ICCJ. Decizia nr. 2329/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2329/2009
Dosar nr. 5172/12009
Şedinţa publică din 18 iunie 2009
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea de şedinţă de la 22 mai 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a ll-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în dosarul nr. 43115/3/2008 (1234/2009) s-a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului M.D.
Onorariu avocatului din oficiu, de 100 lei, s-a avansat din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţii Cetăţeneşti.
Termenul de fond a fost acordat la data de 5 iunie 2009, pentru când se va cita inculpatul.
Pentru a dispune astfel, instanţa de apel a constatat că prin rechizitoriul nr. 885/D/P/2008 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.I.I.C.O.T. a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv a inculpatului M.D. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc în stare de recidivă postexecutorie, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), reţinându-se că, în data de 24 septembrie 2008, în jurul orelor 17,00, inculpatul M.D. a vândut martorului denunţător 3 8 trei) doze de heroină, contra sumei de 150 lei, bani inseraţi anterior flagrantului; totodată, a mai deţinut în vederea comercializării 13 (treisprezece) doze de heroină tip bilă.
Analizând temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, art. 148 lit. f) C. proc. pen., curtea de apel a apreciat că acestea se menţin şi în prezent.
Astfel, sunt întrunite cumulativ condiţiile prevăzute de art. 148 lit. h) C. proc. pen., respectiv pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunile cercetate, este închisoarea mai mare de 4 ani şi există probe certe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică concretizat în natura şi gravitatea faptelor deduse judecăţii şi urmarea produsă.
Curtea de apel a constatat că măsura preventivă a arestării se impune a fi menţinută şi prin raportate la exigenţele art. 5 § 3 din C.E.D.O., câtă vreme se argumentează prin motive pertinente şi suficiente a o justifica şi nu contravine dispoziţiilor legale în materie.
Existenţa şi suficienţa acestor motive, curtea de apel Ie-a exprimat în ansamblul circumstanţelor particulare ale cauzei şi prin raportate la prevederile art. 136 C. proc. pen., ştiut fiind că o măsură preventivă nu mai poate fi considerată legitimă atunci când nu se învederează a fi necesară pentru buna desfăşurare a procesului penal sau pentru a preîntâmpina sustragerea inculpatului de la urmărire penală, judecată sau executarea pedepsei.
Ca urmare, având în vedere dispoziţiile art. 160b raportat la art. 3002 C. proc. pen. şi art. 5 § 1 lit. a) din C.E.A.D.O.L.F., curtea de apel a menţinut starea de arest a inculpatului.
Împotriva acestei încheieri de şedinţă a declarat, în termenul legal, recurs inculpatul M.D., fără a arăta în scris motivele de recurs.
La termenul de astăzi, în recurs, apărătorul recurentului inculpat, în concluziile orale, în dezbateri a solicitat admiterea recursului declarat de acesta şi rejudecând a se dispune revocarea arestării, arătând că temeiurile care au determinat arestarea inculpatului nu se mai impun şi că nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate.
Concluziile reprezentantului Ministerului Public asupra recursului declarat de inculpat, precum şi poziţia recurentului inculpat, din ultimul cuvânt au fost consemnate în detaliu în partea introductivă a prezentei decizii.
Examinând recursul declarat de inculpatul M.D. prin prisma dispoziţiilor art. 3856 cu referire la art. 141 C. proc. pen., aşa cum a fost modificat prin dispoziţiile Legii nr. 356/2006, Înalta Curte constată recursul inculpatului declarat împotriva încheierii din 22 mai 2009, ca fiind nefondat pentru considerentele ce se vor arăta.
Prin sentinţa penală nr. 342 de la 27 martie 2009 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, pronunţată în dosarul nr. 43115/3/2008, în temeiul art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. şi art. 80 C. pen., a fost condamnat inculpatul M.D., la pedeapsa de 7 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc, în stare de recidivă postexecutorie.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, lit. b) C. pen., pedeapsă accesorie, pe durata executării pedepsei principale.
S-a făcut aplicarea art. 65 şi 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, lit. b) C. pen., pedeapsă complementară, pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale.
În temeiul art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest preventiv a inculpatului.
În temeiul art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus durata prevenţiei de la data de 24 septembrie 2008 la zi.
În temeiul art. 118 lit. e) C. pen., coroborat cu art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 s-a confiscat de la inculpat suma de 150 lei.
În temeiul art. 18 lit. f) C. pen., coroborat cu art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, s-a confiscat în vederea distrugerii, cantităţile de 0,33 grame pulbere şi 1,81 grame pulbere, ce conţin heroină, rămase în urma analizelor de laborator.
În temeiul art. 357 alin. (2) lit. e) C. proc. pen., în referire la art. 118 C. pen., s-a dispus restituirea către inculpat a sumei de 50 lei, depusă la C.E.C. B. S.A. conform recipisei de consemnare nr. 2113962/1 din 08 octombrie 2008.
În temeiul art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plat sumei de 800 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către stat.
Onorariu apărătorului din oficiu, în cuantum de 200 lei, s-a avansat din fondurile Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă, analizând materialul probator administrat în cauză a reţinut, în fapt că, sesizate fiind prin denunţurile numiţilor l.Ş.S. şi A.P.M., din 04 iunie 2008, respectiv din 24 septembrie 2008, organele de urmărire penală, procurorul şi organele de cercetare penală din cadrul D.G.P.M.B - Poliţia Sectorului 2 – B.C.C.O., au efectuat demersurile legale în vederea prinderii în flagrant a inculpatului M.D., astfel că, la data de 24 septembrie 2008, în jurul orei 17,00, persoana vizată a fost descoperită imediat după vânzarea către martorul-denunţător A.P.M. a 3 (trei) doze de heroină, contra sumei de 150 lei, bani înseriaţi anterior flagrantului; totodată, a mai deţinut în vederea comercializării 13 (treisprezece) doze de heroină tip bilă. Tranzacţia descrisă a avut loc în faţa imobilului de domiciliu al vânzătorului, din Bucureşti, la solicitarea telefonică a cumpărătorului.
Heroina (diacetilmorfina) face parte din tabelul nr. I, anexă la Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, fiind drog de mare risc.
Prima instanţă a reţinut, în drept, că fapta inculpatului M.D. care, la data de 24 septembrie 2008, în jurul orei 17,00, a vândut martorului-denunţător A.P.M. trei doze de heroină, în cantitate totală de 0,43 grame pulbere ce conţine heroină, obţinând un câştig ilicit de 150 lei, respectiv a mai deţinut în vederea comercializării treisprezece doze de heroină, în cantitate totală de 1,91 grame pulbere ce conţine heroină, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de droguri de mare risc în stare de recidivă postexecutorie prevăzută şi pedepsită de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpatul M.D. ce a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a ll-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, sub nr. de dosar 43115/3/2008 (1234/2009), cauză în care în care instanţa de apel a menţinut, în apel, măsura arestării preventive faţă de inculpat.
În conformitate cu art. 3002 C. proc. pen., aşa cum a fost modificat prin OUG nr. 109/2003, în cauzele în care inculpatul este arestat, instanţa legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecăţii legalitatea şi temeinicia arestării preventive, procedând potrivit art. 160b
Totodată, în conţinutul art. 160b alin. (1) – (3) C. proc. pen., modificat prin dispoziţiile Legii nr. 356/2006 se stipulează că în cursul judecăţii, instanţa verifică periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, legalitatea şi temeinicia arestării preventive.
Dacă instanţa constată că arestarea preventivă este nelegală sau că temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat sau nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, dispune, prin încheiere motivată, revocarea arestării preventive şi punerea de îndată în libertate a inculpatului.
Când instanţa constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanţa dispune, prin încheiere motivată, menţinerea arestării preventive.
Înalta Curte consideră că în mod corect instanţa de apel a apreciat că în cauză subzistă temeiurile arestării preventive luată faţă de inculpat.
Astfel, din analiza cauzei a rezultat că la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului M.D. a fost reţinut ca temei în drept, dispoziţiile art. 148 lit. f) C. proc. pen., în condiţiile art. 1491 din acelaşi cod, potrivit mandatului de arestare preventivă nr. 186/ UP emis la 25 septembrie 2008.
Înalta Curte apreciază că în contextul cauzei în mod just s-a constatat că sunt îndeplinite în continuare cumulativ condiţiile prevăzute de art. 148 lit. f) C. proc. pen., respectiv cuantumul pedepsei cu închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, fiind mai mare de 4 ani, existând probe că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, în raport cu natura şi gravitatea presupusei fapte comise, modalitatea concretă în care s-a desfăşurat activitatea infracţională, de felul drogurilor, respectiv heroină, ce face parte din categoria drogurilor de mare risc, gradul ridicat de insecuritate pe care îl generează săvârşirea unor fapte de genul celei dedusă judecăţii, precum şi consecinţele acestora pentru societate.
Mai mult, în cauză a fost pronunţată în primă instanţă o hotărâre de condamnare a inculpatului M.D., la o pedeapsă principală de 7 ani închisoare, pentru o faptă de o gravitate ridicată şi chiar dacă această sentinţă nu este definitivă, se impune în continuare menţinerea măsurii arestării preventive a inculpatului.
De asemenea, verificarea menţinerii măsurii arestării preventive a inculpatului M.D. a fost făcută în concordanţă şi cu prevederile art. 5 pct. 1 lit. a) şi c) ale C.A.D.O.L.F., respectiv arestarea a fost menţinută pe baza condamnării pronunţată de un tribunal competent şi în cazurile de excepţie în care o persoană poate fi lipsită de libertate, inculpatul fiind arestat în vederea aducerii sale în faţa autorităţii judiciare competente, existând motive verosimile de a bănui că a săvârşit o infracţiune.
Astfel, Înalta Curte consideră că încheierea din 22 mai 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a ll-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin care s-a menţinut arestarea preventivă a apelantului inculpat este legală şi temeinică, iar criticile formulate de apărătorul recurentului inculpat nu sunt fondate.
Faţă de aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul inculpat M.D. împotriva încheierii din 22 mai 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a ll-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în dosarul nr. 43115/3/2008 (1234/2009).
În conformitate cu art. 192 alin. (2) C. proc. pen., se va obliga recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul inculpat M.D. împotriva încheierii din 22 mai 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a ll-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în dosarul nr. 43115/3/2008 (1234/2009).
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 18 iunie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2328/2009. Penal. Arestare provizorie în... | ICCJ. Decizia nr. 2341/2009. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
