ICCJ. Decizia nr. 2306/2009. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.2306/2009
Dosar nr. 5088/1/2009
Şedinţa publică din 17 iunie 2009
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea de şedinţă de la 02 iunie 2009, Curtea de Apel Bucureşti, secţia ll-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în dosarul nr. 3064/2/2009 (742/2009), a trimis dosarul nr. 3064/2/2009 al Secţiei a ll-a Penale a Curţii de Bucureşti la Secţia I Penală a Curţii de Apel Bucureşti în vederea discutării conexării la dosarul nr. 3019/2/2009 cu termen de judecată la 05 iunie 2009 întrucât în cele două dosare există identitate de obiect şi persoane, un exemplar al plângerii din prezenta cauză aflându-se la fila 130 din dosarul sus-menţionat.
Împotriva acestei încheieri, a formulat recurs A.C.M.E., prin reprezentant legal A.l.
La termenul de astăzi 17 iunie 2009, după încheierea dezbaterilor, s-a prezentat reprezentantul legal al petentei, A.l. care a depus concluzii scrise la dosarul cauzei, concluzii ce antamează fondul cauzei.
În cauză, recursul declarat de titularul căii de atac împotriva unei încheieri penale ce nu poate fi atacată cu recurs separat ci numai o dată cu sentinţa sau Decizia recurată, încheiere pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti prin care s-a trimis cauza în vederea discutării conexării la dosarul nr. 3019/2/2009, apare ca inadmisibil.
Pe calea recursului, cale ordinară de atac, pot fi atacate numai hotărârile nedefinitive, după cum rezultă din dispoziţiile art. 3851 C. proc. pen., care prevăd strict şi limitativ hotărârile supuse recursului după cum urmează, astfel: „Pot fi atacate cu recurs:
- sentinţele pronunţate de judecătorii în cazurile prevăzute de lege;
- sentinţele pronunţate de tribunalele militare în cazul infracţiunilor contra ordinii şi disciplinei militare, sancţionate de lege cu pedeapsa închisorii de cel mult 2 ani;
- sentinţele pronunţate de curţile de apel şi Curtea Militară de Apel;
- sentinţele pronunţate de secţia penală a înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie;
- sentinţele privind infracţiunile pentru care punerea în mişcare a acţiunii penale se face la plângerea prealabilă a persoanei vătămate;
- deciziile pronunţate, ca instanţe de apel, de tribunale, tribunale militare teritoriale, curţi de apel şi Curtea Militară de Apel;
- sentinţele pronunţate în materia executării hotărârilor penale, afară de cazul când legea prevede altfel, precum şi cele privind reabilitarea.
Încheierile pot fi atacate cu recurs numai o dată cu sentinţa sau Decizia recurată, cu excepţia cazurilor când, potrivit legii, pot fi atacate separat cu recurs.
Recursul declarat împotriva sentinţei sau deciziei se socoteşte făcut şi împotriva încheierilor, chiar dacă acestea au fost date după pronunţarea hotărârii.
Nu pot fi atacate cu recurs sentinţele în privinţa cărora persoanele prevăzute în art. 362 nu au folosit calea apelului ori când apelul a fost retras, dacă legea prevede această cale de atac. Persoanele prevăzute în art. 362 pot declara recurs împotriva deciziei pronunţate în apel, chiar dacă nu au folosit apelul, dacă prin Decizia pronunţată în apel a fost modificată soluţia din sentinţă şi numai cu privire la această modificare."
Ori, în cauză, se constată că, petenta a formulat recurs împotriva unei încheieri ce nu poate fi atacată separat cu recurs.
În consecinţă, Înalta Curte, în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petentă, întrucât, după cum s-a menţionat, încheierea pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti nu poate fi atacată separat cu recurs ci numai odată cu fondul cauzei.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. 2 C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petenta A.C.M.E., împotriva încheierii de şedinţă din 02 iunie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia ll-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în dosarul nr. 3064/2/2009 (742/2009).
Obligă recurenta petentă la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuielile judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 17 iunie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2303/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2325/2009. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
