ICCJ. Decizia nr. 226/2009. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 226/2009
Dosar nr. 624/59/2008
Şedinţa publică din 26 ianuarie 2009
Examinând recursul de fată, constată:
Prin sentinţa penală nr. 234/ PI din 16 octombrie 2008, Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petiţionara C.M. împotriva rezoluţiei din 21 aprilie 2008 dispusă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara în dosarul nr. 151/P/2008 şi a dispus obligarea petiţionarei la plata cheltuielilor judiciare către stat.
S-a reţinut că, la data de 6 martie 2008, petiţionara s-a adresat Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cu o plângere penală solicitând să se efectueze cercetări faţă de procurorul H.S. din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Arad.
În motivarea plângerii, petiţionara a susţinut că procurorul ar fi comis infracţiunile de abuz în serviciu şi de favorizarea infractorului în cauza referitoare la experţii O.M., K.M. şi Ş.A. care au fost cercetaţi în dosarul nr. 2465/P/2002 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Arad pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 288 şi 289 C. pen., iar în dosarul nr. 13/P/2003 pentru infracţiunea de mărturie mincinoasă prevăzută de art. 260 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 273 NCP)
A susţinut petiţionara că, în mod abuziv procurorul H.S., a dispus în dosarul nr. 13/P/2003, prin rezoluţia din 17 martie 2003, scoaterea făptuitorilor de sub urmărirea penală.
Plângerea a fost trimisă la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara fiind înregistrată sub nr. 151/P/2008.
Prin rezoluţia din 21 aprilie 2008, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara a dispus, în temeiul art. 228 alin. (61), art. 209 alin. (3) şi (4) raportat la art. 10 lit. f) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale faţă de procurorul H.S. pentru infracţiunile prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) şi 264 C. pen.
În motivarea rezoluţiei, procurorul a reţinut că aspectele sesizate de petiţionară au făcut şi obiectul dosarului nr. 670/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, ce a fost soluţionat prin rezoluţia din 17 ianuarie 2008, ce a fost comunicată petiţionarei la 22 octombrie 2008, şi împotriva căreia aceasta nu a formulat plângere.
Plângerea formulată împotriva rezoluţiei procurorului a fost respinsă de procurorul general adjunct prin rezoluţia nr. 569/ll/2/2008 din 27 mai 2008.
Instanţa a reţinut că petiţionara a formulat plângere, conform art. 2781 C. proc. pen., solicitând desfiinţarea celor două rezoluţii ca netemeinice şi nelegale şi tragerea la răspundere penală a procurorului H.S. pentru infracţiunea prevăzută de art. 246 şi 264 C. pen.
S-a reţinut că plângerea formulată nu este fondată, petiţionara încercând să eludeze dispoziţiile procedurale prin sesizarea organelor de urmărire penală cu aceeaşi stare de fapt şi aceleaşi infracţiuni ce au făcut obiectul dosarului nr. 151/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara în care s-a dispus neînceperea urmăririi penale în temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen., faţă de H.S., soluţie pe care petiţionara nu a atacat-o potrivit art. 278 şi 2781 C. proc. pen.
S-a avut în vedere că, deşi nu beneficiază de autoritate de lucru judecat, soluţia de neîncepere a urmăririi penale nu poate fi modificată decât prin utilizarea căilor legale de atac.
Petiţionara a declarat recurs împotriva sentinţei.
Recursul nefiind motivat, Curtea va examina cauza din oficiu, sub toate aspectele conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen.
Din examinarea actelor dosarului rezultă că în mod corect prima instanţă a respins plângerea petiţionarei împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale, dar din alte considerente decât cele reţinute în motivarea hotărârii.
Din plângerea cu care petiţionara a sesizat organele de urmărire penală rezultă că aceasta este nemulţumită de soluţia de scoatere de sub urmărire penală a numiţilor O.M., K.M. şi Ş.A. adoptată de procurorul H.S. în dosarul nr. 13/P/2003 precum şi de soluţia de scoatere de sub urmărire a petiţionarei pentru infracţiunea prevăzută de art. 259 C. pen. şi de aplicare a unei amenzi administrative de 200.000 lei dispusă de acelaşi procuror la 15 februarie 2005 în dosarul nr. 4515/P/2004.
Curtea reţine că simplul fapt că, în exercitarea atribuţiunilor de serviciu, procurorul a dispus în cele două dosare pe care Ie-a instrumentat, soluţii care o nemulţumesc pe petiţionară nu poate constitui temei al răspunderii penale.
Este de reţinut că, în procedura de soluţionare a unei plângeri formulate conform art. 2781 C. proc. pen., instanţa nu poate verifica nici legalitatea şi nici temeinicia unor soluţii dispuse în altă cauză de un magistrat, aceste aspecte putând face obiectul examinării numai în cadrul căilor de atac prevăzute de lege.
Aşa fiind, aspectele relevate de petiţionară, care pune în discuţie practic legalitatea, temeinicia soluţiilor dispuse de intimată în alte cauze nu pot fi analizate în prezentul dosar.
Curtea constată că, întrucât din actele dosarului, inclusiv cele depuse în instanţă de petiţionară, nu rezultă săvârşirea vreunei fapte prevăzute de legea penală de către intimată, soluţia de neîncepere a urmăririi penale dispusă faţă de aceasta este corectă.
Se reţine că temeiul soluţiei de netrimitere în judecată a intimatei este greşit deoarece nu a fost pronunţată o hotărâre judecătorească definitivă în cauza care a făcut obiectul dosarului nr. 670/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara şi faţă de inexistenţa faptelor se impunea neînceperea urmăririi penale în baza art. 10 lit. a) şi nu a art. 10 lit. f) C. proc. pen.
Această împrejurare nu putea însă constitui motiv de desfiinţare a rezoluţiei în calea de atac a plângerii exercitată de petiţionară aşa încât justificat instanţa a respins plângerea ca nefondată.
Constatând că nu există motive de casare a hotărârii atacate, Curtea va respinge recursul, ca nefondat, conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionara C.M. împotriva sentinţei penale nr. 234/ PI din 16 octombrie 2008 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală.
Obligă recurenta petiţionară la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 26 ianuarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2235/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 23/2009. Penal → |
|---|
