ICCJ. Decizia nr. 2300/2009. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs

Decizii penale ICCJ 2009

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 2300/2009

Dosar nr. 131/39/2009

Şedinţa publică din 17 iunie 2009

Asupra recursului de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Prin sentinţa penală nr. 39 din 20 martie 2009 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală, s-a admis plângerea formulată de petentul S.D., domiciliat în municipiul Botoşani, judeţul Botoşani, împotriva ordonanţei nr. 515/II/2/2008 din 07 ianuarie 2009 dată de procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava şi a ordonanţei nr. 130/P/2007 din 04 decembrie 2008 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava.

S-a desfiinţat în totalitate ordonanţa nr. 515/II/2/2008 din 7 ianuarie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava şi în parte ordonanţa nr. 130/P/2007 din 4 decembrie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava şi, în consecinţă:

S-a schimbat temeiul juridic al scoaterii de sub urmărire penală a petentului învinuit S.D. pentru infracţiunea de neglijenţă în serviciu prevăzută de art. 249 alin. (1) C. pen., din art. 11 pct. 1 lit. b) raportat la art. 10 lit. b)¹ C. proc. pen. şi art. 91 lit. c) C. pen., în art. 11 pct. 1 lit. b) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen.

S-a înlăturat din ordonanţă dispoziţia de aplicare a sancţiunii cu caracter administrativ în cuantum de 1.000 lei pentru petentul învinuit S.D. şi cea privitoare la cheltuielile judiciare în sumă de 120 lei şi s-au menţinut celelalte dispoziţii ale ordonanţei atacate.

S-a reţinut că prin cererea înregistrată la această instanţă la nr. 131/39/2009 din 04 februarie 2009 petentul S.D. a formulat, în baza art. 278¹ C. proc. pen. plângere împotriva ordonanţelor nr. 130/P/2007 din 04 decembrie 2008 şi nr. 515/II/2/2008 din 07 ianuarie 2009 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava.

În motivarea plângerii petentul a arătat că prin rezoluţiile atacate i s-a aplicat pentru infracţiunea prevăzută de art. 249 alin. (1) C. pen. o sancţiune cu caracter administrativ care este nelegală şi netemeinică.

A arătat că nu se face vinovat de săvârşirea vreunei infracţiuni, iar cele reţinute prin ordonanţele atacate nu au suport real.

A arătat că în ceea ce priveşte modul de calcul al despăgubirilor, acestea au fost calculate de expertul contabil şi au fost cenzurate pe calea contestaţiei la executare.

A solicitat admiterea plângerii, desfiinţarea ordonanţelor atacate şi schimbarea temeiului juridic de scoatere de sub urmărire penală din art. 11 pct. 1 lit. b) raportat la art. 10 lit. b)¹ C. proc. pen. în art. 11 pct. 1 lit. b) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen.

Examinând actele şi lucrările dosarului, Curtea a reţinut următoarele:

La data de 14 mai 2007 la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava a fost înregistrată plângerea numiţilor C.C. şi C.B. din municipiul Botoşani, formulată împotriva executorului judecătoresc S.D. pentru infracţiunile de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) şi înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1) şi (3) C. pen.

Prin rezoluţia din 22 ianuarie 2008 s-a început urmărirea penală faţă de învinuitul S.D. – executor judecătoresc în circumscripţia Judecătoriei Botoşani, pentru infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), constând în aceea că la data de 14 mai 2003, cu încălcarea dispoziţiilor legale în Dosarul execuţional nr. 30/2001 privind punerea în executare a Deciziei civile nr. 1699 din 22 iunie 2001 a Curţii de Apel Suceava, prin nerespectarea întinderii şi cuprinsului titlului executoriu, în baza unei creanţe stabilite în mod arbitrar, a adjudecat în favoarea creditoarei S.S., contra sumei de 285.000.000 lei (ROL), imobilul denumit spaţiu comercial din strada P., judeţul Botoşani, proprietate a debitoarei SC A. SRL Botoşani.

Din probele administrate ulterior, a rezultat că fapta pentru care este cercetat învinuitul S.D. nu întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), fiind comisă din culpă, motiv pentru care prin Ordonanţa din 20 februarie 2008 s-a dispus schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), în infracţiunea de neglijenţă în serviciu, prevăzută de art. 249 alin. (1) C. pen.

În fapt, s-a reţinut în sarcina învinuitului S.D. că din neglijenţă a pus în executare Decizia civilă nr. 1699 din 22 iunie 2001 a Curţii de Apel Suceava pentru o creanţă lichidă şi exigibilă stabilită în mod eronat şi în contradicţie cu dispozitivul hotărârii sus-menţionate.

Prin ordonanţa din 29 februarie 2008, în baza dispoziţiilor art. 249¹, art. 11 pct. 1 lit. b) raportat la art. 10 lit. b)¹ C. proc. pen. şi a art. 91 lit. c) C. pen. s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului S.D. pentru infracţiunea de neglijenţă în serviciu, prevăzută de art. 249 alin. (1) C. pen. şi aplicarea unei sancţiuni cu caracter administrativ, respectiv amendă în cuantum de 1000 lei.

Împotriva acestei soluţii procedurale a formulat plângere numitul S.D., criticând-o ca fiind nelegală şi netemeinică. Prin Ordonanţa nr. 169/II/2 din 19 mai 2008 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava s-a admis plângerea numitului S.D., s-a infirmat Ordonanţa din 29 februarie 2008 şi s-a dispus continuarea cercetărilor în cauză în vederea completării urmăririi penale.

Din cuprinsul acestei ordonanţe rezultă că plângerea a fost admisă pe considerentul că din probele administrate nu rezultă în mod clar în ce constă vinovăţia învinuitului S.D., sub forma culpei, în săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 249 alin. (1) C. pen., întrucât calculul despăgubirilor a fost întocmit în mod eronat nu de executorul judecătoresc ci de către expertul O.N. În acest sens, în expozitivul ordonanţei s-a precizat că pentru a se pronunţa o soluţie corectă, în cauză se impune completarea urmăririi penale prin audierea expertului O.N.

Un alt motiv de nelegalitate a soluţiei adoptată prin ordonanţa din 29 februarie 2008 a constat în faptul că, deşi în plângere s-a solicitat efectuarea de cercetări şi pentru infracţiunea de înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1) şi (3) C. pen., în cauză nu s-a dat nici o soluţie procedurală cu privire la această faptă.

După reluarea cercetărilor în cauză şi reaudierea învinuitului S.D., prin ordonanţa din 07 iulie 2008, în baza dispoziţiilor art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., art. 2491, art. 11 pct. 1 lit. b) raportat la art. 10 lit. b)¹C. proc. pen. şi a art. 91 lit. c) C. pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de învinuitul S.D., pentru infracţiunea de înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1) şi (3) C. pen., scoaterea de sub urmărire penală a acestuia pentru infracţiunea de neglijenţă în serviciu, prevăzută de art. 249 alin. (1) C. pen. şi aplicarea unei sancţiuni cu caracter administrativ, respectiv amendă în cuantum de 1.000 lei, ce urma a fi executată potrivit dispoziţiilor art. 442 şi art. 443 C. proc. pen.

Plângerea împotriva acestei soluţii procedurale, formulată de către S.D., a fost admisă prin Ordonanţa nr. 335/II/2 din 07 august 2008 a Procurorului General Adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, prin care s-a dispus infirmarea ordonanţei din 07 iulie 2008 şi continuarea cercetărilor în vederea completării urmăririi penale. În considerentele acestei ordonanţe s-a precizat că pentru completarea urmăririi penale trebuie audiat expertul contabil O.N. şi reaudiat învinuitul S.D.

După efectuarea actelor procedurale recomandate mai sus, prin Ordonanţa nr. 130/P/2007 din 04 decembrie 2008 s-a dispus, în baza art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., art. 249¹, art. 11 pct. 1 lit. b) raportat la art. 10 lit. b)¹ C. proc. pen. şi art. 91 lit. c) C. pen., următoarele:

- neînceperea urmăririi penale faţă de S.D., pentru infracţiunea de înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1) şi (3) C. pen.;

- scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului S.D. pentru infracţiunea de neglijenţă în serviciu, prevăzută de art. 249 alin. (1) C. pen.;

- aplicarea unei sancţiuni cu caracter administrativ faţă de S.D., respectiv amendă în cuantum de 1.000 lei, ce va fi executată potrivit dispoziţiilor art. 442 şi art. 443 C. proc. pen.;

- s-au fixat cheltuieli judiciare în sumă de 120 lei, suportate de S.D. şi executate conform dispoziţiilor art. 442 şi art. 443 C. proc. pen.

Pentru a emite această ordonanţă s-a reţinut că învinuitul S.D. şi-a încălcat atribuţiile de serviciu întrucât nu a respectat întru totul cuprinsul şi întinderea titlului executoriu în sensul că a acceptat pentru despăgubiri un calcul care era în contradicţie cu dispozitivul hotărârii ce urma a fi pusă în executare.

S-a reţinut că dispozitivul Deciziei civile nr. 1699 din 22 iunie 2001 a Curţii de Apel Suceava, ce reprezintă titlu executoriu în Dosarul execuţional nr. 30/2001 al B.E.J., S.D., cuprindea patru puncte distincte:

1. reintegrarea contestatoarei S.S. în postul deţinut anterior desfacerii contractului de muncă la SC A. SRL Botoşani;

2. obligarea intimatei SC A. SRL Botoşani să plătească contestatoarei despăgubiri calculate conform art. 136 C. muncii, reactualizate în funcţie de rata inflaţiei, începând cu data de 01 mai 2000 şi până la reintegrarea efectivă în muncă;

3. obligarea intimatei să plătească contestatoarei suma de 3.100.000 lei (ROL) cu titlul de cheltuieli de judecată;

4. obligarea SC A. SRL Botoşani la plata către contestatoare a sumei de 26.303.014 lei (ROL) cu titlul de despăgubiri calculate pe perioada iulie 1997 - aprilie 2000.

Conform probelor din dosar, reintegrarea în muncă a numitei S.S. s-a făcut la data de 25 august 2001. În aceste condiţii pentru pct. 2 al hotărârii perioada pentru plata despăgubirilor, reactualizate în funcţie de rata inflaţiei trebuia să fie cuprinsă între 01 mai 2000 şi 25 august 2001 şi nu aşa cum a fost prevăzută în calculul întocmit de expert şi acceptat de executorul judecătoresc, respectiv 20 aprilie 1995 – 31 mai 2001.

Responsabilitatea cu privire la respectarea întocmai a cuprinsului şi întinderii titlului executoriu aparţine în exclusivitate executorului judecătoresc.

Pe lângă neglijenţa cu privire la cuantumul despăgubirilor în cauză s-a reţinut în sarcina executorului judecătoresc, petentul S.D., şi alte neregularităţi în materie execuţională, cum ar fi: începerea executării silite imobiliare fără a identifica mai întâi dacă debitorul posedă şi bunuri mobile sau depozite bancare, folosirea unui raport de evaluare a imobilului cu termenul de valabilitate depăşit, lipsa publicaţiei de vânzare pentru termenul din 14 mai 2003 etc.

Împotriva acestei rezoluţii, în termen legal, a formulat plângere, în baza art. 278 C. proc. pen., petentul S.D.

Prin Ordonanţa nr. 515/II/2/2008 din 07 ianuarie 2009 emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava s-a dispus, în baza art. 278 C. proc. pen., respingerea plângerii formulată de petentul S.D. împotriva Ordonanţei nr. 130/P/2007 din 04 decembrie 2008.

Pentru a dispune această soluţie s-a reţinut că faţă de situaţia de fapt prezentată în ordonanţa atacată nu se poate reţine faptul că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de neglijenţă în serviciu.

Împotriva acestei ordonanţe, în termen legal, a formulat în baza art. 278¹ C. proc. pen. petentul, plângere ce formează obiectul prezentei cauze.

Examinând plângerea formulată de petent sub aspectul motivelor invocate cât şi din oficiu sub toate aspectele de fapt şi de drept ale cauzei, Curtea a reţinut următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 3504 din 17 mai 2000 pronunţată de Judecătoria Botoşani a fost admisă în parte contestaţia formulată de contestatoarea S.S. şi în consecinţă s-a anulat Decizia de desfacere a contractului de muncă şi a reintegrat pe contestatoare în funcţia avută anterior la SC A. SRL Botoşani.

Intimata - pârâtă SC C. SRL Botoşani a fost obligată să plătească contestatoarei suma de 26.393.014 lei despăgubiri pe perioada iulie 1997 - aprilie 2000 şi în continuare până la reintegrare.

Prin Decizia nr. 1681 din 06 decembrie 2000 Tribunalul Botoşani, secţia civilă, a admis apelul pârâtei SC C. SRL Botoşani, a schimbat în parte sentinţa şi a obligat pârâta SC A. SRL Botoşani să-i plătească contestatoarei S.S. suma de 26.393.014 lei despăgubiri şi 1.900.000 lei cheltuieli de judecată, înlăturând obligaţia de plată a despăgubirilor de către SC C. SRL Botoşani.

Prin aceeaşi decizie au fost respinse ca nefondate apelurile declarate de contestatoare şi SC A. SRL Botoşani.

Prin Decizia civilă nr. 1699 din 22 iunie 2001 pronunţată de Curtea de Apel Suceava a fost respins ca nefondat recursul declarat de SC A. SRL Botoşani şi a fost admis recursul declarat de contestatoarea S.S., dispunându-se:

- reintegrarea contestatoarei S.S. în postul deţinut anterior desfacerii contractului de muncă la SC A. SRL Botoşani;

- obligarea intimatei SC A. SRL Botoşani să plătească contestatoarei despăgubiri calculate conform art. 136 C. muncii, reactualizate în funcţie de rata inflaţiei, începând cu data de 01 mai 2000 şi la reintegrarea efectivă în muncă;

- obligarea intimatei să plătească contestatoarei suma de 3.100.000 lei (ROL) cu titlul de cheltuieli de judecată;

- obligarea SC A. SRL Botoşani la plata către contestatoare a sumei de 26.303.014 lei (ROL) cu titlul de despăgubiri calculate pe perioada iulie 1997 - aprilie 2000.

Ca urmare a rămânerii irevocabile a sentinţei civile anterior menţionate, contestatoarea S.S. a cerut executarea silită a debitoarei SC A. SRL Botoşani, întocmindu-se în acest sens dosarul execuţional depus în copie la filele 33-126 dosar.

În ceea ce priveşte modalitatea de calcul a debitului datorat de către SC A. SRL Botoşani creditoarei S.S., se poate observa din fişa de calcul a despăgubirilor de la fila 69 dosar urmărire penală şi fila 34 dosar fond că acestea au fost stabilite în baza evaluării efectuate de către expertul contabil N.O., la cererea creditoarei.

Potrivit dispoziţiilor cuprinse în Cartea V – C. proc. civ. referitoare la procedura executării silite, executorul judecătoresc din proprie iniţiativă sau la cererea creditorului poate dispune actualizarea creanţei în funcţie de rata inflaţiei, procedură ce a fost realizată în dosarul execuţional de către expertul contabil N.O.

Tot în ceea ce priveşte cuantumul creanţei, reţinut prin ordonanţa atacată ca nefiind în concordanţă cu titlul executoriu, se poate observa din sentinţa civilă nr. 10762 din 15 octombrie 2001 a Judecătoriei Botoşani şi Decizia civilă nr. 904 R din 27 iunie 2002 a Tribunalului Botoşani de la filele 15-16 şi 18-19 dosar că debitoarea SC A. SRL Botoşani a formulat contestaţie la executare în care, printre altele, a contestat şi întinderea creanţei stabilită de expertul contabil în favoarea debitoarei S.S., contestaţie ce i-a fost respinsă.

Faţă de aspectele prezentate, în mod eronat organul de urmărire penală a reţinut că petentul S.D., în calitatea sa de executor judecătoresc, şi-a încălcat atribuţiile de serviciu pe motiv că nu a respectat cuprinsul şi întinderea titlului executoriu în sensul că a acceptat pentru despăgubiri un calcul care era în contradicţie cu dispozitivul hotărârii ce urma a fi pusă în executare.

În ceea ce priveşte celelalte neregularităţi de ordin procedural în materie execuţională reţinute de organul de urmărire penală în sarcina petentului S.D. prin ordonanţa atacată, respectiv neidentificarea în principal a bunurilor mobile şi a depozitelor bancare ale debitorului, folosirea unui raport de evaluare a imobilului cu termenul de valabilitate depăşit, lipsa publicaţiei de vânzare pentru termenul din 14 mai 2003, Curtea a constatat pe baza probatoriului administrat în faza de urmărire penală că acestea nu există.

Astfel, în ceea ce priveşte începerea executării silite imobiliare fără identificarea mai întâi a bunurilor mobile sau a conturilor bancare ale debitorului, Curtea a constatat că potrivit dispoziţiilor legale în materie, executorul judecătoresc, respectiv petentul S.D. , nu avea o asemenea obligaţie legală instituită în sarcina sa.

Mai mult decât atât, din Dosarul de executare nr. 30/2001 aparţinând Biroului Executorului Judecătoresc S.D., filele 32-126 dosar fond, rezultă că la data începerii executării silite debitoarea SC A. SRL Botoşani figura cu un patrimoniu compus din spaţiu comercial situat în strada P., un autoturism marca D. şi un microbuz P. - fila 49 dosar.

Din actele de executare efectuate de petent, în calitate de executor judecătoresc, se poate observa că acesta a efectuat iniţial şi împotriva bunurilor mobile ale SC A. SRL Botoşani acte de executare silită, potrivit publicaţiei de vânzare nr. 4 din 20 noiembrie 2001, nr. 5 din 26 noiembrie 2001 - fila 65 dosar şi nr. 2 din 03 noiembrie 2001 şi nr. 3 din 09 noiembrie 2001 - fila 68 dosar, însă potrivit minutelor încheiate la fiecare termen, vânzarea bunului mobil nu a putut fi realizată datorită lipsei de ofertanţi.

Cu privire la folosirea de către petent, în calitate de executor judecătoresc, a unui raport de evaluare a imobilului cu termenul de valabilitate depăşit, din copia dosarului de executare, filele 83-89 dosar, se poate observa că acesta a procedat în conformitate cu dispoziţiile legale în materie.

Astfel, în conformitate cu dispoziţiile art. 500 alin. (2) C. proc. civ., în dosarul execuţional a fost întocmit de către expertul B.I. raportul de evaluare a imobilului urmărit, petentul neavând nici o obligaţie în vederea reevaluării în continuare a imobilului, cei care puteau contesta valoarea stabilită de expert fiind debitorul şi creditorul obligaţiei de plată.

Din cuprinsul copiei publicaţiei de vânzare de la fila 118 dosar emisă la data de 25 aprilie 2003 rezultă că pentru termenul din 14 mai 2003 stabilit pentru vânzarea imobilului debitoarei SC A. SRL Botoşani a fost emisă publicaţia de vânzare, aspecte faţă de care situaţia reţinută prin ordonanţă nu are suport real.

Faţă de cele prezentate şi având în vedere că acţiunile reţinute în sarcina petentului prin ordonanţa atacată există în materialitatea lor, însă prin conţinutul lor concret nu întrunesc elementele constitutive a laturii obiective a infracţiunii de neglijenţă în serviciu, Curtea urmează ca în baza art. 278¹ alin. (8) lit. b) C. proc. pen. şi a art. 6 din C.E.D.O., care garantează persoanei acuzate în materie penală accesul liber la o instanţă judecătorească independentă, imparţială şi stabilită prin lege, să admită plângerea formulată de petentul S.D. şi să dispună schimbarea temeiului juridic al scoaterii de sub urmărire penală din art. 11 pct. 1 lit. b) raportat la art. 10 lit. b)¹ C. proc. pen. şi art. 91 lit. c) C. pen. în art. 11 pct. 1 lit. b) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen.

De asemenea, se va înlătura din ordonanţă dispoziţia de aplicare a sancţiunii cu caracter administrativ în cuantum de 1.000 lei pentru petent şi cea privitoare la cheltuielile judiciare şi se vor menţine celelalte dispoziţii ale ordonanţei atacate.

II. Împotriva acestei sentinţe penale au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava şi intimatul C.C.

În recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava, hotărârea atacată este criticată pentru aceea că în mod greşit instanţa de fond a apreciat că executorul judecătoresc S.D. nu şi-a încălcat atribuţiile de serviciu şi nu a comis infracţiunea de neglijenţă în serviciu, prevăzută de art. 249 alin. (1) C. pen.

Potrivit dispoziţiilor art. 371¹ alin. (3) C. proc. civ., executarea silită are loc până la realizarea dreptului recunoscut prin titlul executoriu, achitarea dobânzilor, penalităţilor sau a altor sume, acordate potrivit legii prin acesta, precum şi a cheltuielilor de executare. Aşadar, întreaga activitate de executare silită se circumscrie realizării dreptului recunoscut prin titlul executoriu.

Deşi titlul executoriu, respectiv Decizia nr. 1699/2001 a Curţii de Apel Suceava a stabilit clar perioadele pentru care contestatoarea S.S. are dreptul la despăgubiri din partea SC A. SRL Botoşani, executorul judecătoresc S.D. a acceptat calculul depus de creditoare, deşi acesta nu corespundea dispozitivului Deciziei nr. 1699/2001 a Curţii de Apel Suceava, procedând la executarea silită a imobilului situat în municipiul Botoşani, str. P., proprietate a debitoarei SC A. SRL Botoşani, adjudecându-l în favoarea creditoarei S.S. contra sumei de 285.000.000 lei (ROL) la data de 14 mai 2003.

Infracţiunea de neglijenţă în serviciu presupune, sub aspectul elementului material, neîndeplinirea sau îndeplinirea defectuoasă a unei îndatoriri de serviciu de către un funcţionar public, urmarea imediată constând în tulburarea însemnată a bunului mers al unui organ sau al unei instituţii de stat ori al altei unităţi din cele la care se referă art. 145 C. pen. sau o pagubă patrimonială acesteia ori o vătămare importantă a intereselor legale ale unei persoane.

Raportat la prezenta cauză, fapta învinuitului S.D. care, în calitate de executor judecătoresc a efectuat executarea silită a Deciziei civile nr. 1699/2001 a Curţii de Apel Suceava, acceptând un calcul al sumelor datorate de debitoarea SC A. SRL Botoşani în favoarea creditoarei S.S. excedând titlului executoriu, reprezintă o îndeplinire defectuoasă a îndatoririlor de serviciu, în sensul art. 249 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 298 NCP)

Sub aspectul laturii subiective, executorul judecătoresc a acţionat din culpă sub forma uşurinţei (temerităţii), îndeplinind formele de executare silită prin raportare la calculul despăgubirilor depuse de creditoare şi nu la cuprinsul Deciziei civile nr. 1699/2001 a Curţii de Apel Suceava, care constituia titlul executoriu în cauză.

Faptul că prin sentinţa civilă nr. 10762 din 15 octombrie 2001 a Judecătoriei Botoşani, definitivă prin Decizia civilă nr. 904/R din 27 iunie 2002 a Tribunalului Botoşani (filele 15-19 dosar) a fost respinsă contestaţia la executare formulată de debitoarea SC A. SRL Botoşani nu are relevanţă sub aspectul laturii subiective, respectiv a uşurinţei cu care executorul judecătoresc a acceptat efectuarea executării silite a Deciziei nr. 1699/2001 a Curţii de Apel Suceava prin raportare la calculul sumelor datorate, depus de creditoare.

În esenţă, în soluţionarea contestaţiei la executare, instanţele civile au arătat că nu pot cenzura un titlu executoriu al unei instanţe superioare în grad şi că, potrivit art. 400 C. proc. civ., contestaţia privind lămurirea înţelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu (contestaţia la titlu) se introduce la instanţa care a pronunţat hotărârea care se execută (respectiv Curtea de Apel Suceava). Mai mult, instanţele au apreciat că executorul dispune de suficiente criterii care să-i permită actualizarea valorii obligaţiei stabilite în bani.

În atare situaţie, executorul judecătoresc era obligat să verifice dacă perioadele de calcul a despăgubirilor menţionate de expertul contabil O.N. corespund perioadelor stabilite de instanţă în titlul executoriu, respectiv Decizia civilă nr. 1699/2001 a Curţii de Apel Suceava.

Faţă de modul în care executorul judecătoresc a înţeles să-şi îndeplinească această obligaţie, motivarea instanţei de fond în sensul lipsei laturii obiective a infracţiunii de neglijenţă în serviciu prevăzută de art. 249 alin. (1) C. pen., apare ca lipsită de temeinicie.

În recursul declarat de intimatul C.C. sentinţa recurată este criticată pentru aceea că, în esenţă, din actele dosarului de urmărire penală a rezultat că executorul judecătoresc S.D. şi-a încălcat atribuţiunile de serviciu.

Examinând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport de motivele de critică invocate în recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava şi intimatul C.C., pe al acestuia din urmă şi sub toate aspectele, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 385⁶ alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte are în vedere că ambele recursuri de faţă se privesc ca nefondate şi urmează a fi respinse ca atare, în temeiul dispoziţiilor art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Aceasta întrucât prima instanţă, soluţionând plângerea formulată de petentul S.D. împotriva Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava (menţinută prin ordonanţa nr. 515/II/2/2008 din 7 ianuarie 2009 a Procurorului General al aceleiaşi unităţi de parchet), a schimbat în mod legal temeiul juridic al scoaterii sale de sub urmărire penală pentru infracţiunea de neglijenţă în serviciu prevăzută de art. 249 alin. (1) C. pen. din cel prevăzut de art. 10 lit. b)¹ C. proc. pen. în cel prevăzut de art. 10 lit. d) C. proc. pen.

Astfel în propriul demers analitic, Înalta Curte reţine cu titlu de premisă că prin sentinţa civilă nr. 3504 din 17 mai 2000 pronunţată de Judecătoria Botoşani a fost admisă în parte contestaţia formulată de contestatoarea S.S. şi în consecinţă s-a anulat Decizia de desfacere a contractului de muncă şi a reintegrat pe contestatoare în funcţia avută anterior la SC A. SRL Botoşani.

Prin aceeaşi decizie au fost respinse ca nefondate apelurile declarate de contestatoare şi SC A. SRL Botoşani.

- reintegrarea contestatoarei S.S. în postul deţinut anterior desfacerii contractului de muncă la SC A. SRL Botoşani;

- obligarea intimatei să plătească contestatoarei suma de 3.100.000 lei (ROL) cu titlul de cheltuieli de judecată;

- obligarea SC A. SRL Botoşani la plata către contestatoare a sumei de 26.303.014 lei (ROL) cu titlul de despăgubiri calculate pe perioada iulie 1997 – aprilie 2000.

Esenţial este că în speţă, prin sentinţa civilă nr. 10762 din 15 octombrie 2001 a Judecătoriei Botoşani pronunţată în Dosarul nr. 13642/2001 (fila 93 dosar de urmărire penală) s-a respins contestaţia la executare formulată de contestatoarea SC A. SRL Botoşani în contradictoriu cu creditoarea S.S.

Prin considerentele sentinţei civile sus-menţionate s-a iterat că instanţa învestită nu este în măsură să lămurească înţelesul şi întinderea titlului executor, cerere formulată de contestatoarea SC A. SRL Botoşani sub considerentul că suma pretinsă de intimată, creditoarea obligaţiei, este prea mare întrucât cert este că contestatoarea datorează despăgubiri salariale intimatei, începând cu data desfacerii contractului de muncă – 20 aprilie 1995 şi până la reintegrarea efectivă – 1 septembrie 2001, recalculate în funcţie de rata inflaţiei.

Potrivit art. 371² alin. (3) C. proc. civ., „daca titlul executoriu conţine suficiente criterii în funcţie de care organul de executare poate actualiza valoarea obligaţiei stabilite în bani, se va proceda la reactualizarea ei", lucru stabilit de expert în calcul (fila 17 dosar).

Faţă de aceste considerente, instanţa a respins contestaţia, ca fiind nefondată.

Aceeaşi chestiune esenţială este identic tratată în considerentele Deciziei civile nr. 904/R din 27 iunie 2002 a Tribunalului Botoşani, secţia civilă, (fila 91 dosar de urmărire penală) prin care a fost soluţionat recursul contestatoarei SC A. SRL Botoşani, fiind respins ca nefondat.

Astfel motivul său de recurs prin care se critica modul de stabilire a întinderii creanţei, respectiv de 40.675.978 ROL faţă de 186.782.931 ROL (suma ultimă fiind stabilită de expertul O.N.) a fost respins ca nefondat pentru considerentul că nemulţumirea acesteia se referă la modul cum a fost stabilită de expert întinderea creanţei datorată intimatei şi nicidecum lămurirea întinderii şi înţelesului titlului executoriu care implică analiza a cu totul altor aspecte de ordin juridic. De altfel prima instanţă a interpretat şi a analizat în cuprinsul sentinţei de fond tocmai aceste elemente ce vizează calculul corect al creanţei, aşa cum a fost făcut de expertul O.N. în considerarea dispoziţiilor art. 371² alin. (3) C. proc. civ., constatând că executorul dispune de suficiente criterii care să-i permită actualizarea valorii obligaţiei stabilite în bani. Aceste criterii sunt exprimate destul de explicit în cuprinsul Deciziei civile nr. 1699/2001 a Curţii de Apel Suceava, unde se specifică că despăgubirile datorate intimatei conform art. 136 C. muncii vor fi actualizate în raport de rata inflaţiei şi vor fi calculate până la reintegrarea efectivă pe post, dispoziţii faţă de care expertul s-a conformat. De altfel, deşi societatea recurentă contestă modul de calcul al expertului ea pretinde în mod aleatoriu ca reală suma de 40.675.978 lei, fără a indica şi considerentele pentru care a ajuns la această concluzie spre a putea fi comparate în contradictoriu.

Se conchide aşadar că în mod legal şi temeinic faţă de cele statuate prin sentinţa civilă sus-indicată, rămasă definitivă prin Decizia civilă nr. 904/P/2002 a Tribunalului Botoşani, prima instanţă a stabilit justificat că în mod eronat organul de urmărire penală a reţinut că petentul S.D., în calitatea sa de executor judecătoresc, şi-a încălcat atribuţiile de serviciu pe motiv că nu a respectat cuprinsul şi întinderea titlului executoriu în sensul că a acceptat pentru despăgubiri un calcul care era în contradicţie cu dispozitivul hotărârii ce urma a fi pusă în executare.

Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., urmează a se dispune obligarea recurentului intimat C.C. la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.

Urmează ca sumele de bani cu titlu de cheltuieli judiciare ocazionate cu soluţionarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava să rămână în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava şi intimatul C.C. împotriva sentinţei penale nr. 39 din 20 martie 2009 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală.

Obligă recurentul intimat la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuielile judiciare către stat.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de apel Suceava, rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 17 iunie 2009.

← ICCJ. Decizia nr. 2292/2009. Penal		ICCJ. Decizia nr. 3328/2009. Penal. Plângere împotriva... →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 2300/2009. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs