ICCJ. Decizia nr. 2292/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2292/2009
Dosar nr. 6035/121/2008
Şedinţa publică din 17 iunie 2009
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Prin sentinţa penală nr. 35 din 23 ianuarie 2009 a Tribunalului Galaţi, secţia penală, s-a respins, cererea de schimbare a încadrării juridice din infracţiunea prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen. raportat la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 99 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 113 NCP) în infracţiunea prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 99 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 113 NCP), formulată de inculpatul P.I., prin apărător.
A respins cererea de schimbare a încadrării juridice din infracţiunea prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen. raportat la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 99 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 113 NCP) în infracţiunea prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen. raportat la art. 175 alin. (1) lit. a, i) C. pen. cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. b), d) şi alin. (2) C. pen., art. 99 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 113 NCP), formulată de partea civilă S.A., prin apărător.
A condamnat pe inculpatul P.I., fiul lui I. şi V., fără ocupaţie, fără antecedente penale, domiciliat în sat Fîrţăneşti, com. Fîrţăneşti, jud. Galaţi, în prezent deţinut la P.M.T. Tichileşti, la o pedeapsă de 8 (opt) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat prevăzută şi pedepsită de art. 174 alin. (1) C. pen. raportat la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen. (fapta din 07 iulie 2008).
A aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II şi lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei închisorii.
Conform art. 350 C. proc. pen. a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului P.I. şi, conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a dedus din durata pedepsei închisorii reţinerea şi arestarea preventivă de la data de 10 iulie 2008 la zi.
A obligat inculpatul P.I. în solidar cu partea responsabilă civilmente P.I. la plata sumei de 5.000 lei, despăgubiri materiale, şi 10.000 lei, despăgubiri morale, către partea civilă S.A.
A obligat inculpatul P.I. în solidar cu partea responsabilă civilmente P.I. la plata a câte 15.000 lei fiecărei dintre părţile civile S.C. şi S.I., reprezentând despăgubiri morale.
A dispus restituirea către partea civilă S.A. a coletului conţinând obiecte de îmbrăcăminte şi încălţăminte aparţinând victimei S.V., aflate la camera de corpuri delicte a Tribunalului Galaţi.
A dispus ataşarea la dosarul cauzei a coletului ce conţine mijloace materiale de probă, respectiv, 2 plicuri cu un rest de ţigară cu filtru galben, 1 plic cu tampoane cu urme de substanţă brun-roşcată, 1 plic cu substanţă brun-roşcată ridicată de pe sol şi 1 plic cu 7 urme papilare, aflate la camera de corpuri delicte a Tribunalului Galaţi.
A obligat inculpatul P.I. în solidar cu partea responsabilă civilmente P.I. la plata sumei de 1.500 lei cheltuieli judiciare către stat.
A obligat inculpatul P.I. în solidar cu partea responsabilă civilmente P.I. la plata sumei de 100 lei către partea civilă S.A., reprezentând cheltuieli judiciare.
S-a reţinut că prin rechizitoriul nr. 323/P/2008 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Galaţi s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului minor P.I. pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen. raportat la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen.
Examinând actele şi lucrările dosarului Tribunalul reţine următoarele:
În ziua de 07 iulie 2008, în jurul orelor 17.30-18.00, inculpatul P.I. zis A. s-a deplasat cu motoscuterul la barul SC M. SRL Fârţăneşti unde vânzătoare de serviciu era martora V.L. Inculpatul a lăsat motoscuterul în exteriorul terasei magazinului, a cumpărat o bere şi a mers pe terasa barului, la o masă. A început să vorbească cu un alt client mai în vârstă, solicitând acestuia să-i dea pălăria să facă o poză. Bătrânul nu a răspuns glumelor inculpatului, şi-a băut berea şi a plecat. La aproximativ 10 minute de la venirea inculpatului P.I., pe terasa barului a apărut şi victima S.V. Aceasta şi-a rezemat bicicleta pe partea interioară a gardului terasei, a cumpărat de la martora V.L. o bere şi s-a aşezat pe băncuţa de lângă perete, imediat lângă intrarea în magazin, respectiv în dreapta inculpatului P.I. (proces-verbal de cercetare la faţa locului şi planşa fotografică, file 2-29; decl. martor, file 42-51 dos. u.p., fila 86 dosar de fond).
Între victimă şi inculpat au început o serie de discuţii pe un ton mai ridicat, motiv pentru care martora V.L. a ieşit pe terasă. Văzându-l iritat pe inculpat, martora V.L. l-a întrebat ce s-a întâmplat. Acesta s-a arătat nemulţumit de faptul că victima S.V. îi atrăsese atenţia să nu circule băut cu motoscuterul şi a insistat asupra faptului că nu era treaba victimei cum circula cu motoscuterul. În continuare, inculpatul P.I., vădit enervat, s-a ridicat de la masă şi zicând către victimă „lasă că-ţi arăt eu ţie", a plecat cu motoscuterul spre locuinţa sa. Victima şi-a luat bicicleta şi a plecat spre locuinţa unor rude de-ale sale undeva în spatele barului. După aproximativ, 5-10 minute, inculpatul P.I. a revenit la bar şi a întrebat-o pe martora V.L. unde este victima S.V. Martora i-a spus inculpatului că victima a plecat acasă, gândindu-se că, dacă inculpatul va pleca la locuinţa victimei, nu o va găsi pe aceasta acasă. Gând inculpatul P.I. tocmai se pregătea să plece cu motoscuterul, victima S.V. a reapărut la bar şi a intrat pe terasă, trecând pe lângă inculpat, (proces-verbal de cercetare la faţa locului şi planşa fotografică, file 2-29; deci. martor, file 42-51 dos. u.p., fila 86 dosar de fond).
În acel moment, inculpatul P.I. a strigat „te omor, ce treabă ai tu cum circul eu cu motoscuterul" şi s-a repezit la victimă. Aceasta, din instinct, s-a întors cu faţa către inculpat care a scos de la brâu, de sub tricou, un cuţit şi a lovit-o pe victimă în zona inimii. Iniţial, martora V.L. nu a reacţionat, gândind că inculpatul o va lovi cu pumnul sau cu palma pe victimă însă, în momentul în care a văzut că inculpatul a lovit-o cu cuţitul, s-a apropiat de acesta pentru a-l îndepărta de victimă. Martora a reuşit să-l tragă la o parte pe inculpat şi să-l ducă spre ieşirea de pe terasă. Uitându-se spre victimă, martora a sesizat că aceasta avea sânge pe cămaşă, în zona pieptului, motiv pentru care a dat să se îndrepte spre ea. Tot atunci, inculpatul P.I. a schiţat gestul de a reveni la victimă dar a fost blocat de martoră. In momentul următor, victima S.V. a intrat în magazin, în ideea de a se refugia dar aici a căzut pe ciment, cu faţa în sus. (proces-verbal de cercetare la faţa locului şi planşa fotografică, file 2-29; decl. martori, file 42-51 dos. u.p., f. 86 dosar fond).
Martora V.L. a încercat să acorde primul ajutor şi a început să sune la salvare. In acest timp, inculpatul P.I. a revenit la bar, s-a uitat la victima care era întinsă pe jos, după care a plecat. In momentul în care inculpatul a părăsit terasa barului, având asupra sa cuţitul de care s-a folosit la comiterea faptei, a fost văzut de martorul G.G. Martora V.L. împreună cu martorul G.G. au rămas cu victima până la sosirea salvării. De împrejurările în care a avut loc fapta au luat la cunoştinţă şi martorii C.I. şi F.V. (decl. martori, file 42-62 dosar u.p., file 85, 86, 111 dosar de fond).
Inculpatul a părăsit localitatea de domiciliu, ascunzându-se în diverse locuri. Potrivit susţinerilor sale, cuţitul l-a abandonat pe drum, după comiterea faptei, fără a putea indica locul, (acte de căutare, file 66-81; decl. inculpat, file 82.94 dos. u.p. fila 51 dosar de fond).
Din raportul de constatare medico-legală întocmit cu prilejul autopsierii victimei S.V. rezultă următoarele:
- moartea victimei a fost violentă;
- ea s-a datorat anemiei acute prin hemoragie masivă, consecutivă unei plăgi înţepat-tăiate penetrante în cavitatea toracică cu interesare pluriviscerală;
- leziunile traumatice descrise au putut fi produse prin lovire activă cu un corp înţepător-tăietor cu un singur tăiş;
- între plaga înţepat-tăiată descrisă şi moartea victimei se stabileşte legătură directă şi necondiţionată de cauzalitate;
- leziunile şi moartea pot data din ziua de 07 iulie 2008;
- sângele recoltat de la cadavru conţine etanol în concentraţie de 2,35 gr. %0;
- sângele recoltat de la cadavru face parte din grupa sanguină B III, Rh pozitiv, (ordonanţă şi rapoarte, file 34-41 dosar u.p.).
Susţinerile tatălui inculpatului, P.I., cum că victima ar fi lovit în mai multe rânduri, anterior faptei deduse judecăţii, pe fiul său cu biciul, cu piciorul sau cu palma, fără motiv, vor fi înlăturate ca fiind subiective, având în vedere relaţia de rudenie dintre aceştia. De altfel, dacă ar fi avut cunoştinţă de existenţa unor asemenea conflicte între inculpat şi victimă, tatăl inculpatului ar fi putut sesiza organele de poliţie din comună.
Declaraţiile martorului C.C. (f. 87 dosar de fond) cum că victima l-ar fi lovit pe inculpat cu biciul la picior, cu circa o lună şi jumătate înainte de fapta dedusă judecăţii, va fi înlăturată ca fiind subiectivă având în vedere relaţiile de duşmănie dintre acesta şi victimă (victima îl dăduse în judecată pentru că un copil de-al său i-a furat diferite bunuri din casă).
Susţinerile inculpatului cum că, anterior zilei de 07 iulie 2008, victima l-ar fi lovit cu biciul, cu palma sau cu piciorul şi că l-ar fi înjurat şi jignit vor fi înlăturate întrucât nu se coroborează cu probele administrate în cauză.
Nici susţinerile inculpatului cum că în ziua de 07 iulie2008 s-ar fi dus să ia pâine şi îngheţată de la magazin, că victima l-ar fi lovit cu piciorul în pulpa piciorului stâng (cum susţine în faza de judecată) sau cu palma peste ceafă şi cu piciorul în fund (cum susţine în faza urmăririi penale) şi că victima s-ar fi îndreptat spre el având în mână o scrumieră sau un pahar, intenţionând să-l lovească, nu pot fi primite întrucât nu se coroborează cu fapte şi împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor administrate în cauză.
În drept, fapta inculpatului minor P.I. (avea 17 ani şi o lună la data faptei) care, la data de 07 iulie 2008, pe fondul unui conflict spontan şi al consumului de băuturi alcoolice, în loc public - pe terasa barului SC M. SRL Fârţăneşti - a aplicat victimei S.V. o lovitură cu cuţitul în zona toracelui - în inimă, cauzându-i leziuni ce i-au produs moartea, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de omor calificat prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen. raportat la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen.
Vinovăţia inculpatului este pe deplin dovedită prin coroborarea probelor administrate în cauză, respectiv: procesul-verbal de cercetare la faţa locului, planşele foto, raportul de constatare medico-legală, declaraţiile martorilor V.L., G.G., C.I., F.V., parţial declaraţiile inculpatului (cu precizările arătate mai sus), actele aflate la dosar.
Cererea de schimbare a încadrării juridice din infracţiunea prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen. raportat la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. în infracţiunea prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen., formulată de inculpat, prin apărător, motivat de faptul că nu ar fi întrunite cerinţele prevăzute de art. 152 C. pen., este nefondată urmând a fi respinsă pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Locul unde s-a comis fapta, respectiv terasa barului SC M. SRL Fârţăneşti, este un loc totdeauna accesibil publicului, în timpul programului de funcţionare, fapta s-a comis în timpul programului de funcţionare al barului în prezenţa martorei V.L., inculpatul a fost văzut părăsind locul faptei cu un cuţit în mână şi de către martorul G.G. (de fapt s-au întâlnit în poartă), iar de fapta comisă au aflat imediat şi martorii C.I. şi F.V.
In consecinţă fapta comisă de inculpat a fost săvârşită în loc public.
Cererea de schimbare a încadrării juridice din infracţiunea prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen. raportat la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. în infracţiunea prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen. raportat la art. 175 alin. (1) lit. a), i) C. pen. cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. b) şi d) şi alin. (2) C. pen., formulată de partea civilă S.A., prin apărător, este nefondată urmând a fi respinsă întrucât, în cauză, nu s-a dovedit că inculpatul ar fi premeditat fapta (prin pregătiri temeinice în acest sens) sau că ar fi comis infracţiunea prin acte de cruzime ori prin metode sau mijloace care prezintă pericol public ori că a săvârşit infracţiunea din motive josnice sau ar exista alte împrejurări care să imprime faptei un caracter grav.
La stabilirea sancţiunii ce se va aplica inculpatului minor P.I. se vor avea în vedere criteriile prevăzute de art. 100 C. pen., respectiv de gradul de pericol social al faptei, de starea fizică, de dezvoltarea intelectuală şi morală, de comportarea inculpatului, de condiţiile în care a fost crescut şi în care a trăit.
Având în vedere gravitatea deosebită a faptei comise instanţa constată că aplicarea unei măsuri educative nu este suficientă pentru îndreptarea inculpatului, urmând a i se aplica o pedeapsă.
La stabilirea pedepsei ce se va aplica inculpatului se vor avea în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv dispoziţiile părţii generale ale C. pen., limitele de pedeapsă, gradul de pericol social al faptei, persoana inculpatului, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale dar nici nu a avut o comportare bună anterior faptei, fiind sancţionat contravenţional (f. 65 dosar u.p.), la scoală nu a avut o comportare bună (dovadă notele de la purtare sunt în scădere până la 7 iar în clasa a VIII-a a abandonat cursurile - f. 80 verso, f. 107, 108 dosar u.p.), nu a făcut nici un efort pentru a înlătura rezultatul infracţiunii şi nici nu a avut o comportare sinceră în faţa organelor judiciare (recunoaşterea faptei fiind parţială şi nuanţată în favoarea sa, s-a sustras o perioadă de timp de la urmărirea penală), astfel că nu vor fi reţinute în favoarea acestuia circumstanţele atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a), b), c) C. pen., cererea formulată în acest sens de inculpat, prin apărător, fiind astfel nefondată.
Cererea inculpatului, prin apărător, de reţinere a scuzei provocării, prev. de art. 73 lit. b) C. pen., este nefondată întrucât din situaţia de fapt reţinută mai sus nu rezultă că victima l-ar fi provocat pe inculpat prin violenţă, printr-o atingere gravă a demnităţii persoanei sau prin altă acţiune ilicită gravă, apărările inculpatului cum că ar fi fost lovit sau înjurat de victimă fiind înlăturate motivat de faptul că nu se coroborează cu fapte şi împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor administrate în cauză.
Faptul că victima i-a atras atenţia inculpatului să nu circule băut cu motoscuterul nu constituie o provocare ci un simplu sfat de bun simţ.
Se va aplica inculpatului o pedeapsă cu închisoare între limitele de lege, într-un cuantum care să asigure atingerea scopului educativ preventiv al pedepsei.
Având în vedere natura şi gravitatea faptei comise, tribunalul apreciază că inculpatul este nedemn să exercite dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice şi dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat, urmând ca în baza disp. art. 71 alin. (2) C. pen. să-i fie interzise aceste drepturi (prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II şi lit. b) C. pen.), ca pedeapsă accesorie, executarea acesteia urmând să înceapă la data când va deveni major.
Inculpatul a fost reţinut la data de 10 iulie 2008 (ordonanţa nr. 323/P/2008 din 10 iulie 2008 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Galaţi) şi arestat preventiv la data de 11 iulie 2008 (încheiere din 11 iulie 2008 pronunţată de Tribunalul Galaţi în Dosarul nr. 4933/121/2008).
Măsura preventivă a fost legal prelungită în cursul urmăririi penale şi menţinută în cursul judecăţii, conform dispoziţiilor legale.
Întrucât şi la acest moment se menţin temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive, conform art. 350 C. proc. pen., se va dispune menţinerea acestei măsuri preventive.
Conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), se va deduce din durata pedepsei reţinerea şi arestarea preventivă de la data de 10 iulie 2008 la zi.
Pe latură civilă, S.A., fratele victimei, s-a constituit parte civilă cu sumele de 500 RON daune materiale (cheltuieli de înmormântare şi pomenire ale victimei) şi 200.000 RON daune morale, iar S.C. şi S.I., părinţii victimei, s-au constituit părţi civile cu câte 200.000 RON fiecare daune morale.
Inculpatul a fost de acord să achite părţii civile S.A. suma de 5000 RON, reprezentând despăgubiri materiale, act încuviinţat de tatăl acestuia, partea responsabilă civilmente P.I. (f. 57 verso, dosar de fond), urmând să fie obligat inculpatul în solidar cu tatăl acestuia la plata sumei respective, conform art. 14 C. proc. pen., art. 998, art. 1000 alin. (2), art. 1003 C. civ.
Cu privire la daunele morale, tribunalul constată că părţile civile S.A., S.C. şi S.I. au suferit un prejudiciu moral prin durerile psihice inerente datorate pierderii fratelui, respectiv fiului lor, în împrejurările cauzei.
Totodată, tribunalul reţine că intensitatea suferinţelor psihice îndurate de părinţii victimei sunt mai profunde, aspect ce va fi avut în vedre la stabilirea cuantumului daunelor morale.
Urmează ca inculpatul să fie obligat în solidar cu tatăl său, conform art. 14 C. proc. pen., art. 998, art. 1000 alin. (2), art. 1003 C civ., la plata unor sume de bani cu titlu de despăgubiri morale către cele 3 părţi civile (într-un cuantum mai ridicat în cazul părinţilor victimei) dar mai reduse decât cele solicitate de acestea, care sunt exagerate.
Nu va fi obligată şi mama inculpatului, D.V., în solidar cu inculpatul la plata despăgubirilor civile întrucât inculpatul, prin hotărârea de divorţ, fusese încredinţat tatălui său, P.I., şi locuia cu acesta (f. 107-108 dosar u.p).
Conform art. 357 alin. (1) lit. e) C. proc. pen. se va dispune restituirea, către partea civilă S.A., a obiectelor de îmbrăcăminte şi încălţăminte care au aparţinut victimei S.A., aflate la camera de corpuri delicte a Tribunalului Galaţi.
Se va dispune ataşarea la dosarul cauzei a coletului ce conţine mijloace materiale de probă, respectiv, 2 plicuri cu un rest de ţigară cu filtru galben, 1 plic cu tampoane cu urme de substanţă brun-roşcată, 1 plic cu substanţă brun-roşcată ridicată de pe sol şi 1 plic cu 7 urme papilare, aflate la camera de corpuri delicte a Tribunalului Galaţi
II. Împotriva acestei sentinţe penale au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi şi inculpatul P.I.
Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi a criticat hotărârea pe motive de netemeinicie sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate inculpatului, solicitând majorarea acesteia.
Inculpatul a criticat hotărârea pe motive de nelegalitate şi netemeinicie.
Prin apelul promovat, inculpatul a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei din infracţiunea prev. de art. 174 alin. (1) în ref. la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. în infracţiunea prev. de art. 174 C. pen., întrucât nu sunt incidente dispoziţiile art. 152 C. pen., neputându-se reţine că fapta a fost săvârşită în public.
Inculpatul a solicitat reţinerea în favoarea sa a dispoziţiilor art. 73 lit. b) C. pen. şi aplicarea unei pedepse sub minimul special, întrucât victima avea faţă de el un comportament violent, în sensul că îl bătea şi-l alunga ori de câte ori se întâlneau.
Apelurile sunt nefondate.
Analizând cauza prin prisma motivelor de apel, cât şi din oficiu, sub toate aspectele de fapt şi de drept, se constată că hotărârea primei instanţe este legală şi temeinică.
Considerăm că instanţa de fond a reţinut corect situaţia de fapt, încadrare juridică a faptei şi vinovăţia inculpatului, pe baza analizei complete a materialului probator.
Ca situaţie de fapt se reţine că în ziua de în ziua de 07 iulie2008, pe fondul unui conflict spontan şi al consumului de alcool, în loc public, respectiv pe terasa barului SC M. SRL Fârţăneşti, inculpatul a aplicat victimei S.V. o lovitură cu cuţitul în zona toracelui, cauzându-i leziuni care i-au produs moartea .
Nu poate fi primit motivul de apel al inculpatului vizând schimbarea încadrării juridice a faptei din infracţiunea prev. de art. 174 alin. (1) rap. la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 99 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 113 NCP) în infracţiunea prev. de art. 174 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 99 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 113 NCP)
Aşa cum s-arătat mai sus, activitatea infracţională s-a desfăşurat pe terasa barului SC M. SRL din comuna Fârţăneşti.
În speţă sunt incidente dispoziţiile art. 152 C. pen., întrucât terasa barului reprezintă un loc accesibil publicului totdeauna, în timpul programului de funcţionare, iar fapta a fost comisă în timpul programului de funcţionare, barul fiind deschis. Mai mult, infracţiunea a fost comisă în prezenţa martorei V.L., iar în momentul în care inculpatul a părăsit locul faptei, având cuţitul în mână, a fost văzut de martorul G.G. Imediat momentului comiterii faptei, au aflat de acest incident şi martorii C.I. şi F.V.
Nu poate fi primit nici motivul de apel invocat de inculpat, în sensul reţinerii în favoarea sa a dispoziţiilor art. 73 lit. b) C. pen.
Conform art. 73 lit. b) C. pen. se poate reţine scuza provocării în situaţia în care fapta a fost săvârşită sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoţii, determinată de o provocare din partea persoanei vătămate produsă prin violenţă, printr-o atingere gravă a demnităţii persoanei sau prin altă acţiune ilicită gravă.
În speţă, presupusul comportament al victimei faţă de inculpat, mult anterior faptei (a se vedea în acest sens susţinerile inculpatului în sensul că „ ultimul incident cu partea vătămată l-am avut cu vreo două săptămâni înainte de faptă" - fila 54 dosar fond) nu poate reprezenta în sensul legii o scuză as provocării.
Inculpatul a arătat în apărarea sa (declaraţii susţinute în parte de tatăl său), că victima îl lovea în momentul în care se întâlneau şi de asemenea, îi adresa injurii, însă aceste activităţi nu sunt de natură a determina inculpatul să riposteze cu violenţă în sensul uciderii victimei.
Mai mult, în ziua faptei, victima nu a avut nici un comportament violent - fizic sau verbal - faţă de inculpat, chiar acesta declarând „că în ziua incidentului victima nu i-a zis nimic".
De asemenea, împrejurarea că inculpatul revenit pe terasa barului înarmat cu un cuţit, după ce iniţial a avut un simplu conflict verbal cu victima, iar în momentul în care s-a apropiat de aceasta i-a aplicat o lovitură cu cuţitul în zona inimii,face imposibilă reţinerea prevederilor art. 73 lit. b) C. pen.
În ceea ce priveşte pedeapsa aplicată inculpatului - în cuantum de 8 ani închisoare - considerăm că aceasta este legală şi temeinică, neimpunându-se majorarea acesteia - prin prisma apelului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi - şi nici reducerea acesteia - prin prisma motivului de apel invocat de inculpat.
Având în vedere dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), modalităţile concrete în care a fost comisă fapta - aşa cum s-a reţinut mai sus - persoana inculpatului aflat la primul impact cu legea penală, atitudinea manifestată de acesta pe parcursul procesului penal, în sensul că a recunoscut şi regretat fapta comisă, considerăm că instanţa de fond a realizat o corectă individualizare a răspunderii penale.
Faţă de prevederile art. 52 C. pen., având în vedere cele mai sus arătate, considerăm că îndreptarea şi reeducarea inculpatului se poate realiza prin executarea pedepsei în cuantum de 8 ani închisoare, aşa cum a dispus instanţa de fond.
Având în vedere cele de mai sus reţinute, se vor respinge ca nefondate apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi şi inculpatul P.I.
Aşa fiind prin Decizia penală nr. 15/A din 7 mai 2009 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, s-au respins, ca nefondate apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi şi inculpatul P.I. (zis A., fiul lui I. şi V., fără ocupaţie, fără antecedente penale, domiciliat în sat Fîrţăneşti, com. Fîrţăneşti, jud. Galaţi, în prezent deţinut la P.M.T. Tichileşti) împotriva sentinţei penale nr. 35 din 23 ianuarie 2009 pronunţată de Tribunalul Galaţi în Dosarul nr. 6035/121/2008.
În baza art. 383 alin. (1)1 în ref. la art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a menţinut starea de arest a inculpatului P.I.
în baza disp. art. 383 alin. (2) Cod pr. penală deduce din pedeapsa aplicată durata arestării preventive de la 10 iulie 2008 la zi (07 mai 2009).
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a obligat pe inculpatul apelant P.I. la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
A obligat pe inculpat la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către partea civilă S.A.
III. Împotriva acestei decizii penale a declarat recurs inculpatul P.I. criticând-o ca nelegală şi netemeinică prin prisma cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., şi a solicitat casarea celor două hotărâri şi pe fond reducerea cuantumului pedepsei de 8 ani închisoare aplicată inculpatului, învederând instanţei că este necesar să se dea o mai mare eficienţă circumstanţelor personale ale inculpatului, având în vedere că la data săvârşirii faptei era minor având vârsta de 17 ani şi 1 lună, solicitând reducerea pedepsei pe lângă circumstanţa legală dată de minoritate.
Examinând actele şi lucrările dosarului, Decizia recurată în raport de motivul de critică invocat şi de cazul de casare indicat, Înalta Curte are în vedere că recursul declarat de inculpatul P.I. se priveşte ca nefondat şi urmează a fi respins ca atare în temeiul disp. art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Aceasta, întrucât pedeapsa de 8 ani închisoare stabilită pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat în public, cu reţinerea stării de minoritate la data comiterii faptei este aptă în totalitate să satisfacă scopurile şi finalităţile definite prin disp. art. 52 C. pen., respectiv desemnează o reală măsură de constrângere şi reeducare a recurentului inculpat, dar şi va asigura necesara prevenire a săvârşirii de noi infracţiuni.
Din oficiu se reţine că omorul din punct de vedere al laturii obiective, constă în activitatea (comisivă) a autorului, de ucidere, ce are atât un caracter material cât şi unul psihic, deoarece făptuitorul acţionează într-un anumit fel, cu un anumit instrument, cunoaşte efectul distructiv al instrumentului folosit, intenţionează să-l folosească în acest scop.
Aptitudinea de suprimare a vieţii persoanei, se deduce din însăşi materialitatea actului de violenţă, ce cuprinde:
- natura instrumentului vulnerant (tăietor înţepător în speţă);
- numărul loviturilor aplicate;
- orientarea loviturilor spre regiuni vitale ale corpului victimei.
În cauză, pe baza probatoriului administrat, instanţa de fond a reţinut că, în ziua de 07 iulie 2008, inculpatul P.I., pe fondul consumului de alcool şi al unui conflict spontan, a scos de la brâu, de sub tricou un cuţit şi a lovit-o pe victimă - în zona inimii, provocându-i decesul.
Martorul ocular V.L. a relatat împrejurarea că după înjunghierea victimei, inculpatul minor P.I. a îndreptat vârful cuţitului, care se îndoise de intensitatea loviturii, după care a plecat cu motoscuterul, fapt ce denotă rezoluţia sa nemijlocită, clară de suprimare a vieţii victimei şi lipsa oricărui regret după consumarea faptei, elemente ce caracterizează periculozitatea socială a autorului.
Martora a încercat să acorde primul ajutor victimei, sunând la salvare, de împrejurările în care a avut loc infracţiunea, luând cunoştinţă martorii C.I., F.V. şi G.G. (declaraţii filele 42-62).
Inculpatul a părăsit localitatea de domiciliu, ascunzându-se în diverse locuri.
Potrivit susţinerilor sale cuţitul l-a abandonat pe drum, imediat după comiterea infracţiunii, fără a putea indica locul (acte căutare filele 66-81 dosar urmărire penală, declaraţii inculpat filele 82-94 dosar urmărire penală).
Pe parcursul procesului penal inculpatul a recunoscut parţial comiterea faptei, susţinând nesincer că a fost provocat de victimă, că nu a acţionat cu intenţia de a ucide, că a lovit întâmplător sau că victima s-a auto-lezat în conflictul spontan produs, încercări de exonerare, sau diminuare a răspunderii penale, înlăturate însă de probele dosarului.
Circumstanţele reale în care a avut loc infracţiunea, lovirea victimei cu o singură lovitură, puternică de cuţit, direct în inimă, cu consecinţa morţii victimei, exclude varianta că acesta ar fi lovit la întâmplare, ci a vizat un organ vital.
Periculozitatea sporită a omorului este dată de locul săvârşirii faptei, „terasa barului", în condiţiile în care era prezentă cel puţin o martoră, la scurt timp venind şi alte persoane, constituind loc public, potrivit art. 152 C. pen., calificând astfel conţinutul constitutiv al infracţiunii.
Faţă de toate cele mai sus expuse se apreciază că pedeapsa aplicată în cuantumul săvârşirii este judicios dozată prin prisma criticilor legale de individualizare judiciară prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), raportat pe de o parte la pericolul social generic şi concret sporit al infracţiunii de omor comisă, mai ales de lipsa unui mobil al acesteia, cât şi în raport de datele care circumstanţiază persoana recurentului inculpat minor.
Din acest punct de vedere se reţine că acesta s-a sustras iniţial urmăririi penale, iar cu ocazia recunoaşterii comiterii acesteia a încercat să acrediteze ideea că ar fi fost provocat de partea vătămată, aspect care vine în contrast vădit cu declaraţia martorei - care era barmaniţă de serviciu la acel moment - şi care relevă faptul că partea vătămată efectiv a fost lovită de către inculpat cu cuţitul în zona pieptului.
Tot astfel martorii ce îl cunosc pe recurentul inculpat P.I. îl descriau ca fiind irascibil, agresiv la momentul premergător faptei, enervat de o simplă observaţie de bun simţ a victimei, mai vârstnică, ce-i atrăgea atenţia că conducea motoscuterul băut; fapt de necontestat, în condiţiile în care fusese sancţionat contravenţional de câteva ori de către poliţişti, pentru încălcarea normelor codului rutier.
Deşi recurentul inculpat a susţinut că exista o stare conflictuală veche cu victima, ce îl jignea sau lovea de câte ori se întâlneau, aceste aspecte nu sunt susţinute de actele dosarului.
Din referatul de evaluare, rezultă că familia inculpatului nu a depus eforturi necesare supravegherii acestuia, lăsându-i prea multă libertate de mişcare, aceasta necontinuând cursurile şcolare.
Această situaţie a condus la acumularea de carenţe educaţionale şi existenţa unor deficienţe în modul de soluţionare a situaţiei de criză în care a fost implicat, acţionând potrivit impulsului de moment (referat filele 107-108 dosar urmărire penală).
Se conchide aşadar în sensul inexistenţei unor elemente care să configureze reducerea justificată a cuantumului pedepsei aplicate.
Urmează ca în baza art. 38516 alin. (2) C. proc. pen. combinat cu art. 381 alin. (1) C. proc. pen., să se compute prevenţia recurentului inculpat de la 10 iulie 2008 la zi.
Văzând şi disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.I. împotriva Deciziei penale nr. 15/A din 07 mai 2009 a Curţii de Apel Galaţi, secţia de minori şi familie.
Deduce din cuantumul pedepsei aplicată inculpatului durata reţinerii şi arestării preventive de la 10 iulie 2008 la 17 iunie 2009.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuielile judiciare către stat din care suma de 200 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul M.J.L.C.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 17 iunie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3323/2009. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 2300/2009. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
