ICCJ. Decizia nr. 2212/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.2212/2009
Dosar nr. 204/46/200.
Şedinţa publică din 11 iunie 200.
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel Piteşti, secţia penală, prin sentinţa penală nr. 131/F/2007, a respins ca neîntemeiată plângerea formulată de petiţionarul U.I. împotriva rezoluţiei emisă de Parchetul de pe lângă Judecătoria Câmpulung, la data de 4 iulie 2002, în dosarul nr. 416/P/2002 privind pe executorul judecătoresc M.M., faţă de care se adoptase o soluţie de netrimitere în judecată pentru infracţiunea prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
Împotriva acestei sentinţe, petiţionarul a declarat recurs, care a fost respins ca nefondat prin Decizia penală nr. 504 din 11 februarie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
După rămânerea definitivă a hotărârii, în modul arătat, petiţionarul U.I. a formulat o cerere de revizuire a sentinţei penale nr. 131/F din 7 decembrie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti.
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti, prin adresa nr. 115/III/6/2009, a înaintat instanţei de fond (Curţii de Apel Piteşti), cererea de revizuire formulată de petiţionar, cu concluziile sale în sensul că aceasta este inadmisibilă deoarece, în raport cu obiectul cauzei, nu poate fi supusă revizuirii.
Prin sentinţa penală nr. 38/F din 14 aprilie 2009, Curtea de Apel Piteşti, secţia penală, a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de U.I. împotriva sentinţei penale numărul 131/F din data de 07 decembrie 2007, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, în dosarul nr. 1682/205/2007.
Pentru a dispune în acest sens, prima instanţă a reţinut că, potrivit dispoziţiilor art. 393 şi art. 394 C. proc. pen., cererea de revizuire trebuie să se refere la o hotărâre definitivă prin care se rezolvă fondul cauzei şi prin care, în baza art. 345 alin. (1) C. proc. pen., se pronunţă o soluţie de condamnare, achitare sau încetarea procesului penal.
Instanţa de fond a constatat că prin hotărârea a cărei revizuire se cere nu s-a pronunţat o hotărâre în sensul prevăzut de art. 345 alin. (1) C. proc. pen., ci s-a soluţionat o plângere formulată în temeiul art. 278/1 alin. (1) C. proc. pen.
Împotriva sentinţei, contestatorul-petiţionar a declarat prezentul recurs.
În motivele scrise de recurs, revizuientul face ample comentarii asupra elementelor constitutive ale infracţiunii de evaziune fiscală, asupra unor aspecte procedurale ale judecăţii iniţiale, asupra nulităţilor şi probelor din dosar.
Recursul va fi respins ca nefondat pentru motivele ce se vor arăta.
Revizuirea este o cale extraordinară de atac prin care se îndreaptă erorile de judecată cu privire la faptele unei cauze penale.
Această concluzie se desprinde de modul de redactare a art. 393 şi art. 394 C. proc. pen., în care se face referire la „infracţiuni", „persoane", „făptuitori", respectiv, „latura penală" şi „latura civilă".
Or, soluţionarea pe fond a laturii penale şi a laturii civile se face, potrivit art. 345 şi art. 346 C. proc. pen., prin hotărârea judecătorească pronunţată după investirea instanţei prin rechizitoriu.
Din această perspectivă, este corectă susţinerea Ministerului Public potrivit căreia prin sentinţa atacată cu cererea de revizuire nu a fost soluţionată, pe fond, o cauză penală (o acţiune penală şi o acţiune civilă).
Potrivit deciziei nr. 17 din 19 martie 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Secţiile Unite, (M.Of. nr. 542 din 17 iulie 2008), „cererea de revizuire îndreptată împotriva unei hotărâri judecătoreşti definitive, pronunţată în temeiul art. 278/1 alin. (8) lit. a) şi b) C. proc. pen., este inadmisibilă".
Faţă de cele reţinute, Înalta Curte, în temeiul 385/15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondat recursul revizuientului-petiţionar.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata către stat a cheltuielilor judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuientul U.I. împotriva sentinţei penale nr. 38/F din 14 aprilie 2009 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurentul revizuient la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 11 iunie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2177/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2220/2009. Penal → |
|---|
