ICCJ. Decizia nr. 2243/2009. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2243/2009
Dosar nr. 8242/2/2008
Şedinţa publică din 12 iunie 2009
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 46 din 19 februarie 2009, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petenta R.D.M. împotriva rezoluţiei prin care Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a dispus respingerea plângerea formulată de petenta R.D.M. împotriva ordonanţei Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti nr. 918/P/2008.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că prin ordonanţa nr. 918/P/2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de notarul public E.C. pentru infracţiunea prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), făcându-se aplicarea art. 10 lit. d) C. proc. pen.
S-a motivat că persoana vătămată R.D.M. şi R.C. au formulat plângere penală pentru modul în care s-a încheiat un contract de comodat autentificat de către notarul public E.C. la 28 noiembrie 2003, şi pentru întocmirea unei copii legalizate de pe contractul nr. 2622 din 07 noiembrie 2003 autentificat de acelaşi notar sub nr. 7447 din 10 noiembrie 2003.
Persoana vătămată a mai arătat în plângerea penală că se află în posesia unei copii legalizate de pe antecontractul de vânzare-cumpărare nr. 2999 din 28 noiembrie 2003, copie care este legalizată la o dată anterioară celei emiterii lui sub nr. 7448 din 10 noiembrie 2003.
Instanţa analizând actele şi lucrările dosarului a constatat ca nefondată plângerea formulată de petentă împotriva ordonanţei de neurmărire penală.
A motivat că întreaga activitate derulată de notarul public E.C. în legătură cu raporturile dintre R.C. şi R.D.M., şi M.V. s-a desfăşurat cu respectarea dispoziţiilor legale privind condiţiile de fond şi formă ale unui act autentic translativ de proprietate (antecontract de vânzare-cumpărare).
Instanţa, examinând actele premergătoare, a conchis că inadvertenţa datei de legalizare a copiei după contractul de vânzare-cumpărare nr. 2622 din 7 noiembrie 2003 dintre SC A. Berceni SA şi soţii R. se datorează unei erori materiale.
Împotriva sentinţei penale menţionate a declarat recurs petenta R.D.M. care în esenţă solicită desfiinţarea ordonanţei şi trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale împotriva intimatei E.C.
Recursul nu este fondat.
Conform art. 2781 alin. (8) lit. b) C. proc. pen., pentru a putea desfiinţa o rezoluţie sau o ordonanţă atacată şi a trimite cauza procurorului în vederea începerii urmăririi penale, judecătorul este obligat să arate motivele pentru care a trimis cauza procurorului şi să indice faptele şi împrejurările ce urmează a fi constatate şi prin ce anume mijloace de probă.
Or, în prezenta cauză instanţa în mod temeinic a constatat că prin actele premergătoare s-a stabilit că activitatea intimatei nu întruneşte elementele constitutive ale unei infracţiuni; nu există indicii că s-a comis o infracţiune de către intimată, faptele şi împrejurările cauzei fiind lămurite în cursul cercetării prealabile.
În mod corect instanţa a apreciat că în cauză, în sarcina notarului public, nu se poate reţine săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu întrucât nu s-a constatat încălcarea vreunei atribuţiuni cu ocazia legalizării copiilor în litigiu.
Aşa fiind, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul petentei, pe care o va obliga la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionara R.D.M. împotriva sentinţei penale nr. 46 din 19 februarie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă recurenta petiţionară la plata sumei de 50 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 12 iunie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2239/2009. Penal. înşelăciunea (art. 215... | ICCJ. Decizia nr. 2247/2009. Penal. înlocuirea măsurii... → |
|---|
