ICCJ. Decizia nr. 2231/2009. Penal. Infracţiuni privind circulaţia pe drumurile publice (O.U.G nr. 195/2002). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.2231/2009
Dosar nr. 994/35/2008
Şedinţa publică din 12 iunie 2009
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 19/PI/ din 11 februarie 2009, Curtea de Apel Oradea, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b1) C. proc. pen., cu referire la art. 181 C. pen., l-a achitat pe inculpatul I.D. pentru infracţiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având în sânge o îmbibaţie alcoolică ce depăşeşte limita legală prevăzută de art. 87 alin. (1) din OUG nr. 195/2002.
Pentru a hotărî astfel, instanţa fondului a reţinut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea inculpatul I.D. a fost trimis în judecată pentru infracţiunea mai sus menţionată, constând în aceea că la 17 ianuarie 2008 a condus autoturismul marca Dacia Logan pe drumuri publice, dinspre localitatea Satu Mare spre localitatea Negreşti Oaş, având în sânge o îmbibaţie alcoolică ce depăşea limita legală.
Inculpatul a recunoscut şi regretat comiterea faptei.
Instanţa fondului a motivat că situaţia de fapt din rechizitoriu este corect reţinută. Alcoolemia de 1,40 gr%0 rezultă din buletinul de analiză biologică anexată la dosarul cauzei.
Inculpatul audiat în cursul procesului a avut o atitudine sinceră recunoscând şi regretând fapta comisă, constând în aceea că a consumat alcool înainte de a se urca la volanul autoturismului cu care a fost surprins de echipajul de poliţie.
Instanţa fondului a reţinut că la examenul clinic, inclusiv la proba Romberg inculpatul a obţinut rezultate bune, respectiv şi-a păstrat echilibrul, vorbirea era clară şi coerentă, iar din punct de vedere psihic avea o comportare ordonată, era orientat în timp şi spaţiu, atenţia era concentrată, iar judecata coerentă.
Sub aspectul circumstanţelor personale instanţa a relevat că atât la urmărirea penală cât şi în faţa instanţei inculpatul a fost deosebit de sincer recunoscând şi regretând fapta, aceasta fiind o atitudine de natură să caracterizeze pozitiv persoana inculpatului. S-a mai motivat că până la săvârşirea faptei inculpatul a avut o atitudine şi o conduită ireproşabilă, bucurându-se de încredere şi respect în societate.
În aceste condiţii condamnarea inculpatului ar fi apărut excesivă, motiv pentru care instanţa a constatat că fapta inculpatului este lipsită de pericolul social al unei infracţiuni.
Împotriva sentinţei a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea care a cerut înlăturarea achitării şi condamnarea inculpatului la o pedeapsă privativă de libertate care să fie suspendată în condiţiile art. 81 C. pen.
Recursul nu este fondat.
Potrivit art. 181 C. pen., nu constituie infracţiune fapta prevăzută de legea penală dacă prin atingerea minimă adusă uneia dintre valorile apărate de lege şi prin conţinutul ei concret fiind lipsită în mod vădit de importanţă, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni.
La stabilirea în concret a gradului de pericol social se ţine seama de modul şi mijloacele de săvârşire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă, precum şi de persoana şi conduita făptuitorului.
În mod corect, instanţa fondului a reţinut că prin fapta sa inculpatul a adus o atingere minimă valorilor apărate de lege prin conţinutul concret fapta fiind lipsită în mod vădit de importanţă.
La data surprinderii inculpatului la volanul autoturismului cu o îmbibaţie alcoolică peste limita legală, drumul public era foarte puţin circulat.
Inculpatul nu a urmărit scopuri oculte şi a avut o atitudine sinceră faţă de organele de poliţie.
El însăşi a fost poliţist, în prezent fiind pensionar. Este cunoscut ca având o conduită exemplară în societate.
Aşa fiind, în mod corect instanţa fondului a făcut în cauză aplicarea art. 181 C. pen., faţă de inculpat.
Prin urmare, o schimbare a situaţiei rezolvate de instanţa de fond în sensul condamnării inculpatului ar fi excesivă şi lipsită de suport legal.
În baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul parchetului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea împotriva sentinţei penale nr. !9/P din 11 februarie 2009 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, privind pe inculpatul l.D.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 12 iunie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2227/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2235/2009. Penal → |
|---|
