ICCJ. Decizia nr. 2262/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.2262/2009
Dosar nr. 25/64/200.
Şedinţa publică din 15 iunie 2009
Asupra recursului de faţă;
Examinând actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin plângerea formulată pe rolul Curţii de Apel Braşov, petiţionarul D.F. a solicitat infirmarea ordonanţei nr. 236/P/2008 din 27 octombrie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov întrucât în mod greşit s-a dispus neînceperea urmăririi penale fată de făptuitorii N.L.M. şi S.M.
In susţinerea plângerii a arătat că procurorul s-a pronunţat asupra prescripţiei răspunderii penale, deşi faptele îmbracă forma continuată, primele acte fiind comise în 1992, iar ultimele în 2007, când a fost întocmit suplimentul la certificatul de moştenitor, aspect de care nu s-a ţinut seama la soluţionarea cauzei.
Prin ordonanţa nr. 236/P/2008 din 27 octombrie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de N.L.M. şi S.M., notar public, sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de fals intelectual şi abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) şi art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) şi disjungerea cauzei faţă de L.E., D.I. şi A.N. funcţionari în cadrul OCOT şi declinarea cauzei privind pe aceştia la parchetul de pe lângă Judecătoria Sfântu Gheorghe în vederea efectuării cercetărilor sub aspectul comiterii infracţiunilor de abuz în serviciu, fals în înscrisuri oficiale, fals intelectual şi uz de fals, prev. de art. 246, art. 288 alin. (1) art. 289 şi respectiv art. 291 C. pen.
In motivarea rezoluţiei, procurorul a reţinut că petiţionarul D.F. a formulat plângere penală împotriva notarilor publici S.M. şi N.L.M. pe motiv că au încheiat şi autentificat contractul de vânzare-cumpărare între I.I. şi I.A. în calitate de vânzători şi D.F. şi D.A. în calitate de cumpărători, având ca obiect apartamentul din Sf. Gheorghe, înscris în C.F. nr. 1169 Simeria cu suprafaţa construită de 75 mp, cu o cotă de 350/1871 parte din teren şi urmare a notificării petentului de către T.R. în sensul că ar deţine ilegal suprafaţa de teren de 191 mp a solicitat foaia de avere a comunei Simeria nr. 1173, nr. top 320/2/1, 321/1371, fără a fi menţionat numele funcţionarului sau baza legală a acestei modificări.
In consecinţă, certificatul de moştenitor nr. 61/2007 emis de N.N.M. ca supliment la certificatul de moştenitor nr. 280 din 23 noiembrie 1962 întocmit de pe urma defunctului S.M. şi în raport de menţiunile existente în extrasul C.F. nu se poate reţine în sarcina acesteia, săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu, prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), verificările au demonstrat că analiza înscrisurilor avute în vedere la eliberarea actului era trecut „cota de 350/1871, parte din teren neconstruit", fără a se reţine menţiunea „teren 425/1871 parte", astfel că faţă de data comiterii faptelor şi momentul depunerii plângerii, în speţă este incidenţă instituţia prescripţiei răspunderii penale, potrivit art. 122 lit. g) C. pen.
Cu privire la celelalte persoane reclamate, s-a dispus disjungerea cauzei şi trimiterea acesteia către organul competent.
Împotriva acestei rezoluţii, petiţionarul a formulat plângere la procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov, plângere care a fost respinsă prin ordonanţa nr. 1029/11/2/2008 din 10 decembrie 2008.
Prin sentinţa penală nr. l8/F din 23 februarie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Braşov s-a respins plângerea formulată de petiţionarul D.F. împotriva ordonanţei nr. 236/P/2008 din 27 octombrie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov, ordonanţă pe care o menţine. A fost obligat petiţionarul la plata sumei de 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
In motivarea sentinţei s-a arătat că nemulţumirile petiţionarului sunt determinare de faptul că din acte rezultă o altă suprafaţă de teren, or, pentru aceasta a fost disjunsă cauza şi a fost trimisă la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sf. Gheorghe pentru efectuarea de cercetări.
Cum actul autentic a fost întocmit de notarul public S.M. în 1992, faţă de trecerea intervalului de timp, este incidenţă instituţia prescripţiei, prev. de art. 122 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 154 NCP), în raport de care este înlăturată răspunderea penală.
Cu privire la N.L. s-a arătat că în mod corect a constatat procurorul că suplimentul la certificatul de moştenitor a fost întocmit în raport de menţiunile existente în cartea funciară şi nu se poate reţine în sarcina acesteia infracţiunea de abuz în serviciu, prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
Împotriva sentinţei penale nr. 18/F din 23 februarie 2009 a Curţii de Apel Braşov a declarat recurs petiţionarul la data de 16 martie 2009, iar astăzi, în şedinţă publică a solicitat repunerea în termenul de recurs pe motiv că, neavând studii juridice, nu a cunoscut dispoziţiile art. 385/3 C. proc. pen.
În ce priveşte cererea de repunere în termenul de recurs, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată întrucât petiţionarul nu a tăcut dovada că întârzierea a fost determinată de o cauză temeinică de împiedicare, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 385/3 alin. (2) C. proc. pen. cu referire la art. 364 alin. (1) C. proc. pen., împrejurarea că petiţionarul nu a cunoscut dispoziţiile art. 385/3 C. proc. pen., neavând studii juridice, nu este o cauză temeinică de împiedicare a declarării recursului în termen.
Întrucât petiţionarul a fost prezent la dezbateri, în cauză nu sunt întrunite nici condiţiile recursului peste termen, astfel că recursul declarat de petiţionar apare ca fiind tardiv.
Potrivit dispoziţiilor art. 385/3 alin. (2) C. proc. pen. cu referire la art. 363 alin. (1) şi (3) C. proc. pen., termenul de recurs este de 10 zile, pentru partea care a fost prezentă la dezbateri sau la pronunţare, termenul curge de la pronunţare.
În speţă, sentinţa a fost pronunţată la 23 februarie 2009, petiţionarul fiind prezent la dezbateri, iar recursul a fost declarat la 16 martie 2009, peste termenul legal de 10 zile.
Aşa fiind, Înalta Curte constată că recursul declarat de petiţionar este tardiv, iar în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. a) C. proc. pen. va fi respins ca atare.
Potrivit dispoziţiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., petiţionarul va fi obligat la pata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca tardiv recursul declarat de petiţionarul D.F. împotriva sentinţei penale nr. 18/F din 23 februarie 2009, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul petiţionar la pata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică azi 15 iunie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2687/2009. Penal. Contestaţie la executare... | ICCJ. Decizia nr. 2272/2009. Penal → |
|---|
