ICCJ. Decizia nr. 2274/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2274/2009
Dosar nr. 3778/39/2006
Şedinţa publică din 16 iunie 2009
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 143 din data de 9 octombrie 2000, pronunţată de Tribunalul Suceava în Dosarul nr. 6724/1999, au fost condamnaţi inculpaţii B.L. şi I.V., fiecare, la câte o pedeapsă de 20 ani închisoare şi 5 ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. a), b), d), f) şi alin. (3) C. pen.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) şi art. 350 C. proc. pen., s-a computat din pedeapsa aplicată fiecărui inculpat, durata reţinerii şi arestării preventive a fiecăruia, începând cu data de 23 aprilie 1999 la zi şi s-a menţinut starea de arest a acestora.
Tribunalul a constatat că în cursul urmăririi penale nu au fost ridicate şi indisponibilizate două pistoale cu amortizor şi două perechi de mănuşi chirurgicale, în vederea confiscării acestor bunuri, potrivit art. 118 lit. b) şi e) C. pen.
Prin Decizia penală nr. 134 din 23 aprilie 2001, Curtea de Apel Suceava, a admis apelurile declarate de inculpaţi dar numai sub aspectul încadrării juridice a faptei, în raport cu modificarea art. 146 C. pen., prin OUG nr. 207 din 15 noiembrie 2000, şi anume a desfiinţat în parte sentinţa penală atacată şi conform art. 334 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică a faptei de tâlhărie săvârşită de inculpaţi din art. 211 alin. (1) alin. (2) lit. a), b), d) şi f) alin. (3) C. pen., în art. 211 alin. (1) şi alin. (2) lit. a), b), d), f) cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), texte de lege în baza cărora i-a condamnat la câte 13 ani închisoare, a dedus în continuare din pedepsele aplicate timpul arestării preventive de la 9 octombrie 2000 la zi şi a menţinut celelalte dispoziţii ale hotărârii.
Prin Decizia penală nr. 4382 din data de 17 octombrie 2001, pronunţată în dosarul nr. 2508/2001 al Curţii Supreme de Justiţie, secţia penală, s-au admis recursurile declarate de inculpaţii B.L. şi I.V., s-au casat atât Decizia atacată, cât şi sentinţa Tribunalului Suceava şi în baza art. 333 C. proc. pen. s-a dispus restituirea dosarului la Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava, în vederea completării urmăririi penale, menţinându-se starea de arest a recurenţilor.
Pentru a decide astfel, instanţa de recurs, a reţinut în esenţă că nenumărate aspecte au rămas nelămurite, altele au fost reţinute în mod confuz, ceea ce denotă faptul că instanţele nu s-au preocupat să lămurească date, împrejurări şi situaţii precise care să dovedească indubitabil vinovăţia inculpaţilor, care au negat în mod constant săvârşirea faptei. A indicat Curtea Supremă de Justiţie că pentru stabilirea cu certitudine a modului şi condiţiilor în care a fost săvârşită fapta se impune reconstituirea la faţa locului, în condiţiile prevăzute de art. 130 C. proc. pen., reaudierea martorilor şi a persoanelor din anturajul inculpaţilor cu scopul de a stabili dacă aceştia foloseau arme, aveau relaţii cu cetăţeni moldoveni sau ucraineni, verificarea tuturor apărărilor pe care inculpaţii şi le-au făcut, efectuarea de confruntări în scopul stabilirii situaţiei de fapt şi a administrării altor mijloace de probă, din oficiu sau la cererea celor interesaţi, pentru înlăturarea oricărui dubiu sau a unor împrejurări echivoce ca cele constatate.
Prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Suceava nr. 507/P/1999 din data de 24 noiembrie 2003, (după completarea urmăririi penale) au fost trimişi în judecată inculpaţii B.L. şi I.V., ambii pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1), (2), lit. a), b), d), f) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), constând în aceea că, împreună şi însoţiţi de o persoană rămasă neidentificată, au pătruns, tară drept în locuinţa părţii vătămate M.D. din municipiul Rădăuţi, de unde, prin violenţă şi ameninţare cu două arme de foc, au sustras bunuri şi bani, în valoare de circa 300.000.000 lei (prejudiciu stabilit la data săvârşirii faptei) cauzându-i acesteia leziuni ce au necesitat pentru vindecare un număr de 8 - 9 zile îngrijiri medicale. Prejudiciul creat în cauză a rămas nerecuperat.
Prin sentinţa penală nr. 183 din 24 mai 2006, Tribunalul Suceava a dispus condamnarea inculpaţilor:
1. B.L., fiul lui N. şi N., născut la data de 26 iunie 1963 în municipiul Bârlad, jud. Vaslui, domiciliat în mun. Bârlad, jud. Vaslui, cetăţean român, stagiul militar satisfăcut, fără ocupaţie, 2 copii minori, cu antecedente penale, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1), (2) lit. a), b), d), f) C. pen. cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), la pedeapsa de 10(zece) ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) – b) C. pen. pe o perioadă de 4 ani.
S-a constatat că această infracţiune este concurentă cu infracţiunile pentru care inculpatul a fost condamnat prin:
a)sentinţa penală nr. 56/17 martie 1999, pronunţată de Tribunalul Vaslui, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 2894 din 6 iunie 2001 a C.S.J. Bucureşti;
b)sentinţa penală nr. 528/26 martie 2003, pronunţată de Judecătoria Buzău, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 1057 din 24 septembrie 2003 a Curţii de Apel Ploieşti;
c)sentinţa penală nr. 1287/19 august 2003, pronunţată de Judecătoria Buzău, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 48 din 10 februarie 2004 a Tribunalului Buzău;
d)sentinţa penală nr. 341 din 6 octombrie 2003, pronunţată de Judecătoria Mizil, rămasă definitivă prin neapelare la 27 octombrie 2003;
e)sentinţa penală nr. 3044 din 31 octombrie 2003, pronunţată de Judecătoria Galaţi, rămasă definitivă prin neapelare la data de 18 noiembrie 2003;
f)sentinţa penală nr. 241 din 27 ianuarie 2004, pronunţată de Judecătoria Tulcea, rămasă definitivă prin neapelare la data de 16 februarie 2004;
g)sentinţa penală nr. 1077 din 18 octombrie 2004, pronunţată de Judecătoria Tecuci, rămasă definitivă prin neapelare la data de 5 noiembrie 2004;
h)sentinţa penală nr. 107 din 7 martie 2005, pronunţată de Judecătoria Roman, rămasă definitivă prin neapelare la data de 23 martie 2005;
i)sentinţa penală nr. 984 din 25 martie 2005, pronunţată de Judecătoria Bacău, rămasă definitivă prin neapelare;
j)sentinţa penală nr. 984 din 25 martie 2005, pronunţată de Judecătoria Bacău, rămasă definitivă prin neapelare;
k)sentinţa penală nr. 1104 din 19 aprilie 2005, pronunţată de Judecătoria Botoşani, rămasă definitivă prin neapelare la data de 10 mai 2005; sentinţe care au fost contopite de la lit. b) la lit. k), inclusiv, prin sentinţa penală nr. 2243 din 2 septembrie 2005, pronunţată de Judecătoria Botoşani, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 691 din 16 noiembrie 2005 a Curţii de Apel Suceava.
S-au descontopit şi repus în individualitatea lor pedepsele aplicate inculpatului care au fost contopite prin sentinţa penală nr. 2243 din 2 septembrie 2005, pronunţată de Judecătoria Botoşani, astfel:
- 5 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea complicităţii la infracţiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 26 raportat la art. 211 alin. (2) lit. a), d) C. pen., aplicată prin sentinţa penală nr. 56 din 17 martie 1995 a Tribunalului Vaslui;
- 4 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 37 lit. a) C. pen., aplicată prin sentinţa penală nr. 528 din 26 martie 2003, pronunţată de Judecătoria Buzău;
- 4 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. aplicată prin sentinţa penală nr. 1287 din 19 august 2003, pronunţată de Judecătoria Buzău;
- 3 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. aplicată prin sentinţa penală nr. 341 din 6 octombrie 2003, pronunţată de Judecătoria Mizil;
- 1 an şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., art. 74 şi art. 76 lit. c) C. pen. stabilită prin sentinţa penală nr. 3044 din 31 octombrie 2003, pronunţată de Judecătoria Galaţi;
- 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 282 alin. (2) combinat cu art. 284 C. pen. raportat la art. 37 lit. a) C. pen.;
- 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 215 alin. (2) şi (3) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., ambele pedepse fiind aplicate prin sentinţa penală nr. 241 din 27 ianuarie 2004, pronunţată de Judecătoria Tulcea;
-1 an şi 10 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 215 alin. (1) şi (3) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., stabilită prin sentinţa penală nr. 1077 din 18 octombrie 2004, pronunţată de Judecătoria Tecuci;
-2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 215 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 37 lit. a) C. pen., aplicată prin sentinţa penală nr. 279 din 25 ianuarie 2005, pronunţată de Judecătoria Brăila;
-3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 215 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 37 lit. a) C. pen., stabilită prin sentinţa penală nr. 107 din 4 martie 2005, pronunţată de Judecătoria Roman;
-3 ani şi 2 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 215 alin. (1), (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 37 lit. a) C. pen., stabilită prin sentinţa penală nr. 984 din 25 martie 2005, pronunţată de Judecătoria Bacău;
-1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 215 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., stabilită prin sentinţa penală nr. 1104 din 19 aprilie 2005, pronunţată de Judecătoria Botoşani.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) raportat la art. 36 alin. (1) şi (2) C. pen., s-au contopit pedepsele la care inculpatul a fost condamnat prin cele 11 sentinţe penale menţionate mai sus aflate la lit. a) – k) cu pedeapsa aplicată în prezenta cauză, urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare care a fost sporită la 10 ani şi 6 luni închisoare şi interzicerea drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a) – b) C. pen. pe o perioadă de 4 ani.
S-a făcut aplicarea art. 71 C. pen. privind interzicerea drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) şi e) C. pen.
S-au dedus din pedeapsa rezultantă de 10 ani şi 6 luni închisoare aplicată inculpatului, perioadele de reţinere şi arestare preventivă şi cele executate: de la 15 aprilie 1998 la 13 octombrie 1998; de la 23 aprilie 1999 la 21 august 2002 şi de la 1 martie 2003 la zi şi s-a menţinut starea de arest a acestuia.
S-a anulat mandatul de executare a pedepsei închisorii emis de Judecătoria Botoşani în baza sentinţei penale nr. 2243 din 2 septembrie 2005, pronunţată de aceeaşi instanţă şi s-a dispus emiterea unui nou mandat de executare, conform prezentei sentinţe penale;
2. I.V., fiul lui V. şi I., născut la data de 19 ianuarie 1974 în mun. Bârlad, jud. Vaslui, domiciliat în mun. Bârlad, jud. Vaslui, cetăţean român, studii 10 clase, stagiul militar nesatisfacut, fără ocupaţie, necăsătorit, fără copii minori, cu antecedente penale, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1), (2) lit. a), b), d), f) C. pen. cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), la pedeapsa de 10(zece) ani închisoare şi interzicerea drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a) – b) C. pen. pe o perioadă de 4 ani.
S-a constatat că această infracţiune este concurentă cu infracţiunea pentru care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 5 ani şi 4 luni închisoare prin sentinţa penală nr. 56 din 17 martie 1999, pronunţată de Tribunalul Vaslui, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 2894 din 6 iunie 2001 a C.S.J.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., raportat la art. 36 alin. (1) C. pen., s-a contopit pedeapsa de 5 ani şi 4 luni închisoare la care inculpatul a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 56 din 17 martie 1999, pronunţată de Tribunalul Vaslui cu pedeapsa aplicată în prezenta cauză, urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare şi interzicerea drepturilor civile, prevăzute de art. 64 lit. a) – b) C. pen. pe o perioadă de 4 ani.
S-a făcut aplicarea art. 71 C. pen. privind interzicerea drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) şi e) C. pen. S-au dedus din pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului perioadele de reţinere şi arestare preventivă şi cele executate: de la 14 aprilie 1998 la 13 octombrie 1998 şi de la 23 aprilie 1999 la 19 martie 2003, când a fost liberat condiţionat în baza sentinţei penale nr. 595 din 13 martie 2003, pronunţată de Judecătoria Vaslui, rămânându-i un rest neexecutat de 338 zile.
Au fost obligaţi inculpaţii, în solidar, să plătească părţii vătămate M.D., domiciliat în municipiul Rădăuţi, jud. Suceava, suma de 748.682.083 ROL, reprezentând despăgubiri civile.
Prin Decizia penală nr. 19 din 08 aprilie 2009, Curtea de Apel Suceava a admis apelurile declarate de inculpaţii B.L. şi I.V., a desfiinţat în parte sentinţa penală nr. 183 din 24 mai 2006 a Tribunalului Suceava cu privire la cuantumul pedepselor aplicate, a pedepselor rezultante şi a pedepselor complementare şi accesorii şi în consecinţă:
Au fost descontopite pedepsele rezultante aplicate inculpaţilor B.L. şi I.V. prin sentinţa penală şi a fost înlăturat sporul de pedeapsă aplicat inculpatului B.L.
S-au dedus pedepsele principale aplicate inculpaţilor B.L. şi I.V. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 211 alin. (1), (2) lit. a), b), d) şi f) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) de la 10 ani închisoare la 5 ani închisoare şi s-a înlăturat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) – b) C. pen.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului B.L. prin sentinţa penală nr. 56/1999 a Tribunalului Vaslui şi pedepsele repuse în individualitatea lor de prima instanţă reţinute prin sentinţa penală nr. 2243/2005 a Judecătoriei Botoşani cu pedeapsa aplicată în cauză, urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea, de 5 ani şi 6 luni închisoare.
În baza art. 36 alin. (3) C. pen. s-a dedus în continuare din pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului detenţia de la 24 mai 2006 la 18 iulie 2006.
În temeiul art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen. raportat la art. 36 C. pen. s-a contopit pedeapsa de 5 ani şi 4 luni aplicată inculpatului I.V. prin sentinţa penală nr. 56/1999 a Tribunalului Vaslui cu pedeapsa aplicată în cauză, urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani şi 4 luni închisoare.
S-au constatat executate pedepsele rezultante aplicate inculpaţilor.
S-au înlăturat din sentinţa penală dispoziţiile de aplicare a art. 71 C. pen. privind interzicerea pentru inculpaţi a drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a), b), c), e) C. pen.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei penale care nu sunt contrare deciziei.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava, partea civilă M.D. şi inculpaţii B.L. şi I.V.
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava a criticat hotărârea instanţei de apel sub trei aspecte, toate invocate în cadrul cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., respectiv greşita reducere a cuantumului pedepselor principale aplicate inculpaţilor de instanţa de fond, de la 10 ani închisoare la 5 ani închisoare, greşita înlăturare a sporului de 6 luni închisoare aplicat inculpatului B.L. şi greşita înlăturare a pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen.
Partea civilă M.D. a criticat Decizia apreciind ca nelegală şi netemeinică soluţia instanţei de apel de admitere a apelurilor inculpaţilor.
Inculpaţii B.L. şi I.V. au solicitat, în principal, achitarea în baza art. 10 lit. c) C. proc. pen., susţinând că nu au comis fapta şi, în subsidiar, reducerea pedepselor aplicate.
Înalta Curte, analizând hotărârile pronunţate prin prisma criticilor formulate, precum şi în conformitate cu dispoziţiile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen. apreciază ca fiind întemeiate recursurile declarate de parchet şi partea civilă şi ca neîntemeiate recursurile declarate de inculpaţi, pentru următoarele considerente:
Prima critică invocată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava, în cadrul cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. se referă la netemeinicia soluţiei instanţei de apel de reducere a pedepselor principale aplicate inculpaţilor.
Instanţa de fond a condamnat inculpaţii pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (1), (2) lit. a), b), d) şi f) C. pen. cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) la pedeapsa de 10 ani închisoare, iar în apel pedeapsa a fost redusă la cuantumul de 5 ani închisoare.
Reducerea dispusă de instanţa de apel nu se justifică, Înalta Curte reţinând că inculpaţii au avut pe tot parcursul procesului o atitudine nesinceră, negând săvârşirea faptei, deşi probatoriul administrat a dovedit, fără dubiu, participarea acestora la comiterea infracţiunii de tâlhărie din seara zilei de 23 martie 1999 împotriva părţii vătămate M.D.
De asemenea, reducerea pedepsei la 5 ani închisoare, reprezentând minimul special, apare insuficientă pentru reeducarea inculpaţilor şi raportat la prejudiciul cauzat prin săvârşirea faptei. Inculpaţii au sustras din locuinţa părţii vătămate M.D.: 65.000.000 lei, 10.000 mărci germane, o borsetă care conţinea 7.000 mărci germane, aproximativ 4.000 DOLAR SUA, o brăţară din aur de cca. 25 grame, un lanţ din aur de cca. 30 grame, un telefon mobil marca N.8110 şi o geacă din piele, valoarea actualizată a prejudiciului fiind de aproximativ 750.000.000 lei vechi, rămas în întregime nerecuperat.
Reducerea pedepsei nu se justifică nici datorită faptului că inculpaţii au antecedente penale, inculpatul B.L. fiind condamnat anterior prin 11 sentinţe penale pentru fapte concurente celei din prezenta cauză, iar inculpatul I.V. fiind, de asemenea, condamnat anterior la 5 ani şi 4 luni închisoare pentru fapte concurente şi similare celei din prezenta cauză.
Motivarea instanţei de apel în sensul că o pedeapsă mare nu se mai justifică datorită perioadei de timp ce a trecut de la data săvârşirii faptei până în prezent nu poate fi primită, întrucât prelungirea duratei procesului datorită atitudinii procesuale a inculpaţilor sau chiar a unor vicii de formă sau fond nu poate constitui un temei de nesancţionare corespunzătoare a unor fapte antisociale de o asemenea gravitate.
Şi cea de-a doua critică formulată de parchet în baza aceluiaşi caz de casare (art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.), vizând greşita înlăturare a sporului de 6 luni închisoare aplicat inculpatului B.L., este întemeiată.
Deşi aplicarea sporului de pedeapsă are caracter facultativ, în situaţia inculpatului se impune aplicarea acestuia având în vedere numărul pedepselor care se contopesc pentru infracţiuni concurente, inculpatul fiind condamnat anterior prin nu mai puţin de 11 sentinţe penale.
De asemenea, şi cea de-a treia critică din recursul parchetului este justificată, referitor la înlăturarea de către instanţa de apel a pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen.
Aplicarea pedepsei complementare, chiar dacă nu e obligatorie în speţă, este justificată de natura şi gravitatea infracţiunii, de modul concret de săvârşire a acesteia, de antecedentele penale ale inculpaţilor, aspecte ce impun întregirea şi eficientizarea sancţionării penale a acestora inclusiv prin interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen.
În ceea ce priveşte recursul părţii civile M.D., deşi aceasta nu s-a prezentat pentru susţinerea sa orală, iar cererea scrisă este sintetic redactată, din formularea criticilor rezultă că partea civilă este nemulţumită de nelegalitatea şi netemeinicia hotărârii instanţei de apel, care a modificat sentinţa primei instanţe în sensul în care a fost criticată şi de parchet.
Din aceste considerente, Înalta Curte apreciază că şi recursul părţii civile este întemeiat, pentru argumentele ce au fost deja prezentate în analiza recursului declarat de parchet şi care conduc la soluţia casării deciziei şi menţinerii sentinţei primei instanţe.
Recursurile declarate de inculpaţi sunt, însă, neîntemeiate.
Într-un motiv principal, ambii inculpaţi solicită achitarea în baza art. 10 lit. c) C. proc. pen., motivând că nu sunt autorii infracţiunii, critică ce poate fi examinată în cadrul cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., dar care nu este fondată.
Inculpaţii nu au recunoscut pe tot parcursul procesului participarea la comiterea faptei, apărare contrazisă, însă, de materialul probator administrat.
Din probe rezultă că în seara zilei de 23 martie 1999, orele 20,00 inculpaţii B.L. şi I.V., împreună cu o persoană rămasă neidentificată au intrat în scara blocului în care locuieşte partea vătămată M.D. din mun. Rădăuţi, au sunat la uşa acestuia, uşă pe care a deschis-o partea vătămată, pe care inculpatul I.V. a întrebat-o despre prezenţa fratelui său în locuinţă şi imediat după primirea răspunsului negativ i-a aplicat o lovitură cu pumnul în zona feţei, după care, profitând de retragerea părţii vătămate în interior, împreună cu coinculpatul B.L. şi persoana rămasă neidentificată au pătruns în apartament, continuând să-1 lovească pe M.D. cu pumnii şi picioarele până acesta a căzut.
Auzind zgomote în holul apartamentului, martora O.P.(fosta M.) - mama părţii vătămate, a ieşit din bucătărie pentru a vedea ce se întâmplă, împrejurare în care coautorul rămas neidentificat a împins-o din nou în bucătărie, unde a trântit-o pe canapea şi, ameninţând-o cu moartea, a imobilizat-o, legând-o de mâini şi de picioare cu un cablu telefonic, acoperind-i gura şi faţa cu o pernă.
În acelaşi timp, inculpatul B.L. a scos din geaca cu care era îmbrăcat, un pistol cu amortizor pe care l-a pus la tâmpla părţii vătămate M.D., ameninţând-o cu moartea în cazul în care va încerca să fugă.
După imobilizarea martorilor şi a părţii vătămate, în sufrageria apartamentului a intrat cel de-al treilea coautor rămas neidentificat, care, împreună cu inculpatul I.V. a început să caute bani şi bunuri, sustrăgând din cele două sertare ale bibliotecii şi de pe canapea suma de 65.000.000 lei, 10.00 mărci germane, o borsetă care conţinea 7000 de mărci germane, aproximativ 4000 DOLAR SUA, o brăţară din aur de cca. 25 grame, un lanţ din aur de cca. 30 grame, un telefon mobil marca N. 8110 iar la ieşire o geacă din piele.
Întrucât mama părţii vătămate - martora O.P.(fostă M.) începuse să ţipe, inculpatul I.V. i s-a adresat inculpatului B.L. care se afla pe hol, cu expresia „şamam" iar acesta s-a deplasat în bucătărie unde a ameninţat-o din nou pe martoră, determinând-o să tacă.
Cei trei inculpaţi au părăsit apartamentul părţii vătămate M.D. după ce, în prealabil inculpatul I.V. i-a aplicat o lovitură în cap cu o vază de cristal, cauzându-i leziuni pentru a căror vindecare au fost necesare un număr de 8-9 zile de îngrijiri medicale.
De asemenea, martorii A.I., B.G. şi U.M. au declarat în faza de urmărire penală f. 155 - 158 ; 159 - 163 ; 164- 165, 166- 167 şi 261 - 263 şi 265 că inculpaţii B.L. şi I.V., împreună cu numitul H.F. şi martorul A.V. s-au deplasat cu autoturismul marca Mercedes aparţinând martorului U.M., în mun. Rădăuţi, înainte de săvârşirea infracţiunii, cu scopul de a verifica imobilul în care locuieşte partea vătămată M.D. şi programul acesteia.
Pe de altă parte, martorul C.F. a arătat pe întreg parcursul procesului penal (f. 99- 100 dosar iniţial urmărire penală, f. 52-53 dosar completat de urmărire penală ; f. 350, 432 dosar fond) că în noaptea de 23/24 martie 1999 i-a transportat pe cei doi inculpaţi, pe care i-a recunoscut după planşele foto prezentate de organele de urmărire penală, cu autoturismul său proprietate personală cu care presta activităţi de taximetrie, de la gara Suceava până în municipiul Rădăuţi, la blocul unde domiciliază partea vătămată M.D.
Nici critica subsidiară formulată de inculpaţi, vizând reducerea pedepsei (caz de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.) nu este întemeiată, în analiza primului motiv de recurs formulat de parchet Înalta Curte arătând motivele pentru care, dimpotrivă, se justifică menţinerea pedepsei de 10 ani aplicată de prima instanţă şi greşit redusă în apel.
Pentru considerentele mai sus expuse, Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., va admite recursurile declarate de parchet şi de partea civilă şi va casa Decizia, menţinând sentinţa primei instanţe.
În baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. se vor respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţi.
Conform art. 38516, art. 381 C. proc. pen. şi art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) se va deduce prevenţia la zi pentru inculpaţi.
Se va dispune obligarea inculpaţilor la cheltuieli judiciare către stat, inclusiv onorariul apărătorului din oficiu ce se va avansa din fondul M.J.L.C., în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava şi de partea civilă M.D. împotriva Deciziei penale nr. 19 din 8 aprilie 2009 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală, privind pe intimaţii inculpaţi B.L. şi I.V.
Casează Decizia penală sus-menţionată şi menţine sentinţa penală nr. 183 din 24 mai 2006 a Tribunalului Suceava.
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii B.L. şi I.V. împotriva aceleiaşi decizii.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului B.L. perioadele executate de la 15 aprilie 1998 la 13 octombrie 1998, de la 23 aprilie 1999 la 21 august 2002 şi de la 1 martie 2003 până la punerea în libertate a acestui inculpat.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului I.V. perioadele executate de la 14 aprilie 1998 la 13 octombrie 1998 şi de la 23 aprilie 1999 până la 19 martie 2003.
Obligă recurenţii inculpaţi să plătească statului suma de câte 600 lei cheltuieli judiciare, din care suma de câte 200 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul M.J.L.C.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 16 iunie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2719/2009. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 2291/2009. Penal → |
|---|
