ICCJ. Decizia nr. 2298/2009. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2298/2009
Dosar nr. 57/59/2009
Şedinţa publică din 17 iunie 2009
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 77/ PI din 16 martie 2009, Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, în baza art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul OG împotriva Rezoluţiei Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara nr. 1255/11/2/2008.
A obligat petentul la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat şi la plata sumei de 83,58 lei către intimatul O.D., cheltuieli judiciare.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Prin plângerea, înregistrată la instanţa Curţii de Apel Timişoara sub nr. 57/59/2009 din data de 09 ianuarie 2009, petentul OG a solicitat desfiinţarea rezoluţiei Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara nr. 1255/11/2/2008, motivând că sunt suficiente probe pentru urmărirea penală a intimatului O.D. care în calitate de executor judecătoresc a trecut la evacuarea SC G.D. SRL dintr-un imobil din Lipova fără a avea titlu executor, după care, bunurile şi actele au fost distruse şi sustrase.
Din actele de la dosar s-au reţinut următoarele:
Prin plângerea înregistrată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara la data de 14 iulie 2008 petentul OG a solicitat tragerea la răspundere penală a intimatului O.D. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de abuz contra intereselor persoanelor, furt şi distrugere, susţinând că acesta, în calitate de executor judecătoresc a procedat la evacuarea firmei SC G.D. SRL Lipova dintr-un sediu fără să aibă la bază vreun titlu executoriu, întrucât, prin sentinţa civilă nr. 952/2002 a Judecătoriei Lipova s-a dispus evacuarea petentului ca persoană fizică nu şi a societăţii comerciale.
S-a mai susţinut că evacuarea s-a făcut în lipsa sa, nefiind încunoştinţat cu privire la executarea silită, iar în procesul verbal încheiat, executorul judecătoresc nu a consemnat o mare parte din lucrurile aflate în cabinetul stomatologic, suspectându-l pe acesta că Ie-a sustras, iar o parte din bunuri Ie-a distrus cu ocazia executării.
Prin Rezoluţia Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara nr. 298/P/2008 din data de 12 noiembrie 2008 s-a dispus neînceperea urmăririi penale, iar prin Rezoluţia nr. 1255/11/2/2008 din data de 12 decembrie 2008, Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara a dispus respingerea plângerii petentului formulată împotriva primei rezoluţii, ca nefondată.
Examinând plângerea petentului în raport cu motivele invocate, s-a constatat că rezoluţia parchetului este temeinică şi legală şi nu există nici un motiv de desfiinţare a acesteia.
Din actele de la dosar s-a reţinut că, prin sentinţa civilă nr. 952 din 12 decembrie 2002, Judecătoria Lipova a admis acţiunea C.L. Lipova şi a dispus evacuarea petentului OG din spaţiul imobiliar situat în Lipova, destinat funcţionării unui cabinet stomatologic.
Judecătoria Lipova a încuviinţat prin încheierea din 22 aprilie 2005 executarea silită iar intimatul, în calitate de executor judecătoresc, fiind învestit de C.L. Lipova cu executarea silită a sentinţei definitive şi investită cu formulă executorie, l-a somat pe petent ca la data de 24 aprilie 2005 să elibereze imobilul în termen de 5 zile de la primirea somaţiei. Ulterior, la data de 27 octombrie 2005, intimatul i-a făcut cunoscut petentului printr-o adresă afişată pe uşa SC G.D. SRL că s-a stabilit data de 03 noiembrie 2005, ora 13,00, pentru evacuare, punându-i în vedere totodată să se prezinte cu menţiunea că în absenţa acestuia sau altei persoane care să-l reprezinte, imobilul va fi eliberat cu ajutorul organelor de poliţie.
La data menţionată intimatul l-a evacuat pe petent din imobil, iar cu privire la îndeplinirea executării a încheiat un proces verbal la care a anexat lista bunurilor inventariate şi lăsate în custodia lui M.G., desemnat de către primarul oraşului Lipova.
Cu privire la săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), s-a reţinut că petentul a mai formulat o plângere împotriva intimatului care a fost soluţionată prin Rezoluţia din 17 aprilie 2006 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Lipova, făcând obiectul de cercetare a dosarului nr. 81/P/2006, prin care s-a confirmat propunerea de neîncepere a urmăririi penale, astfel că în mod întemeiat s-a constatat că sunt aplicabile pentru această infracţiune prevăzută art. 10 lit. f) C. proc. pen.
Cu privire la celelalte fapte reclamate de petent s-a reţinut, din declaraţiile martorilor S.P., agent comunitar şi M.G. că, lucrurile găsite în cabinetul stomatologic care în mare parte erau uzate, au fost inventariate fără a fi distruse şi lăsate în custodia reprezentantului C.L., fără a fi mutate în altă locaţie, astfel că nu pot fi reţinute în sarcina intimatului nici infracţiunile de furt şi distrugere.
Prin urmare, plângerea petentului a fost considerată nefondată şi respinsă în baza art. 2781 al.8 lit. a) C. proc. pen.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat recurs petentul OG, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, prin apărătorul ales reiterând criticile de fond din plângerea împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale şi a învederat instanţei faptul că, plângerea a fost depusă de către OG în numele SC G.D. SRL, susţinând că nici nu se justifica ca petentul să depună plângere întrucât faţă de acesta nu s-a săvârşit nicio infracţiune ci doar societatea putea fi evacuată, infracţiunea prevăzută de art. 246 a fost săvârşită faţă de societate, titlu executor exista doar faţă de aceasta nu şi faţă de OG
A mai susţinut faptul că sentinţa nu este motivată corespunzător.
Examinând recursul declarat de petiţionar sub toate aspectele, conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat.
Din actele de la dosar s-a reţinut că prin sentinţa civilă nr. 952 din 12 decembrie 2002, Judecătoria Lipova a admis acţiunea C.L. Lipova şi a dispus evacuarea petentului OG din spaţiul imobiliar situat în Lipova, destinat funcţionării unui cabinet stomatologic.
Judecătoria Lipova a încuviinţat prin încheierea din 22 aprilie 2005 executarea silită iar intimatul, în calitate de executor judecătoresc, fiind învestit de C.L. Lipova cu executarea silită a sentinţei definitive şi investită cu formulă executorie, l-a somat pe petent ca, la data de 24 aprilie 2005, să elibereze imobilul în termen de 5 zile de la primirea somaţiei. Ulterior, la data de 27 octombrie 2005, intimatul i-a făcut cunoscut petentului printr-o adresă afişată pe uşa SC G.D. SRL că s-a stabilit data de 03 noiembrie 2005, ora 13,00, pentru evacuare, punându-i în vedere totodată să se prezinte cu menţiunea că în absenţa acestuia sau altei persoane care să-l reprezinte, imobilul va fi eliberat cu ajutorul organelor de poliţie.
Cu privire la pretinsa săvârşire a infracţiunii prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), s-a constat că petentul a mai formulat o plângere ce a fost soluţionată prin Rezoluţia din 17 aprilie 2006 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Lipova, făcând obiectul de cercetare a dosarului nr. 81/P/2006, prin care s-a confirmat propunerea de neîncepere a urmăririi penale, astfel că în mod întemeiat s-a constatat că sunt aplicabile pentru această infracţiune prevăzută art. 10 lit. f) C. proc. pen.
Cu privire la pretinsa săvârşire a infracţiunilor de furt şi distrugere, din declaraţiile martorilor audiaţi respectiv S.P., agent comunitar şi M.G. a rezultat că, lucrurile găsite în cabinetul stomatologic care în mare parte erau uzate, au fost inventariate fără a fi distruse şi lăsate în custodia reprezentantului C.L., fără a fi mutate în altă locaţie, astfel că nu pot fi reţinute în sarcina intimatului O.D. nici aceste infracţiuni.
Or, din actele dosarului rezultă că intimatul O.D. şi-a îndeplinit îndatoririle de serviciu ce-i reveneau în legătură cu instrumentarea dosarului execuţional în care petentul avea calitatea de debitor.
Din cele reţinute mai sus, rezultă că nici sub aspectul laturii materiale, nici sub aspectul laturii obiective nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunilor prevăzute de art. 208 – art. 209 şi 217 C. pen.
Întrucât, prima instanţă a constatat în mod corect că nu sunt îndeplinite elementele constitutive ale infracţiunilor reclamate de petent, menţinând rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale, sentinţa pronunţată este temeinică şi legală, neexistând nici un motiv de desfiinţare a acesteia.
Faţă de aceste considerente, în baza art. 38515 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., recursul petentului OG va fi respins, ca nefondat.
Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul petiţionar va fi obligat la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul OG împotriva sentinţei penale nr. 77/ PI din 16 martie 2009 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală.
Obligă recurentul petent la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuielile judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 17 iunie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2295/2009. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 2299/2009. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
