte civilă şi pe apelantul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Instanţa de apel a reţinut în esenţă că în mod justificat s-a dispus achitarea inculpatului pentru infracţiunile de omor calificat şi de nerespectare a regimului armelor şi muniţiilor întrucât nu există probe care să stabilească că inculpatul a săvârşit aceste fapte.
Aşa fiind s-a concluzionat că sunt nefondate apelurile declarate de procuror şi de partea civilă.
S-a mai reţinut că este nefondată şi susţinerea inculpatului că pedeapsa a fost greşit individualizată, aceasta fiind corespunzătoare criteriilor avute în vedere, respectiv poziţia sinceră a inculpatului, valoarea prejudiciului, dar şi starea de recidivă.
Decizia a fost atacată cu recurs de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.I.I.C.O.T.- Serviciul Teritorial Craiova şi partea civilă G.C.
În motivarea recursului declarat de procuror s-a susţinut că soluţia de achitare a inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 174, art. 175 lit. g) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) şi de art. 279 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) întrucât din probe rezultă fără putinţă de tăgadă că, în noaptea de 29 - 30 noiembrie 2006, inculpatul C.S.I. a pătruns fără drept în domiciliul victimei G.G. cu intenţia de a sustrage bani şi bunuri, însă fiind surprins de victimă a lovit-o cu un par şi a tras asupra acesteia trei gloanţe cu o armă pe care a avut-o asupra lui, ori a luat-o de la victimă. Cu aceeaşi ocazie inculpatul a furat din locuinţa victimei o drujbă, un bidon cu miere, trei pachete de ţigări R. şi suma de 150.000 lei.
S-a susţinut că pe cămaşa inculpatului au fost identificaţi stropi de sânge ce aparţineau victimei, iar la reconstituire inculpatul a condus organele de cercetare la locul faptei şi a arătat modul în care a lovit victima şi împrejurările în care a sustras bunurile şi a părăsit locuinţa.
De asemenea s-a susţinut că este cert că „inculpatul a fost singura persoană în locuinţa victimei în noaptea de 29 spre 30 noiembrie 2006, că victima a fost ucisă cu un pistol din care s-au tras trei gloanţe asupra victimei, că inculpatul a văzut în domiciliul său pe victimă", fiind lipsit de relevanţă că pistolul nu a fost găsit.
În recursul declarat de partea civilă s-a susţinut că este greşită achitarea inculpatului întrucât la dosar există probe certe care demonstrează vinovăţia inculpatului care, la reconstituire, a recunoscut fapta de omor.
S-a susţinut de asemenea că în mod greşit cererea de despăgubiri nu i-a fost admisă în totalitate.
Recursurile îşi găsesc temeiul în dispoziţiile art. 3859 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen., dar nu sunt fondate.
Din analiza materialului probator aflat la dosar rezultă că nu s-a comis o eroare gravă de fapt care să fi determinat achitarea greşită a inculpatului pentru infracţiunile prevăzute de art. 174 – art. 175 lit. h) cu aplicarea art. 37 lit. b) şi de art. 138 din Legea nr. 295/2004 raportat la art. 279 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
Din probele administrate nu rezultă, dincolo de orice îndoială, că inculpatul este cel care a împuşcat victima provocându-i leziuni care au dus la decesul acesteia.
În cauză este cert dovedit doar faptul că inculpatul a pătruns, prin escaladarea gardului în locuinţa victimei G.G. de unde a sustras diferite bunuri, parte dintre acestea fiind găsite şi restituite părţii civile.
Rezultă de asemenea că victima a fost găsită decedată în curtea locuinţei sale în ziua de 30 noiembrie 2006.
Din raportul medico-legal de autopsie nr. 911/164, avizat de I.M.L. Craiova, rezultă că moartea victimei G.G. a fost violentă, s-a datorat contuziei şi dilacerării meningo cerebrale consecinţă unor plăgi împuşcate penetrante craniene cu fracturi de bază şi boltă craniu, între leziunile de violenţă produse prin împuşcare şi deces existând legătură de cauzalitate directă necondiţionată.
Este de reţinut că în cauză nu s-a stabilit data şi ora probabilă a producerii decesului, nefiind astfel dovedit că în noaptea de 29 - 30 noiembrie 2006, în momentul în care inculpatul a pătruns în curte, victima era încă în viaţă.
Se constată de asemenea că pe aracul din vie, cu care se susţine, prin actul de acuzare, că inculpatul a lovit victima în cap înainte de a o împuşca, au fost identificate microurme de celule epiteliale a căror genotipare au pus în evidenţă un profil genetic ce aparţine unei persoane de sex feminin.
Din raportul de constatare tehnico-ştiinţifică de la filele 24-25 vol. II u.p. rezultă de asemenea că urmele găsite pe arac cât şi pe cartuşele ridicate la locul faptei, nu aparţin inculpatului.
Înalta Curte reţine de asemenea că pe obiectele de îmbrăcăminte şi pe încălţămintea purtată de inculpat în noaptea de 29 - 30 noiembrie 2006 nu s-au găsit urme de sânge provenind de la victimă şi nici urme de tragere.
Susţinerea din recursul declarat de procuror, în sensul că pe cămaşa inculpatului s-au găsit urme de sânge provenind de la victimă, nu este confirmată de probele aflate la dosar.
Se impune precizarea că la dosar nu există nici un act care să ateste faptul că de la inculpat a fost ridicată o cămaşă şi că pe aceasta au fost găsite urme de sânge provenind de la victimă, De la locul faptei a fost ridicată cămaşa cu care era îmbrăcat cadavrul victimei. Această cămaşă a fost examinată şi s-a constatat că prezinte urme de sânge uman ce aparţine probabil grupei A II sau AB IV, fără a se putea stabili cu certitudine grupa de sânge, datorită cantităţii insuficiente de substanţă activă.
Având în vedere că victima era îmbrăcată cu acea cămaşă în momentul împuşcării este mai mult decât probabil ca sângele să aparţină acesteia, care potrivit raportului medical de autopsie avea grupa A II, dar această împrejurare nu are nici o relevanţă pentru stabilirea vinovăţiei inculpatului întrucât nu îl indică drept autor al faptei.
Cele menţionate în procesele-verbale din 13 decembrie 2006 (fila 89 vol. II dos.urm.pen.) şi din 15 ianuarie 2006 (fila 79 vol. II dos.urm.pen.) nu pot constitui în sine probe din care rezultă că inculpatul a împuşcat victima, deoarece în aceste procese verbale sunt consemnate declaraţii verbale ale inculpatului şi atâta timp cât aceste declaraţii nu se coroborează cu alte mijloace de probă nu pot servi la aflarea adevărului.
Din examinarea actelor dosarului, Înalta Curte mai reţine că din procesul verbal încheiat la 4 decembrie 2006 cu ocazia primei reconstituiri, se consemnează cu lux de amănunte traseul urmat de inculpat şi modul în care a comis furtul, precum şi faptul că a găsit victima decedată lângă uşa pivniţei, în timp ce din procesul-verbal încheiat la 15 ianuarie 2007, cu ocazia celei de a doua reconstituiri se consemnează lapidar modul în care a acţionat inculpatul pentru a ucide victima, acesta nefiind în măsură să precizeze în ce regiune a corpului a lovit victima cu aracul.
Reţinând şi faptul că din actele dosarului nu rezultă că victima sau inculpatul ar fi deţinut o armă cu glonţ, Înalta Curte concluzionează că nu există probe certe care să dovedească faptul că inculpatul este cel care a ucis victima prin împuşcare.
Constatând că nu există nici motive de casare care să poată fi luate în considerare din oficiu, Înalta Curte va respinge recursurile ca nefondate conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Se va deduce la zi durata arestării preventive.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen. recurenta parte civilă va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Craiova şi partea civilă G.C., împotriva Deciziei penale nr. 81 din 10 aprilie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală.
Deduce din pedeapsa aplicată intimatului inculpat C.S.I. durata arestării preventive de la 4 decembrie 2006 la 15 iunie 2009.
Obligă recurenta parte civilă G.C. la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat C.S.I. se va avansa din fondul M.J.L.C.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică azi 15 iunie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2206/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3302/2009. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
