ICCJ. Decizia nr. 3306/2009. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3306/2009
Dosar nr. 5434/2/2009
Şedinţa publică din 16 octombrie 2009
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 206/F din 4 august 2009 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a respins ca nefondată plângerea petentei SC U.T.R. SRL împotriva ordonanţei din 29 aprilie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti dispusă în Dosarul nr. 142/P/2008, ordonanţă pe care a menţinut-o.
Pentru a se pronunţa astfel în rejudecare, după casarea cu trimitere a cauzei, instanţa a reţinut că prin ordonanţa din 29 aprilie 2008 dispusă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti în Dosarul nr. 142/P/2008 s-a dispus:
1. Neînceperea urmăririi penale faţă de numiţii D.C., T.L.C. şi S.V. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor şi lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) şi art. 189 alin. (2) C. pen.
2. Neînceperea urmăririi penale faţă de numita D.C. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de delapidare şi gestiune frauduloasă prevăzută de art. 145 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 raportat la art. 2151 alin. (1) C. pen. şi art. 144 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 raportat la art. 214 alin. (2) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
3. Disjungerea cauzei faţă de numiţii B.G., T.C.M. şi I.F. şi alte persoane neidentificate în vederea continuării cercetărilor sub aspectul comiterii infracţiunii prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), art. 271 C. pen., art. 243 C. pen., art. 208 - 209 alin. (1) lit. i) C. pen. şi art. 271 alin. (1) C. pen. şi declinarea competenţei de soluţionare în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria sector 4 Bucureşti.
Pentru a dispune astfel în fapt s-a reţinut că, prin Ordonanţa nr. 6090/P/2007, din data de 21 ianuarie 2008 Parchetul de pe lângă Judecătoria sectorului 4 Bucureşti a dispus, în temeiul art. 45 alin. (1) şi (12) C. proc. pen., art. 42 C. proc. pen., art. 281 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., art. 30 lit. a) C. proc. pen., declinarea competenţei de soluţionare a cauzei privind pe reprezentanţii SC C.C. SPRL Bucureşti în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.
În motivarea acestei soluţii, s-a arătat că numita D.C. (unul dintre făptuitori) are calitatea de avocat în cadrul Baroului Bucureşti.
În fapt la data de 22 iunie 2007, B.G. în calitate de administrator special al SC U.T.R. S.R.L. a formulat plângere penală împotriva lui T.L.C. şi S.V., reprezentanţi ai SC C.C. SPRL pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) constând în sigilarea fără drept a unui depozit ce aparţinea SC U.T.R. SRL.
La data de 02 iulie 2007, B.G. în calitate de administrator special al SC U.T.R. SRL a formulat plângere penală împotriva avocatului D.C. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), constând în participarea alături de reprezentanţii SC C.C. SPRL la sigilarea fără drept în data de 22 iunie 2007 a unui depozit ce aparţinea petentei.
La data de 25 februarie 2008, SC U.T.R. SRL, prin B.G. în calitate de administrator a formulat plângere penală împotriva avocatului D.C. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 145 din Legea nr. 85/2006, raportat la art. 2151 C. pen. şi art. 144 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 raportat la art. 214 C. pen., constând în aceea că în calitate de administrator judiciar a ridicat în mod repetat şi nejustificat sume de bani cauzând prejudicierea debitorului prin administrarea cu rea-credinţă a patrimoniului acestuia.
La datele de 28 iunie 2007, 09 iulie 2007 şi 10 iulie 2007, SC C.C. SPRL a formulat plângeri împotriva lui B.G., T.C.M., I.F. şi alte persoane neidentificate pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), art. 217 C. pen., art. 208 - 209 C. pen., art. 271 C. pen., art. 243 C. pen., constând în aceea că în diferite modalităţi au împiedicat punerea în executare a unei hotărâri judecătoreşti.
Toate plângerile de mai sus, având legătură între ele, au fost conexate sub un număr unic.
Din actele premergătoare efectuate în cauză a rezultat că prin Sentinţa nr. 37 din 9 ianuarie 2007 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VII-a comercială, s-a dispus, la cererea creditorului SC E.F.R. SRL Bucureşti deschiderea procedurii de insolvenţă împotriva petiţionarei din cauza de faţă, cu ridicarea în parte a dreptului de administrare a debitorului şi numirea în calitate de administrator judiciar a SC „A.L.” I.P.U.R.L. Bucureşti.
Ulterior la data de 17 mai 2007 a avut loc adunarea generală a creditorilor SC U.T.R. SRL Bucureşti pentru dezbaterea desemnării comitetului creditorilor şi alegerii unui nou administrator judiciar, hotărându-se numirea în această calitate a SC C.C. S.P.R.L. Bucureşti.
Tribunalul Bucureşti, secţia a VII-a comercială, prin încheierea pronunţată la 29 mai 2007 în Dosarul nr. 41997/3/2006 a confirmat administratorul judiciar SC C.C. SPRL Bucureşti, comitetul creditorilor ales de adunarea generală şi a luat act că cererea de înlocuire a administratorului judiciar SC A.L. I.P.U.R.L. Bucureşti a rămas fără obiect.
La data de 8 iunie 2007 a avut loc adunarea comitetului creditorilor SC U.T.R. SRL Bucureşti stabilindu-se - după cum rezultă din procesul-verbal întocmit cu acea ocazie - ca administratorul judiciar SC C.C. SPRL Bucureşti să inventarieze de îndată stocurile de produse şi să procedeze la vânzarea lor cu un discount de maxim 30%, iar în ce priveşte prezentarea ofertelor debitorului pentru utilajele depozitate în locaţia I.M.G.B. s-a hotărât vânzarea acestora cu o reducere de maxim 30%, numai după efectuarea unor publicaţii de vânzare şi selectarea ofertelor cele mai convenabile de către administratorul judiciar, care să fie comunicate în prealabil comitetului creditorilor.
SC C.C. SPRL Bucureşti în îndeplinirea sarcinilor stabilite de comitetul creditorilor, prin adresa nr. 1595 din 18 iunie 2007 l-a notificat pe administratorul statutar al SC U.T.R. SRL Bucureşti - numitul B.G. - asupra aspectelor decise de comitetul creditorilor, solicitându-i punerea la dispoziţie a listei utilajelor aflate în depozitul din incinta I.M.G.B.
S-a mai reţinut că anterior, prin încheierea pronunţată la data de 13 iunie 2007 Tribunalul Bucureşti, secţia a VII-a comercială, a admis cererea formulată de comitetul creditorilor şi a ridicat dreptul de administrare al debitorului SC U.T.R. SRL Bucureşti - aflat în insolvenţă şi a desemnat practicianul în insolvenţă SC C.C. SPRL Bucureşti cu toate atribuţiile prevăzute de art. 20 din Legea nr. 85/2006, instanţa constatând, că debitorul nu a dat curs niciuneia dintre propunerile administratorului judiciar, continuând să facă cheltuieli importante fără justificare, care au determinat noi pierderi în patrimoniul societăţii.
În urma refuzului administratorului B.G. de a comunica inventarul bunurilor depozitate s-a hotărât inventarierea acestora de către administratorul judiciar, astfel că la data de 22 iunie 2007 reprezentanţii acestuia, respectiv T.L.C. şi S.V. s-au deplasat în incinta I.M.G.B. la un depozit al SC U.T.R. SRL Bucureşti, spaţiu închiriat de la SC P.D. SRL, unde celor doi le-a fost refuzată posibilitatea de a inventaria bunurile respective.
Ca urmare reprezentanţii administratorului judiciar au solicitat, potrivit legii, sprijinul organelor de poliţie pentru îndeplinirea atribuţiilor care le reveneau conform Legii nr. 85/2006, astfel că în aceeaşi zi, însoţiţi de doi lucrători ai Secţiei 26 Poliţie au procedat la sigilarea depozitului în vederea conservării bunurilor debitorului aflate în interior, în condiţiile în care s-a refuzat punerea la dispoziţie a cheilor de la uşa de acces a spaţiului respectiv.
Ulterior, numitul T.L.C. a fost încunoştiinţat telefonic de către poliţie că în interiorul depozitului respectiv se afla închisă o persoană, astfel că acesta s-a deplasat la depozit împreună cu S.V. şi cu reprezentanţi ai poliţiei, constatând, că în interior se afla F.A., angajat în funcţia de agent de pază care avea cheia de la uşa de acces, dar a refuzat să părăsească depozitul până la sosirea şefului său.
Dealtfel, la solicitarea organelor de poliţie, persoana respectivă a declarat că „a fost lăsat acolo de şefi până la rezolvarea problemei cu firma de lichidare”.
După evacuarea agentului de pază reprezentanţii administratorului judiciar au resigilat depozitul, întocmindu-se un proces-verbal în acest sens.
Faţă de situaţia de fapt rezultată în urma actelor premergătoare efectuate în cauză s-a constatat că acţiunea penală nu poate fi pusă în mişcare faţă de D.C., T.L.C. şi S.V. sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), nefiind întrunite elementele constitutive ale acestei infracţiuni.
Referitor la existenţa unei încheieri pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, la 20 iunie 2007 prin care se dispunea suspendarea judecării cauzei care forma obiectul Dosarului nr. 41997/3/2006 al Tribunalului Bucureşti, secţia comercială (ca urmare a formulării unei cereri de strămutare) s-a constatat că dispoziţia de suspendare viza numai judecarea respectivei cauze şi nu activitatea curentă a administratorului judiciar care şi-a păstrat obligaţia de conservare a averii debitorului, motiv pentru care a şi luat măsura inventarierii bunurilor şi sigilării până la vânzare.
Constatându-se, că sigilarea depozitului s-a realizat în prezenţa organelor de poliţie a căror intervenţie fusese solicitată chiar de către reprezentanţă administratorului judiciar şi că aceştia nu au cunoscut faptul că în depozit se afla la momentul sigilării o persoană, s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de intimaţii D.C., T.L.C. şi S.V. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, deoarece fapta nu întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii sub aspectul laturii subiective.
Aceeaşi soluţie de neîncepere a urmăririi penale s-a dispus faţă de intimata D.C. şi sub aspectul comiterii infracţiunii de delapidare prevăzută de art. 145 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 raportat la art. 2151 alin. (1) C. pen. şi gestiune frauduloasă prevăzută de art. 144 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 raportat la art. 214 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), din actele premergătoare efectuate rezultând că faptele nu există.
Pentru a se dispune astfel s-a constatat, că adunarea comitetului creditorilor debitorului a aprobat cheltuieli de procedură efectuate de administratorul judiciar SC C.C. SPRL Bucureşti, ca dealtfel şi Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, iar pe de altă parte, plătite către expertul contabil s-au făcut cu titlu de onorariu, în baza unei convenţii de prestări servicii, care a avut de asemenea aprobarea adunării comitetului creditorilor.
Împotriva ordonanţei de neîncepere a urmăririi penale a formulat plângere în temeiul art. 2781 C. proc. pen. petenta SC U.T.R. SRL Bucureşti criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie şi a susţinut că faţă de modalitatea în care au acţionat făptuitorii se impunea începerea urmăririi penale faţă de aceştia.
Instanţa, învestită cu soluţionarea plângerii, pe baza actelor şi lucrărilor din dosar a apreciat că în mod corect procurorul a reţinut că faptelor imputate celor trei făptuitori le lipsesc elementele constitutive ale infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, lipsire de libertate în mod nelegal şi respectiv că faptele de delapidare şi gestiune frauduloasă nu există; astfel că soluţia de neîncepere a urmăririi penale dispusă în cauză s-a constatat a fi legală şi temeinică, fiind menţinută ca urmare a respingerii plângerii formulate de petentă.
Împotriva sentinţei penale pronunţată de prima instanţă a declarat recurs petiţionara, care a criticat hotărârea pentru nelegalitate şi netemeinicie, susţinând că în mod greşit s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de intimaţi sub aspectul infracţiunilor reclamate, în condiţiile în care există dovezi ale vinovăţiei acestora în săvârşirea faptelor respective.
Examinând hotărârea atacată, respectiv actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că recursul petiţionarei este nefondat.
Soluţia de neîncepere a urmăririi penale dispusă de procuror faţă de cei trei intimaţi prin ordonanţa dată în Dosarul penal nr. 142/P/2008 este întemeiată, în condiţiile în care intimaţii, reprezentanţi ai administratorului judiciar au acţionat în conformitate cu atribuţiile conferite de Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei şi în baza hotărârii comitetului creditorilor SC U.T.R. SRL Bucureşti, apreciindu-se justificat că faptelor imputate le lipsesc elementele constitutive ale infracţiunilor prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) şi 189 C. pen. atât sub aspectul laturii obiective cât şi al celei subiective.
În ce priveşte soluţia de neurmărire penală dispusă faţă de intimata D.C. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de delapidare şi gestiune frauduloasă, Înalta Curte apreciază că atâta timp cât cheltuielile de procedură efectuate în numele SC C.C. SPRL au fost aprobate de adunarea comitetului creditorilor debitorului şi confirmate prin procesele-verbale întocmite, iar pe de altă parte plata expertului contabil E.N. s-a efectuat cu titlu de onorariu în baza unui contract de prestări servicii încheiat în mod legal şi aprobată fiind, de asemenea, de adunarea comitetului creditorilor, în mod corect s-a constatat, că faptele reclamate nu există, soluţia legală fiind cea de neîncepere a urmăririi penale.
Aşa fiind ordonanţa atacată prin plângerea petiţionarei apare ca fiind corectă neexistând temeiuri pentru desfiinţarea acesteia, astfel că şi sentinţa penală pronunţată de prima instanţă prin care s-a respins plângerea formulată în temeiul art. 2781 C. proc. pen. şi s-a menţinut ordonanţa procurorului este legală şi temeinică, recursul declarat împotriva acestei hotărâri fiind nefondat.
Pentru considerentele arătate urmează ca recursul să fie respins potrivit art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionara SC U.T.R. SRL prin administrator B.G. împotriva Sentinţei penale nr. 206 din 4 august 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurenta petiţionară la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 16 octombrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3302/2009. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 2260/2009. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
