ICCJ. Decizia nr. 2325/2009. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.2325/2009
Dosar nr. 311/59/2009
Şedinţa publică din 18 iunie 2009
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 105/ PI din 6 aprilie 2009 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală, pronunţată în dosarul nr. 311/59/2009, a fost respinsă cererea de revizuire formulată de revizuientul P.A. împotriva sentinţei penale nr. 105/PI/2008 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara în dosarul nr. 330/59/2008.
A fost obligat revizuientul la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut că prin cererea înregistrată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara sub nr. 53/VI11/1/2009, la data de 15 ianuarie 2009, revizuientul P.A. a solicitat revizuirea sentinţei penale nr. 105/PI/2008 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, în dosarul nr. 330/59/2008, motivând că a formulat o plângere penală împotriva notarului public D.A. şi a numitului B.A. pentru falsificarea unor înscrisuri, însă Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara a dispus neînceperea urmăririi penale, iar plângerea formulată în faţa instanţei de judecată i-a fost respinsă, la fel şi recursul formulat la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, considerent pentru care a solicitat completarea urmăririi penale şi trimiterea în judecată a notarului public.
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara a întocmit un referat pe care l-a trimis la această instanţă, împreună cu cererea revizuientului, care a fost înregistrat sub nr. 311/59/2009 la data de 12 martie 2009 şi prin care a solicitat respingerea revizuirii ca inadmisibilă.
Examinând cauza în raport cu motivele invocate, precum şi din oficiu, s-a constatat că cererea de revizuire este formulată împotriva sentinţei penale nr. 105/PI/2009 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara prin care s-a soluţionat plângerea revizuientului-petent împotriva rezoluţiei procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, în procedura prevăzută de art. 2781 C. proc. pen.
Potrivit prevederilor art. 393 C. proc. pen., hotărârile judecătoreşti definitive pot fi supuse revizuirii, atât cu privire la latura penală, cât şi cu privire la latura civilă.
Din interpretarea prevederilor mai sus-menţionate a rezultat că pot fi revizuite doar hotărârile penale definitive prin care s-a judecat fondul cauzei. în acest sens au decis şiSECŢIILE UNITEale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, care prin Decizia nr. XVII din 19 martie 2007 a stabilit că cererea de revizuire îndreptată împotriva unei hotărâri judecătoreşti definitive pronunţate în temeiul art. 2781 alin. (8) lit. a) şi b) C. proc. pen. este inadmisibilă. Faţă de considerentele expuse mai sus, în baza art. 403 alin. (3) C. proc. pen., s-a dispus respingerea cererii de revizuire, ca inadmisibilă, văzând şi prevederile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs revizuientul P.A., criticând-o, arătând în scris că în discuţiile cu preşedintele de şedinţă i s-a comunicat că soluţia rămâne în pronunţare, având în vedere că pronunţarea nu s-a făcut în şedinţă publică a aşteptat pronunţarea, până pe data de 15 aprilie 2009, timp în care pronunţarea rezultatului nu a avut loc nici pe internet şi nici prin comunicare, dându-şi seama că cererea de revizuire i-a fost respinsă, pentru a mai putea intra în termen, până la data de 15 aprilie 2009, a depus cerere de apel împotriva soluţiei dată de instanţa de judecată la data de 6 aprilie 2009. Aşa fiind, recurentul a solicitat a se da curs cererii sale de apel din 15 aprilie 2009 prin care a criticat sentinţa penală nr. 105/ PI din 6 aprilie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara în cauza penală ce face obiectul dosarului nr. 311/59/2009.
Recurentul petiţionar a menţionat că la prezenta cerere ataşează cererea din 15 aprilie 2009 în care s-a încadrat în termenul prevăzut de lege, datând cererea la 30 aprilie 2009.
Astfel, la dosarul Înaltei Curţi se află o cerere formulată de P.A. în care acesta menţionează că se referă la actul nr. 53/VI11/1/2009 din 27 martie 2009 privind cauza ce face obiectul dosarului 311/59/2009 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală, cu ultimul termen de judecată 6 aprilie 2009 în care susţine că apreciază ca nelegală şi netemeinică soluţia dată de instanţa de judecată de la Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, prin care i s-a respins cererea de revizuire a procesului în cauza privind inculpata D.A.. Respingând soluţia dată a solicitat continuarea procesului şi administrarea probelor propuse de el prin cererea depusă la dosar la data de 6 aprilie 2009 în faţa completului de judecată, când i s-a comunicat verbal că-i respinge revizuirea procesului penal în cauza privind pe D.A., cerere datată 15 aprilie 2009 şi semnată de revizuient, pe care se află ştampila Curţii de Apel Timişoara cu menţiunea datei de 22 aprilie 2009 şi nr. 311/59/2009, precum şi o rezoluţie care precizează că „se restituie cu menţiunea de a preciza obiectul petiţiei, având în vedere că s-a pronunţat o hotărâre judecătorească", datată 23 aprilie 2009, cu semnătură indescifrabilă.
De asemenea, la dosarul Înaltei Curţi, se află depusă şi fotocopia adresei Curţii de Apel Timişoara, secţia penală, în dosarul nr. 311/59/2009 din 23 aprilie 2009, către domnul P.A. în care se arată că se restituie memoriul acestuia din data de 15 aprilie 2009 cu menţiunea de a preciza obiectul petiţiei, având în vedere că în cauză s-a pronunţat o hotărâre judecătorească (respectiv sentinţa penală nr. 105/ PI din 06 aprilie 2009).
Totodată, la dosarul Înaltei Curţi a fost depus plicul de expediţie a declaraţiei de recurs şi a înscrisurilor mai sus arătate prin care expeditorul P.A. Ie-a trimis prin serviciul poştal, Curţii de Apel Timişoara, ştampila poştei fiind 30 aprilie 2009.
La dosarul cauzei, în recurs a fost depus, după ce în prealabil a fost înregistrat prin Registratura Generală a instanţei supreme sub nr. 22896 la 9 iunie 2009, un memoriu formulat de recurentul P.A., la care se află anexate fotocopiile unor înscrisuri, memoriu în care a făcut referiri cu privire la contractul de vânzare-cumpărare încheiat, la faptul că în şedinţa de judecată din 6 aprilie 2009 la Curtea de Apel Timişoara a solicitat trimiterea dosarului la procuror, pentru completarea urmăririi penale, deşi nu a primit răspuns, a primit somaţie de plată a cheltuielilor judiciare din partea organului fiscal. De asemenea, recurentul a mai arătat că acelaşi lucru s-a petrecut şi în şedinţa de judecată din data de 5 mai 2008 la Curtea de Apel Timişoara, când nu s-a pronunţat sentinţa, dar s-a trezit cu somaţie de plată a cheltuielilor judiciare.
Recurentul revizuient a solicitat să se dispună trimiterea dosarului la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, iar în situaţia în care nu va fi înţeles nici de această dată se vede obligat să apeleze la organismele internaţionale abilitate, pentru a i se face dreptate şi a fi despăgubit şi dat fiind vârsta la care se află (82 de ani), precum şi starea de sănătate a solicitat judecarea cauzei în lipsă, precizând că ataşează la acest memoriu un set de documente.
La termenul de astăzi, în recurs, Înalta Curte a pus în discuţie tardivitatea declarării recursului în raport cu dispoziţiile art. 3853 C. proc. pen.
Reprezentantul Ministerului Public a solicitat respingerea, ca tardiv, a recursului formulat de recurentul revizuient, arătând că recurentul a fost prezent la dezbateri, când cauza a rămas în pronunţare la prima instanţă, respectiv la 6 aprilie 2009, iar recursul a fost declarat peste termenul prevăzut de art. 3853 C. proc. pen.
Examinând recursul declarat de recurentul revizuient P.A. împotriva sentinţei pronunţată de prima instanţă, în raport cu tardivitatea căii de atac declarate, invocată din oficiu, de către această instanţă, Înalta Curte constată recursul revizuientului ca fiind tardiv declarat pentru considerentele ce se vor arăta.
În conformitate cu art. 3853 C. proc. pen., termenul de recurs este de 10 zile, dacă legea nu dispune altfel.
Dispoziţiile art. 363 – art. 365 privind data de la curge termenul, repunerea în termen şi declararea peste termen a căii de atac se aplică în mod corespunzător.
Potrivit art. 363 alin. (3) din acelaşi cod, pentru partea care a fost prezentă la dezbateri sau la pronunţare, termenul curge de la pronunţare.
Pentru părţile care au lipsit atât la dezbateri, cât şi la pronunţare, precum şi pentru inculpatul deţinut ori pentru inculpatul militar în termen, militar cu termen redus, rezervist concentrat, elev al unei instituţii militare de învăţământ, ori pentru inculpatul internat într-un centru de reeducare sau într-un institut medical-educativ, care au lipsit de la pronunţare, termenul curge de la comunicarea copiei de pe dispozitiv.
Termenul de recurs fiind un termen procedural pe zile se calculează în condiţiile art. 186 alin. (1), (2) şi (4) C. proc. pen.
Astfel, legiuitorul a statuat că „(1) La calcularea termenelor procedurale se porneşte de la ora, ziua, luna sau anul menţionat în actul care a provocat curgerea termenului, afară de cazul când legea dispune altfel.
(2) La calcularea termenelor pe ore sau pe zile nu se socoteşte ora sau ziua de la care începe să curgă termenul, nici ora sau ziua în care acesta se împlineşte.
(4) Când ultima zi a unui termen cade într-o zi nelucrătoare, termenul expiră la sfârşitul primei zile lucrătoare care urmează."
Din analiza cauzei rezultă că, la data de 6 aprilie 2009, la Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, revizuientul P.A. a fost prezent la dezbateri potrivit menţiunii în acest sens, din partea introductivă a sentinţei penale nr. 105/ PI din 6 aprilie 2009 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală, în dosarul nr. 311/59/2009 („La apelul nominal făcut în şedinţă publică se prezintă revizuientul, personal."), la aceeaşi dată fiind şi soluţionată cauza.
Declaraţia de recurs cu motivele invocate de către revizuientul P.A., la care a anexat cererea datată 15 aprilie 2009, adresa Curţii de Apel Timişoara în dosarul nr. 311/59/2009 din 23 aprilie 2009 către revizuient, au fost trimise de către revizuient, Curţii de Apel Timişoara, secţia penală, la data de 30 aprilie 2009, aşa cum rezultă din ştampila poştei de pe plicul aflat la dosarul Înaltei Curţi şi a fost înregistrată la data de 6 mai 2009 la Curtea de Apel Timişoara cu nr. 311/59/2009, conform ştampilei în care este menţionată data arătată, precum şi dispoziţia de a se înainta împreună cu dosarul la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, datată 7 mai 2009, aflată la fila 2 dosarul Înaltei Curţi.
Astfel, în contextul cauzei, din compararea datelor de 6 aprilie 2009 şi 30 aprilie 2009 rezultă că termenul de recurs de 10 zile, fiind un termen procedural al cărui calcul se face potrivit art. 186 alin. (1), (2) şi (4) C. proc. pen., ce începea să curgă de la data de 6 aprilie 2009, data la care a fost prezent la dezbateri revizuientul P.A., acesta expira la data de 17 aprilie 2009, aceasta fiind o zi lucrătoare (vineri), iar recursul a fost exercitat de către petiţionar la data de 30 aprilie 2009, conform ştampilei poştei de pe plicul aflat la dosarul Înaltei Curţi, respectiv după data până la care ar fi putut declara recurs, depăşind termenul legal, aşa încât recursul declarat de petiţionar este tardiv.
Înalta Curte nu poate avea în vedere apărarea formulată de recurentul revizuient că ar fi exercitat apel, în termen, respectiv la data de 15 aprilie 2009, deoarece din cererea anexată recursului, pe de-o parte, nu rezultă care era obiectul acesteia, neexistând o manifestare de voinţă expresă cu privire la exercitarea chiar şi greşită a apelului, ce ar fi putut fi calificat ca fiind recurs, dar care însă nu exista, împrejurare faţă de care a şi fost restituită cererea (memoriul) prin adresă, pentru ca revizuientul să facă precizări (adresa de la dosarul Înaltei Curţi), iar pe de altă parte, recurentul revizuient nu a făcut dovada că a expediat sau depus la termenul din 15 aprilie 2009, cererea respectivă, deoarece există doar menţiunea olografă a datei de 15 aprilie 2009, cererea fiind însă înregistrată conform ştampilei Curţii de Apel Timişoara la data de 22 aprilie 2009 cu nr. 311/59/2009 (dosarul Înaltei Curţi), dată ce depăşea termenul până la care putea fi exercitat recursul, aceasta fiind aceea de 17 aprilie 2009.
Înalta Curte nu poate examina criticile recurentului revizuient formulate în memoriul trimis ulterior, la care a anexat şi fotocopiile unor înscrisuri, aflate la dosarul Înaltei Curţi, deoarece tardivitatea căii ordinare de atac, prevalează analizei pe fond a recursului.
Faţă de aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., va respinge, ca tardiv, recursul declarat de recurentul revizuient P.A. împotriva sentinţei penale nr. 105/ PI din 6 aprilie 2009 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală.
În conţinutul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., se prevede că „în cazul declarării apelului ori recursului sau al introducerii oricărei alte cereri, cheltuielile judiciare sunt suportate de către persoana căreia i s-a respins ori care şi-a retras apelul, recursul sau cererea."
Or, în prezenta cauză, faţă de soluţia mai sus arătată, recurentul revizuient se află în culpă procesuală, prin declararea unui recurs cu depăşirea termenului legal până la care se putea exercita calea ordinară de atac, aşa încât acesta va fi obligat, în temeiul legal mai sus menţionat, la plata sumei de 300 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, al cărei cuantum a fost stabilit estimativ, incluzând nu numai contravaloarea citaţiei, a hârtiei pentru actele aflate la dosar, dar şi a altor măsuri, respectiv introducerea cauzei în sistemul informatic, întocmirea citativului, studiul cauzei, ceea ce presupune nu numai cuantificarea unei sume certe, dar şi a efortului de apreciere a ansamblului de măsuri necesare pentru soluţionarea cauzei, în care sunt antrenate mai multe persoane.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca tardiv, recursul declarat de recurentul revizuient P.A. împotriva sentinţei penale nr. 105/PI/ din 6 aprilie 2009 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală.
Obligă recurentul revizuient la plata sumei de 300 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 18 iunie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2306/2009. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 2336/2009. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
