ICCJ. Decizia nr. 2471/2009. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2471/2009
Dosar nr. 87/45/2009
Şedinţa publică din 26 iunie 2009
Asupra recursului de faţă;
Examinând actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată sub nr. 449/P/2008 din 19 noiembrie 2008, petiţionarul C.M. a formulat plângere împotriva numitului S.L., ofiţer de poliţie la I.P.J. Iaşi - Poliţia oraşului Hârlău, pentru săvârşirea infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, denunţare calomnioasă, fals intelectual, prevăzută de art. 246, art. 259 pct. l şi 2, art. 289 şi art. 291 C. pen.
Petentul a arătat că intimatul, în calitate de ofiţer de poliţie la Poliţie oraşului Hârlău, cu bună ştiinţă, în ziua de 24 iulie 2007, a ticluit şi produs probe mincinoase în dosarul penal nr. l040/P/2007, falsificând rezoluţia din acea dată, învinuindu-l pe nedrept prin atestarea unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului, reţinând, deşi nu a fost testat cu aparatul alcooltest că a avut o alcoolemie de 0,68mg/l alcool pur în aerul expirat, act care l-a folosit şi sub semnătură privată, cunoscând că este fals, în vederea producerii de consecinţe juridice.
În cauză au fost efectuate acte premergătoare de către procuror şi prin rezoluţia nr. 449/P/2009 din 5 decembrie 2008 a procurorului Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iaşi s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de numitul S.L. pentru faptele pentru care a fost reclamat întrucât în cauză nu a rezultat niciun indiciu de săvârşire a vreunei fapte penale de către intimat, reţinându-se că fapta nu există, conform art. 10 lit. a) C. proc. pen.
În motivarea rezoluţiei procurorului s-a reţinut că în urma unei constatări a organului de poliţie din data de 15 iunie 2007, numitul C.M. ar fi fost depistat conducând un autoturism pe drumurile publice din oraşul Hârlău şi i s-a solicitat să accepte verificarea alcooltest. Întrucât petiţionarul a refuzat, a fost condus la spital unde i s-a recoltat proba biologică de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei. Cu privire la acest aspect s-a încheiat un proces verbal de către organul de poliţie. în urma examinării probei de sânge recoltată de la petiţionar s-a stabilit că acesta a avut o alcoolemie de 1,50 g % 0 la data de 16 iunie 2008, ora 0,05.
În baza actelor preliminare şi a altor verificări preliminare, la data de 24 iulie 2007, numitul S.L., inspector principal de poliţie la Poliţia Hârlău, care făcuse acte de cercetare în care fusese cercetat petiţionarul a redactat şi depus la dosarul nr. l040/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Hârlău, rezoluţia cu acelaşi număr din 24 iulie 2007 prin care a dispus începerea urmăririi penale faţă de petiţionar pentru fapta de a fi condus autoturismul sub influenţa alcoolului, iar în urma analizei probelor de sânge recoltate a rezultat o alcoolemie de 1,50 g % 0.
Menţiunile de mai sus au fost trecute în partea dispozitivă a rezoluţiei.
În partea introductivă a acestui act procesual, organul de poliţie a făcut trimitere la împrejurarea că petiţionarul a fost depistat conducând autoturismul, având o alcoolemie de 0,68 mg/l alcool pur în aerul respirat, din care rezultă săvârşirea infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicol de către o persoană, care are o îmbibaţie alcoolică de peste 0,80 g./l alcool pur în sânge, introducând în rezoluţie şi menţiunea eronată, având o alcoolemie de 0,68 mg/l alcool pur în aerul expirat.
S-a arătat că această menţiune a fost o eroare materială evidentă, care nu a avut aptitudinea de a produce consecinţe juridice penale în respectivul dosar, începerea urmăririi penale fiind bazată pe rezultatul reieşit din analiza toxicologică a alcoolemiei coroborată cu celelalte indicii oferite din actele premergătoare efectuate în cauză.
De altfel, fiind observată eroarea materială criticată de petiţionar, prim procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Hârlău a infirmat în parte rezoluţia organului de poliţie, înlăturând din conţinutul actului menţiunea privind alcoolemia de 0,68 mg/l alcool pur în aerul expirat.
Împotriva acestei rezoluţii, petiţionarul a formulat plângere la procurorul general, solicitând infirmarea rezoluţiei procurorului, întrucât este întocmită de un organ necompetent, este discriminatorie, lipsită de fond, nemotivată, netemeinică şi nelegală, că persoana reclamată cu ştiinţă a ticluit şi produs probe mincinoase cu prilejul întocmirii rezoluţiei prin care s-a dispus în mod nelegal, începerea urmăririi penale.
Prin rezoluţia nr. 1285/1112/2008 din 13 ianuarie 2009 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iaşi s-a respins, ca neîntemeiată, plângerea petentului, reţinându-se că rezoluţia atacată este legală şi temeinică.
În motivarea acestei rezoluţii s-a reţinut că actul procesual de începere a urmăririi penale din 24 iulie 2007, întocmit de inspectorul principal S.L. conţine date contradictorii cu privire la alcoolemia petiţionarului, în condiţiile în care acesta a refuzat să fie testat cu aparatul alcooltest.
Potrivit dispoziţiilor art. 195 alin. (l) şi art. 220 C. proc. pen., pim - procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Hârlău a dispus la data de 23 octombrie 2008, prin ordonanţă, infirmarea parţială a rezoluţiei de începere a urmăririi penale din data de 24 iulie 2007 în sensul că s-a înlăturat menţiunea privind alcoolemia de 0,68 alcool pur în aerul expirat, menţiune care a fost consemnată din eroare.
Potrivit normelor procesual penale, actele efectuate şi măsurile dispuse de organele poliţiei judiciare pot fi verificate, la cererea persoanelor care au suferit o vătămare şi pot fi confirmate sau infirmate de procuror, ele pot fi contestate şi reanalizate numai prin exercitarea căilor de atac prevăzute de lege şi nu prin formularea de plângeri penale cu privire la îndeplinirea abuzivă a atribuţiilor de serviciu care să tindă la modificarea unei soluţii.
S-a constatat ca fiind nefondată şi critica petiţionarului C.M., în sensul că în mod tendenţios şi interesat au fost indicate în finalul soluţiei contestate, termenul în care se pot formula plângeri şi persoana la care trebuie depusă întrucât indicaţiile respective se întemeiază pe dispoziţiile art. 278 alin. (1) şi (3) C. proc. pen. şi au rolul de a informa persoana căreia i se adresează cu privire la drepturile sale procesuale.
Împotriva rezoluţiei procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iaşi a formulat plângere petiţionarul în temeiul dispoziţiilor art. 2781 C. proc. pen., plângere care a fost respinsă, ca nefondată, prin sentinţa penală nr. 18 din 3 martie 2009 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală.
În motivarea acestei hotărâri s-a arătat că din lucrările dosarului rezultă fără echivoc că intimatul şi-a îndeplinit atribuţiile de serviciu cu respectarea normelor legale în vigoare, iar consemnarea în partea introductivă a rezoluţiei nr. l040/P/2008 din 24 iulie 2007 a menţiunii că numitul C.M. a fost depistat conducând autoturismul F.A., având o alcoolemie de 0,68 mg/l alcool pur în aerul expirat, nu este decât o eroare materială evidentă, care singură nu putea produce consecinţe juridice faţă depetiţionar, fiind invalidată şi de dispozitivul acelei rezoluţii, care arată că C.M. a refuzat să fie testat cu aparatul alcooltest.
De altfel, la data de 23 octombrie 2008, eroarea materială a fost înlăturată de prim procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Hârlău care a infirmat în parte rezoluţia organului de poliţie cu privire la menţiunea privind alcoolemia de 0,68 mg/l alcool pur în aerul expirat.
S-a mai arătat că nemulţumirea petiţionarului cu privire la soluţia adoptată de intimatul S.L. prin rezoluţia din 24 iulie 2007 de începere a urmăririi penale faţă de acesta, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 87 alin. (l) din OUG nr. 195/2002 şi ulterior este trimis în judecată prin rechizitoriul din 28 noiembrie 2008 pentru aceeaşi faptă nu poate fi temei al răspunderii penale, infracţiunea fiind singurul temei al răspunderii penale, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 17 alin. (2) C. pen.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs petiţionarul, criticând-o prin aceea că instanţa nu s-a pronunţa asupra faptei reclamate; nu s-a pronunţat asupra probelor administrate, fapta nu a fost cercetată, iar cererea a fost respinsă abuziv la primul termen de judecată; faptei i s-a dat o greşită încadrare juridică, nu s-a permis administrarea de probe; hotărârea este dată cu încălcarea legii şi în mod greşit intimatul nu a fost pedepsit pe motiv că ar exista o cauză de înlăturare a răspunderii penale.
Recursul petiţionarului este nefondat.
Prin plângerea formulată, petiţionarul C.M. a solicitat tragerea la răspundere a intimatului S.L., inspector de poliţie la Poliţia oraşului Hârlău întrucât, în exerciţiul atribuţiilor de serviciu, a ticluit şi produs probe mincinoase, falsificând adevărul prin atestarea unor fapte şi împrejurări necorespunzătoare adevărului, în sprijinul unei învinuiri nedrepte, cu scopul de a produce consecinţe juridice.
Din materialul probator aflat la dosar rezultă că probele mincinoase „ticluite" de intimat, faptele şi împrejurările necorespunzătoare adevărului atestate de acesta, la care se referă petiţionarul în plângerea sa, constau în consemnarea de către intimat, în partea introductivă a rezoluţiei nr. l040/P/2007 din 24 iulie 2007, prin care s-a dispus începerea urmăririi penale faţă de petiţionar, a împrejurării că acesta a fost depistat conducând autoturismul, având o alcoolemie de 0,68 mg/l alcool pur în aerul expirat, din care rezultă săvârşirea infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicol de către o persoană, care are o îmbibaţie alcoolică de peste 0,80 g./l alcool pur în sânge.
Totodată, în dispozitivul aceleiaşi rezoluţii, intimatul a menţionat că petiţionarul a fost depistat, în noaptea de 15 iunie 2007, pe str. Stejari din oraşul Hârlău, conducând autoturismul F.A., emanând miros de alcool, a refuzat să fie testat cu aparatul alcooltest şi fiind condus la spital pentru a i se recolta probe biologice de sânge, a refuzat recoltarea celei de a doua probe, iar în urma analizării probelor recoltate a rezultat o alcoolemie de l,50g%0.
Examinând probele dosarului, se constată că rezoluţia nr. l040/P/2007 din 24 iulie 2007, redactată de intimat, prin care a dispus începerea urmăririi penale faţă de petiţionar, a avut în vedere alcoolemia de 1,50 g% 0, stabilită în urma analizării probelor de sânge recoltate de la acesta şi nu alcoolemia de 0,68 mg/l alcool pur în areul expirat.
Constatând că menţiunea privind alcoolemia de 0,68 mg/l alcool pur în aerul expirat este o eroare materială în înţelesul dispoziţiilor art. 195 alin. (l) C. proc. pen., procurorul a infirmat în parte ordonanţa, în temeiul art. 220 C. proc. pen., înlăturând din conţinutul rezoluţiei această menţiune, care oricum nu avea aptitudinea de a produce efecte juridice în cauza privind pe petiţionar. Începerea urmăririi penale împotriva petiţionarului pentru infracţiunea comisă s-a bazat pe rezultatul analizei toxicologice a alcoolemiei, coroborate cu celelalte acte premergătoare efectuate în cauză, aşa încât susţinerea acestuia precum că intimatul a falsificat adevărul cu scopul de a produce consecinţe juridice, nu este întemeiată.
Nu numai că menţiunea din conţinutul rezoluţiei, privind alcoolemia de 0,68 mg/l alcool pur în aerul expirat s-a dovedit a fi o eroare materială evidentă, dar aceasta nu a produs consecinţe juridice faţă de petiţionar, fiind pe de o parte invalidată şi de dispozitivul acelei rezoluţii, iar pe de altă parte trimiterea în judecată a petiţionarului s-a făcut pe baza alcoolemie de 1,50 g % 0 stabilită prin proba de laborator, şi nu pe baza alcoolemiei de 0,68 mg./l alcool pur în aerul expirat. Eroarea materială strecurată în partea introductivă a rezoluţiei nu a fost de natură a produce vreo vătămare petiţionarului, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 222 alin. (1) C. proc. pen.
Din probele existente la dosar nu rezultă date sau indicii cu privire la existenţa vreunui act material specific infracţiunilor care fac obiectul plângerii, astfel că faptele reclamate de petiţionar nu există şi în mod corect s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de intimat.
Fată de cele menţionate, Înalta Curte constată că hotărârea instanţei de fond este legală şi temeinică, la pronunţarea acesteia au fost avute în vedere toate probele administrate în cauză şi au fost respectate dispoziţiile art. 2781 C. proc. pen., iar recursul petiţionarului apare, ca nefondat, motiv pentru care, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a fi respins.
Potrivit dispoziţiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligat recurentul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul C.M. împotriva sentinţei penale nr. 18 din 3 martie 2009 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică azi 26 iunie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2468/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2476/2009. Penal → |
|---|
