ICCJ. Decizia nr. 2115/2009. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2115/2009
Dosar nr. 1770/2/2009
Şedinţa publică din 4 iunie 2009
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 111 din 24 aprilie 2009, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a dispus, în baza art. 2781 alin. (13) C. proc. pen., trimiterea plângerii formulată de petiţionarul A.l. împotriva ordonanţei din 19 ianuarie 2009 dată în dosarul nr. 1485/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti pentru soluţionare, conform art. 2781 C. proc. pen.
Prin aceeaşi hotărâre s-a dispus respingerea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu privire la excepţiile de neconstituţionalitate invocate de petiţionar.
S-au reţinut, în esenţă, următoarele:
Prin plângerea formulată de petiţionara A.C.M.E., prin reprezentant legal A.l., s-a motivat că ordonanţa din 19 ianuarie 2009 dată în dosarul nr. 1485/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti încalcă atât Constituţia României, cât şi C.E.D.O., primul Protocol adiţional la Convenţie, D.U.D., invocându-se diverse plângeri penale formulate anterior la care nu a primit nici un răspuns. Din cuprinsul aceleiaşi plângeri, nu rezultă în ce constă nelegalitatea şi netemeinicia ordonanţei.
Prin ordonanţa atacată de petiţionară, parchetul a dispus, în baza art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 lit. d), art. 38, art. 42 raportat la art. 45 raportat la art. 30 alin. (1) lit. a) şi art. 25 C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale faţă de numiţii A.l. şi A.A.I., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 359 C. pen. şi disjungerea cauzei şi declinarea competenţei de soluţionare a dosarului nou format în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Sector 4 Bucureşti, organ competent să continue cercetările faţă de numiţii A.l. şi A.A.I. sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 217, 218 şi 220 C. pen., reţinându-se că cele reclamate nu se circumscriu situaţiei incriminate de legiuitor în art. 359 C. pen., sub aspectul laturii obiective, iar în ceea ce priveşte celelalte infracţiuni, competenţa de soluţionare a cauzei aparţine Parchetului de pe lângă Judecătoria Sector 4 Bucureşti.
Pentru a dispune soluţia arătată, instanţa de fond a constatat că petiţionara a formulat plângerea împotriva soluţiei de neîncepere a urmăririi penale a procurorului, direct la instanţă, fără să fi fost anterior formulată şi în faţa prim procurorului Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 278 alin. (1) C. proc. pen.
În consecinţă, reţinând că nu au fost respectate dispoziţiile prevăzute de art. 2781 C. proc. pen., plângerea fiind greşit îndreptată instanţei de judecată, s-a dispus trimiterea acesteia spre soluţionare la prim procurorul parchetului.
Referitor la excepţiile de neconstituţionalitate ale art. 217 alin. (1) şi (4), art. 218 alin. (3) şi art. 220 C. proc. pen., invocate de petiţionar, instanţa a apreciat că acestea nu au legătură cu cauza şi, în raport cu dispoziţiile art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 republicată, a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, reţinând că excepţiile invocate sunt inadmisibile.
Împotriva sentinţei pronunţate de instanţa de fond, petiţionara a declarat recurs, pe care l-a motivat în scris la următoarele din dosar.
În şedinţă publică, reprezentantul petiţionarei a precizat că recursul său priveşte numai partea din dispozitivul sentinţei referitor la excepţia de neconstituţionalitate. Totodată, a arătat că, alăturat dispoziţiilor criticate ca neconstituţionale, invocă şi neconstituţionalitatea art. 2781 paragraf 2 C. proc. pen., care ar contraveni art. 29 şi 121 din Constituţie, deoarece procurorul ierarhic superior celui care a dat soluţia şi căreia ar fi trebuit să se plângă, potrivit textului art. 2781 alin. (2) C. proc. pen., nu este un magistrat independent, ci subordonat pe linie ierarhică, fapt pentru care a solicitat suspendarea cauzei şi trimiterea acesteia la Curtea Constituţională.
În ce priveşte cererea de sesizare a Curţii Constituţionale referitor la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2781 C. proc. pen., Înalta Curte constată că este inadmisibilă, întrucât excepţia de nconstituţionalitate nu are legătură cu soluţionarea cauzei.
Examinând, prioritar recursului, excepţia invocată de recurenta petiţionară, prin reprezentant, Înalta Curte constată nu este îndeplinită una dintre cerinţele cumulative de admisibilitate impuse de art. 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, în sensul ca excepţia de neconstituţionalitate să aibă legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia.
Astfel, textul art. 2781 alin. (2) C. proc. pen., se referă la situaţia în care prim procurorul parchetului, procurorul general al parchetului de pe lângă Curtea de Apel ori procurorul ierarhic superior nu a soluţionat plângerea în termenul prevăzut de art. 277 C. proc. pen., caz în care, termenul prevăzut de alin. (1) curge de la data expirării termenului iniţial de 20 de zile.
Or, apare evident că instituţia termenului fixat de lege pentru controlul ierarhic al soluţiilor de netrimitere în judecată, reglementat de lege în, parchetului, nu are legătură cu soluţionarea prezentei cauze.
Pentru aceste considerente, în conformitate cu dispoziţiile art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992, Înalta Curte constată, ca fiind inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2781 C. proc. pen., urmând a fi respinsă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale.
În ce priveşte recursul declarat împotriva părţii din dispozitivul sentinţei instanţei de fond, prin care a fost respinsă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţiile de neconstituţionalitate ale art. 217 alin. (1) şi (4), art. 218 alin. (3) şi art. 220 C. proc. pen., se constată că nu este fondat.
Potrivit textului art. 278 alin. (1) şi (3) C. proc. pen., plângerea împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale dispusă de un procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, se rezolvă de procurorul şef de secţie al aceluiaşi parchet iar, conform art. 2781 alin. (1) C. proc. pen., după respingerea plângerii făcute conform art. 275 – art. 278 împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale, date de procuror, persoana vătămată poate face plângere în termen de 20 zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare, la instanţa căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă.
Din examinarea lucrărilor şi actelor dosarului, rezultă că petiţionara nu a respectat reglementările stricte prevăzute de art. 2781 C. proc. pen., formulând plângere la instanţa de judecată fără a fi exercitat, în prealabil, calea de atac a plângerii la procurorul ierarhic superior, prevăzută de textul art. 278 alin. (1) şi (3) C. proc. pen.
Or, fiind investită nelegal în raport cu dispoziţiile mai sus-menţionate, instanţa a procedat practic la o măsură cu caracter administrativ, care nu reprezintă o soluţionare a cauzei, astfel că oricare dintre textele criticate ca fiind neconstituţionale nu aveau legătură cu aceasta.
În raport de considerentele expuse, se va respinge cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, constatând ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2781 C. proc. pen., formulată de recurenta petiţionară A.C.M.E., prin reprezentant legal A.l.
Totodată, constatând că sentinţa instanţei de fond este temeinică şi legală, urmează a se respinge, ca nefondat, recursul declarat de aceeaşi recurentă petiţionară, cu obligarea acesteia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, constatând, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2781 C. proc. pen., formulată de recurenta petiţionară A.C.M.E., prin reprezentant legal A.l.
Cu recurs în 48 de ore de la pronunţare.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta petiţionară A.C.M.E., prin reprezentant legal A.l., împotriva sentinţei penale nr. 111 din 24 aprilie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă recurenta petiţionară la plata sumei de 200 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 4 iunie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2112/2009. Penal. Contestaţie la executare... | ICCJ. Decizia nr. 2166/2009. Penal → |
|---|
