ICCJ. Decizia nr. 2295/2009. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2295/2009
Dosar nr. 592/45/2008
Şedinţa publică din 17 iunie 2009
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele.
Prin sentinţa penală nr. 46 din 03 aprilie 2009, Curtea de Apel Iaşi, secţia penală, a respins, ca nefondată, plângerea petentul C.A., împotriva rezoluţiei nr. 65/P72008 din 17 iunie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iaşi şi a obligat petentul la plata sumei de 150 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Pe rolul Curţii de Apel Iaşi a fost înregistrată, la nr. 592/45/2008, plângerea formulată de petentul C.A. împotriva rezoluţiei nr. 65/P/2008, a Parchetului de pe lângă Curtea de Iaşi.
În motivarea plângerii, petentul C.A., a arătat că actul atacat este netemeinic şi nelegal.
Analizând actele şi lucrările dosarului, Curtea a constatat următoarele.
Prin rezoluţia nr. 619/II/2/2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iaşi s-a respins, ca neîntemeiată, plângerea numitului C.A. formulată împotriva rezoluţiei date în dosarul nr. 65/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iaşi, prin care s-a dispus, în temeiul art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale faţă de Z.L., B.M., M.G., M.L.E., cercetaţi pentru infracţiunile prevăzute de art. 2481, 259, 261, 264 C. pen. şi art. 268 C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., şi, neînceperea urmăririi penale faţă de P.Şt. şi P.N. pentru infracţiunile prevăzute de art. 259 alin. (2) şi art. 264 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
Pentru a se dispune neînceperea urmăririi penale, s-a reţinut că persoanele indicate mai sus au fost acuzate de faptul că au produs şi ticluit probe mincinoase, trimise Curţii de Apel Bucureşti care luase împotriva petentului C.A. măsura preventivă de a nu părăsi localitatea, în vederea revocării acestei măsuri.
S-a mai reţinut din actele premergătoare efectuate în cauză a reieşit că faptele reclamante de petent împotriva celor cercetaţi nu au temei real, neexistând date, indicii sau dovezi că ar fi fost săvârşite infracţiunile sesizate.
Curtea a constatat că prin plângerea înregistrată la Ministerul Administraţiei şi Internelor, petentul C.A. i-a acuzat pe M.G., Z.L., M.L.E., B.R. şi P.N. de săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 259 alin. (2) C. pen. şi art. 268 C. pen., constând în aceea că au întocmit rapoarte şi procese - verbale mincinoase pe care le-au trimis Curţii de Apel Bucureşti în vederea revocării măsurii preventive de a nu părăsi localitatea, luate împotriva sa.
Prin plângerea înregistrată la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la numărul 1631 din 13 februarie 2008, petentul C.A. i-a acuzat pe M.G., Z.L., B.M. şi P.Şt. de comiterea infracţiunilor prevăzute de art. 259 alin. (2), art. 262 alin. (1), art. 268 şi art. 264 C. pen., constând în aceea că au produs şi ticluit procese-verbale în care au consemnat că a părăsit comuna Cotnari, jud. Iaşi, de mai multe ori, cu rea-credinţă, fără să anunţe organele de poliţie din com. Cotnari, jud. Iaşi, deşi împotriva sa Curtea de Apel Bucureşti luase măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea.
Ambele plângeri au fost înregistrate la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi la nr. 65/P/2008.
Examinând actele dosarului, instanţa a reţinut că prin Decizia penală 1952/ R din 08 noiembrie 2007, Curtea de Apel Bucureşti a înlocuit arestarea preventivă a lui C.A. cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi comuna Cotnari din judeţul Iaşi şi i-a impus să respecte mai multe obligaţii, printre care şi pe aceea de a se prezenta la organul de poliţie desemnat cu supravegherea conform programului sau ori de câte ori este chemat, precum şi pe cea de a nu părăsi localitatea, organ de supraveghere fiind desemnat I.P.J. Iaşi.
Din probele administrate în cauză a reieşit că petentul a încălcat de mai multe ori obligaţiile impuse de instanţă.
Astfel, la data de 19 decembrie 2007, petentul a părăsit localitatea Cotnari fără aprobarea organelor de poliţie şi s-a deplasat cu o echipă de reporteri în oraşul Hârlău, iar la data de 07 ianuarie 2008, s-a deplasat tot fără încuviinţarea organelor de poliţie în Iaşi la Prefectura Judeţului Iaşi şi la I.J.P. Iaşi. De asemenea, la data de 21 ianuarie 2008, A.C. a părăsit comuna Cotnari şi s-a deplasat în comuna Păuneşti, jud. Vrancea.
Despre toate aceste aspecte, Curtea de Apel Bucureşti a fost informată de către I.P.J. Iaşi prin adresa nr. 1033303 din 08 ianuarie 2008 şi de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Iaşi prin adresa nr. 122/II/1/2008/23 ianuarie 2008.
Împrejurările de fapt descrise mai sus, au rezultat din procesele-verbale din 19 decembrie2007, declaraţia numitului P.Şt., procesele-verbale din 07 ianuarie 2008, precum şi din rapoartele din 07 ianuarie 2008. Aceste împrejurări au fost relatate şi în procesele-verbale de la dosar, precum şi în raportul din 20 ianuarie 2008, aflat la dosar.
Din probele administrate în cauză nu au rezultat elemente de fapt de natură a pune la îndoială veridicitatea celor consemnate în actele întocmite de organele de poliţie privind încălcarea de către petentul C.A. a obligaţiei de a nu părăsi localitatea, ce i-a fost impusă prin Decizia penală nr. 1952/ R din 08 noiembrie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti.
Simpla afirmaţie a petentului potrivit căreia înscrisurile respective au fost ticluite nu a fost considerată suficientă pentru a se reţine existenţa vinovăţiei persoanelor acuzate de comiterea infracţiunilor arătate în plângere.
Având în vedere că organul de urmărire penală a administrat legal şi a apreciat corect toate probele necesare pentru aflarea adevărului şi pentru lămurirea cauzei sub toate aspectele, Curtea a considerat că rezoluţia nr. 65/P/2/2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iaşi este justă.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal a formulat recurs petentul C.A., prin înscrisurile depuse la dosar a reiterat în esenţă criticile din plângerea iniţială iar printr-un înscris depus în şedinţa publică a solicitat şi strămutarea cauzei la o altă instanţă egală în grad.
La termenul de astăzi, 17 iunie 2009, recurentul petent s-a prezentat în faţa instanţei şi a solicitat trimiterea cauzei de la Curtea de Apel Iaşi la Curtea de Apel Bucureşti pentru refacerea cercetărilor.
Examinând recursul declarat de petent sub toate aspectele, conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat, pentru considerentele ce vor urma.
Astfel, instanţa de fond, în baza materialului probator aflat la dosarul cauzei, a apreciat în mod corect că intimaţii Z.L., M.L.E., B.M., M.G., P.Şt., P.N. şi B.R. şi-au exercitat atribuţiile de serviciu în conformitate cu dispoziţiile legale.
Înalta Curte a apreciat că din actele şi lucrările dosarului, nu a rezultat că intimaţii Z.L., M.L.E., B.M., M.G., P.Şt., P.N. şi B.R. ar fi săvârşit infracţiunile reclamate.
Aşadar s-a constatat că prin încheierea Curţii de Apel Bucureşti, în temeiul art. 145 alin. (11) şi (3) C. proc. pen., inculpatului i s-a impus să respecte mai multe obligaţii printre care şi aceea de a se prezenta la organul de poliţie desemnat cu supravegherea, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliţie, sau ori de câte ori este chemat şi evident de a nu părăsi localitatea.
Prin aceeaşi decizie, instanţa a stabilit ca în cadrul programului de supraveghere să fie desemnat I.J.P. Iaşi, implicit şi P.P. Cotnari.
Deşi petentul cunoştea aceste obligaţii, le-a încălcat de mai multe ori, respectiv la data de 19 decembrie 2007 când petentul a părăsit localitatea Cotnari şi a plecat în oraşul Hârlău, fără aprobarea organelor de poliţie, împreună cu o echipă de reporteri de la O.T.V. Bucureşti.
În acest sens, subinspectorul de politie B.M. şi agent şef adjunct M.G. au întocmit proces – verbal, iar martorul P.Şt. a relatat că, la data de 19 decembrie 2007, ora 10,00, la locuinţa unde stă cu chirie C.A. s-a prezentat o echipă de reporteri de la O.T.V. Bucureşti şi împreună au mers în oraşul Hârlău, dar că, în prealabil acesta a trecut pe la Postul de Poliţie Hârlău, unde i s-a precizat că nu i se permite să părăsească localitatea.
În ziua de 7 ianuarie 2008, motivând că se deplasează la o unitate medicală, petentul C.A. a părăsit comuna Cotnari, fără încuviinţare şi a mers în municipiul Iaşi, la sediul instituţiei prefectului Judeţului Iaşi şi la sediul I.J.P. Iaşi, deşi la data de 5 ianuarie 2008 i s-a precizat că nu i se permite să părăsească localitatea, conform procesului – verbal, din 5 ianuarie 2008 întocmit de agentul M.P. şi din 7 ianuarie 2008 întocmit de agent de politie B.R.
Că petentul a fost în ziua de 7 ianuarie 2008 la cele două instituţii precizate mai sus a fost confirmat prin procesele - verbale întocmite, la ora 11,05, de agent şef B.I. din cadrul I.P.J. Iaşi iar la Prefectura Iaşi s-a prezentat, la ora 13,50 - 13,55, conform procesului - verbal întocmit de plt. adj. Ş.M.
În ziua de 21 ianuarie 2008, după ce în prealabil, în fata organelor de politie din comună şi-a anunţat intenţia de a se deplasa în comuna Păuneşti Vrancea şi i s-a pus în vedere că astfel încalcă hotărârea instanţei de judecată, C.A. a părăsit comuna Cotnari, fapt confirmat de procesul - verbal întocmit de M.G., de agent M.I. şi P.C. din comuna Păuneşti, judeţul Vrancea şi procesul - verbal întocmit de agent C.R. din cadrul Postului de Poliţie Sascut, judeţul Bacău.
Cu privire la toate aceste încălcări, I.P.J. Iaşi cu adresa 1033303 din 8 ianuarie 2008 a făcut cunoscut Curţii de Apel Bucureşti, lăsând la aprecierea instanţei să analizeze aspectele constatate şi pentru a dispune cu privire la măsura înlocuirii măsurii obligării de a nu părăsi localitatea.
Această adresă a fost semnată de comisarul şef de poliţie Z.L., şeful I.P.J. Iaşi şi şeful Postului de Poliţie al Comunei Cotnari, agent şef adjunct M.G.
Aceeaşi sesizare a fost făcută şi de Parchetul de pe lângă Tribunalul Iaşi cu adresa 122/11/1/2008 din 23 ianuarie 2008.
Drept urmare s-a constatat că organele de poliţie şi-au îndeplinit obligaţiile de serviciu, conformându-se dispoziţiilor date de Curtea de Apel Bucureşti prin Decizia penală nr. 1592/ R din 8 noiembrie 2007, iar actele întocmite au fost justificate de conduita culpabilă a petentului, astfel că nu au existat faptele de abuz în serviciu, denunţare calomnioasă, represiune nedreaptă, favorizarea infractorului şi încercarea de a determina mărturia mincinoasă, fapte reclamate în cele două plângeri de către petent.
Pentru toate aceste considerente, apreciind că soluţia pronunţată în cauză este legală, temeinică şi corect motivată în fapt şi în drept, văzând dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea va respinge recursul, ca nefondat, iar în baza art. 192 alin. (3) din acelaşi cod, va obliga recurentul petent la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul C.A. împotriva sentinţei penale nr. 46 din 03 aprilie 2009 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală.
Obligă recurentul petent la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuielile judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 17 iunie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2291/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2298/2009. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
