ICCJ. Decizia nr. 2336/2009. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.2336/2009
Dosar nr. 22/44/2009
Şedinţa publică din 19 iunie 2009
Asupra recursului de faţă,
Examinând actele dosarului constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 43/ F din 19 martie 2009, pronunţată în dosarul nr. 22/44/2009, Curtea de Apel Galaţi, secţia penală, a respins, ca nefondată, plângerea formulată potrivit art. 2781 C. proc. pen., de petiţionarul O.A.V. împotriva Rezoluţiei nr. 444/P/2007 din 10 noiembrie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, astfel cum a fost confirmată prin Rezoluţia nr. 1215/11/2/2008 din 18 decembrie 2008 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, rezoluţie pe care a menţinut-o.
S-a dispus obligarea petentulului la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Curtea de Apel a reţinut netemeinicia plângerii petentului, considerând că intimatul N.C., comisar şef în cadrul I.P.J. Vrancea, nu a comis infracţiunile de violare de domiciliu prevăzută de art. 192 alin. (l) C. pen., abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), cercetare abuzivă, prevăzută de art. 266 C. pen. ci, dimpotrivă şi-a îndeplinit corect atribuţiile de serviciu sub supravegherea procurorului, iar în apartamentul proprietatea petentului a pătruns cu acordul chiriaşului I.M.
Administrarea şi evaluarea probelor de către intimat în cadrul cercetării unei plângeri penale poate fi contestată în cadrul exercitării căilor legale de atac împotriva măsurilor dispuse, iar nu prin declanşarea unei plângeri penale împotriva comisarului şef de poliţie pentru fapte care nu sunt prevăzute ca infracţiuni de legea penală.
Împotriva acestei sentinţe, petiţionarul a declarat recurs, susţinând, în esenţă, că a fost prejudiciat prin fapta intimatului care, în opinia sa ar fi comis faptele penale reclamate. A mai susţinut că rezoluţia dată de procurorul ierarhic superior este neîntemeiată şi instanţa de judecată trebuia să admită plângerea sa şi să restituie cauza la procuror pentru începerea urmăririi penale.
Examinând recursul declarat de petent, în raport cu actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că nu este fondat, pentru motivele ce urmează:
În mod corect, procurorii care au cercetat cauza, precum şi instanţa de fond care a verificat legalitatea soluţiei, au dispus neînceperea urmăririi penale, în baza art. 10 alin. (l) lit. b) şi lit. a) C. proc. pen., reţinând că sub aspectul infracţiunilor prevăzute de art. 192 alin. (l), art. 246 şi art. 266 alin. (2) şi (3) C. pen., faptele sesizate nu sunt prevăzute de legea penală. Referitor Ia fapta de instigare la infracţiunea de mărturie mincinoasă s-a reţinut inexistenţa faptei.
Înalta Curte, verificând soluţia de neîncepere a urmăririi penale faţă de comisarul şef de poliţie intimat, soluţie menţinută şi de instanţa de fond, constată temeinicia acesteia.
În absenţa unor probe care să demonstreze că activitatea comisarului şef desfăşurată în cursul cercetării penale faţă de petent ar constitui infracţiunile de violare de domiciliu, abuz în serviciu contra intereselor persoanelor şi cercetare abuzivă, precum şi a unor probe care să confirme existenţa infracţiunii de instigare la mărturie mincinoasă, fapte reclamate de petent, în mod legal şi temeinic, instanţa de fond a respins plângerea petentului şi a menţinut soluţia de neîncepere a urmăririi penale dată de procurori.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de petent.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul petiţionar va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 200 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul O.A.V. împotriva Sentinţei penale nr. 43/F din 19 martie 2009 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 19 iunie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2325/2009. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 2340/2009. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
