ICCJ. Decizia nr. 2341/2009. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2341/2009
Dosar nr. 5244/1/2009
Şedinţa publică din 19 iunie 2009
Asupra recursului de faţă ;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori, prin încheierea din 10 iunie 2009 a dispus, printre altele, în baza art. 3002 raportat la art. 160b alin. (1) şi (3) C. proc. pen., a menţinut arestarea preventivă a inculpatului J.N., fiul lui G. şi A., născut la 31 iulie 1988 în Rupea.
Pentru a da această hotărâre, instanţa a reţinut în legătură cu starea de arest preventiv a inculpatului J.N., examinată din perspectiva dispoziţiilor art. 160b şi art. 160b şi 3002 C. proc. pen., verificând legalitatea şi temeinicia acesteia, constată următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Braşov din data de 31 iulie 2008 a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, inculpatul J.N., fiind acuzat de săvârşirea infracţiunilor de omor calificat, prevăzută de art. 174, 175 lit. i) C. pen. şi tentativă de omor calificat, prevăzută de art. 20 raportat la art. 174, 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., constând în aceea că în data de 3 iulie 2008, în jurul orelor 10.00, pe fondul unei stări conflictuale, a agresat fizic, prin înjunghiere, victimele L.L. şi L.N., prima victimă decedând la spitalul O.S., iar cea de a doua suferind leziuni care i-au pus viaţa în pericol.
Măsura arestării preventive a fost luată faţă de inculpat prin încheierea nr. 13 a Şedinţei Camerei de Consiliu din 9 iulie 2008 a Tribunalului Braşov, măsura fiind luată cu respectarea tuturor dispoziţiilor legale şi a garanţiilor procesuale ale inculpatului, temeiul de drept considerat corect a fi incident, în cauză, de către instanţă, fiind acela prevăzut de art. 148 lit. f) C. proc. pen.
Analizând temeinicia acestei măsuri preventive, instanţa constată că, la acest moment procesual, temeiul avut în vedere la luarea măsurii preventive subzistă şi în prezent şi impune în continuare privarea de libertate a inculpatului. Pedeapsa închisorii pentru infracţiunea pentru care inculpatul a fost trimis în judecată este mai mare de 4 ani închisoare, iar lăsarea în libertate a inculpatului prezintă şi în prezent pericol concret pentru ordinea publică, astfel cum rezultă din probele care sunt chiar cele administrate în cauză.
Probele administrate în cauză până în acest moment conduc la concluzia că există în cauză presupunerea rezonabilă că inculpatul se face vinovat de săvârşirea faptelor pentru care este cercetat, fapte de o gravitate deosebită, atât prin circumstanţele în care au fost săvârşite, cât şi prin violenţa comiterii lor.
Pericolul pe care inculpatul îl prezintă pentru comunitatea în care trăieşte rezidă tocmai în modalitatea de săvârşire a faptei. Agresivitatea deosebită de care a dat dovadă inculpatul care a înjunghiat ambele victime, urmarea imediată a loviturilor aplicate victimei L.L. fiind decesul acesteia ca urmare, a şocului hemoragic consecutiv unei hemoragii interne şi externe produse ca urmare a două plăgi tăiate - înţepate, penetrante în abdomen cu secţionarea venei cave inferioare şi a jejului, colonului descendent, mezenterului în ceea ce priveşte pe L.N., acesta suferind leziuni traumatice ce i-au pus viaţa în pericol, sunt argumente pentru care instanţa reţine că temeiurile care au determinat arestarea preventivă impun, în continuare, privarea de libertate a inculpatului.
S-a apreciat că ordinea publică ar fi grav afectată dacă o persoană cercetată pentru comiterea unor infracţiuni de genul celor pentru care este cercetat inculpatul, deosebit de grave, împotriva vieţii, ar fi judecată în libertate, că, s-ar crea un sentiment de insecuritate în rândul comunităţii, în care trăiesc, atât inculpatul cât şi familia victimelor.
Având în vedere pericolul pe care îl prezintă lăsarea în libertate a inculpatului pentru ordinea publică, în raport de natura infracţiunilor reţinute în sarcina acestuia şi durata arestării până în prezent, se constată că măsura arestării preventive este în concordanţă cu dispoziţiile art. 5 parag. 3 din C.E.A.D.O.L.F. şi cu exigenţele prevederilor legale cuprinse în Codul de procedură penală, în această materie.
Curtea de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori a apreciat, în consecinţă, prin încheierea din 10 iunie 2009 că şi în condiţiile menţinerii prezumţiei de nevinovăţie, până la condamnarea definitivă a inculpatului, faţă de modul concret de săvârşire a faptelor şi circumstanţele personale ale acestuia, în acest moment procesual este întemeiată menţinerea măsurii arestării preventive, astfel că, în baza art. 3002 raportat la art. 160b alin. (1) şi (3) C. proc. pen., a menţinut arestarea preventivă a inculpatului J.N.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a declarat recurs inculpatul, fără a-l motiva în termen.
Inculpatul nu şi-a motivat recursul nici în şedinţa de astăzi 19 iunie 2009, cu ocazia discutării acestuia, apărătorul său limitându-se la a cere admiterea recursului, casarea hotărârii şi revocarea măsurii arestării preventive.
Curtea verificând, la cerere, dar şi din oficiu legalitatea şi temeinicia încheierii atacate, constată că aceasta este temeinică şi legală, neexistând motive, pentru casarea ei şi revocarea măsurii arestării preventive a inculpatului.
În această situaţie, recursul declarat de J.N. împotriva încheierii din 10 iunie 2009 a Curţii de Apel Braşov, secţia Penală şi pentru cauze cu minori, va fi respins, ca nefondat, menţinându-se, astfel, hotărârea atacată.
Văzând şi reglementarea plăţii cheltuielilor judiciare către stat, precum şi a onorariului de avocat, pentru apărarea din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul J.N. împotriva încheierii din 10 iunie 2009 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în Dosarul nr. 5329/62/2008.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul M.J.L.C.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 19 iunie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2329/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2409/2009. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
