ICCJ. Decizia nr. 2239/2009. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.2239/2009
Dosar nr. 4426/91/2008
Şedinţa publică din 12 iunie 2009
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 514 din 22 decembrie 2008, Tribunalul Vrancea a respins, ca neîntemeiată, cererea de revizuire a sentinţei penale nr. 271 din 14 iunie 2005 a Tribunalului Vrancea formulată de revizuentul C.E.
Pentru a hotărî astfel, instanţa fondului a reţinut că prin sentinţa penală nr. 271/2005 a Tribunalului Vrancea C.E. a fost achitat în baza art. 10 lit. a) C. proc. pen., sub aspectul infracţiunii prevăzute de art. 255 alin. (1) C. pen., art. 215 alin. (1) şi (3) C. pen. şi art. 291 C. pen.
În baza art. 10 lit. c) C. proc. pen., inculpatul a fost achitat pentru infracţiunea prevăzută de art. 290 C. pen., iar în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen., a fost achitat pentru infracţiunea prevăzută de art. 214 alin. (1) C. pen.
Conform art. 10 lit. g) C. proc. pen., instanţa a dispus încetarea procesului penal faţă de inculpat pentru infracţiunea prevăzută de art. 213 C. pen. şi a fost ridicată măsura sechestrului asigurător instituit în cursul urmăririi penale.
Prin Decizia penală nr. 24/ A din 25 ianuarie 2006, Curtea de Apel Galaţi a admis apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Vrancea împotriva sentinţei penale nr. 271/2005 şi în temeiul art. 10 lit. g) C. proc. pen., a dispus încetarea procesului penal faţă de inculpatul C.E. pentru infracţiunile prevăzute de art. 290 C. pen. şi art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)
Instanţa apelului a dispus anularea înscrisurilor falsificate de inculpat şi obligarea acestuia în solidar cu coinculpatul C.O. la suma de 148.510.080 lei către partea civilă SC C. SA Copşa Mică.
Inculpatul C.E. a fost obligat către aceeaşi parte civilă şi la suma de 224.731.000 lei.
Prin Decizia penală nr. 3336 din 25 mai 2006, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a respins, ca nefondate, recursurile declarate de partea civilă şi inculpaţii C.E. şi C.O.
Prin cererea de revizuire soluţionată prin sentinţa penală nr. 514/2008 a Tribunalului Vrancea revizuentul a cerut să se constate existenţa unor fapte şi împrejurări noi care nu au fost cunoscute în momentul judecării cauzei, împrejurări de natură să dovedească netemeinicia soluţiilor de încetarea procesului penal şi obligarea revizuentului la despăgubiri către partea civilă.
În acest sens a prezentat bilanţuri contabile, extras de cont, raport de gestiune.
Instanţa fondului rezolvând cererea de revizuire a analizat actele şi lucrările cauzei şi a motivat că pentru a fi admisibilă cererea de revizuire se impune ca faptele sau împrejurările noi indicate de revizuent să fie necunoscute de instanţa care a rezolvat fondul cauzei şi de natură a conduce la pronunţarea unei hotărâri esenţial diferite, conchizând că faptele sau împrejurările noi trebuie să fie de natură a dovedi netemeinicia hotărârii de achitare, încetare sau condamnare [(art. 394 alin. (2) C. proc. pen.)].
Or, instanţa fondului a arătat că la judecarea cauzei în fond şi în căile ordinare de atac au fost avute în vedere probele cu acte, declaraţii, constatări şi expertize de specialitate din care a rezultat că inculpatul a provocat prejudicii.
Faptul că expertiza efectuată de instanţa de revizuire a analizat actele invocate de revizuent nu justifică şi nu reprezintă în accepţiunea legii o împrejurare de natură să determine răspunderea civilă a revizuentului.
Proba cu expertiza contabilă judiciară a fost administrată şi în ciclurile procesuale la judecata în fond şi în căile ordinare, iar efectuarea unei noi expertize nu reprezintă o împrejurare relevantă în măsură să fie analizată ca fiind necunoscută de instanţă la soluţionarea cauzei.
Prin Decizia penală nr. 31/ A din 19 martie 2009, Curtea de Apel Galaţi a respins, ca nefondat, apelul revizuentului C.E. împotriva sentinţei penale nr. 514 din 22 decembrie 2008 a Tribunalului Vrancea.
S-a motivat că aspectele aduse în discuţie de revizuent ca şi probele invocate în această cale extraordinară de atac a revizuirii au fost avute în vedere şi se regăsesc în soluţionarea pe fond a cauzei.
Instanţa apelului a concluzionat că motivele invocate de revizuent nu se regăsesc în niciuna din situaţiile expres şi limitativ prevăzute de art. 394 C. proc. pen.
Împotriva deciziei a declarat recurs revizuentul care în esenţă consideră că în cauză este incident cazul de revizuire prevăzut de art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei.
Recursul nu este întemeiat.
Din actele administrate în cauză rezultă că în rezolvarea pe fond a cauzei instanţele au avut în vedere toate faptele şi împrejurările referitoare la producerea pagubelor pe care revizuentul tinde să le nege în procedura revizuirii.
Prin urmare, Înalta Curte constată că revizuentul îşi întemeiază cererea pe propria insatisfacţie legată de obligarea lui la despăgubiri, or această cale extraordinară de atac nu poate avea semnificaţia unui „apel deghizat" care să reia examinarea pe fond a situaţiei de fapt, întrucât s-ar înfrânge principiul securităţii raporturilor juridice potrivit căruia părţile nu pot determina redeschiderea unui proces soluţionat definitiv numai în scopul de a obţine o rejudecare a cauzei.
În acest sens este şi practica C.E.D.O.
Aşa fiind, Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul revizuentului C.E., cu obligarea lui la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuientul C.E. împotriva deciziei penale nr. 31/ A din 19 martie 2009 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală.
Obligă recurentul revizuient la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 12 iunie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2220/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2243/2009. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
