ICCJ. Decizia nr. 2468/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2468/2009
Dosar nr. l 107/42/2008
Şedinţa publică din 26 iunie 2009
Asupra recursurilor de faţă, constată următoarele.
Prin plângerea formulată în conformitate cu dispoziţiile art. 2781 C. proc. pen., petiţionarul C.G. a solicitat, în esenţă, admiterea plângerii, desfiinţarea ordonanţei nr. 204/P/2008 din 9 septembrie 2008 şi a rezoluţiei nr. 1569/11/2/2008 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, reţinerea cauzei spre judecare şi achitarea întrucât nu se face vinovat de săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă, prevăzută de art. 257 alin. (l) C. pen.
Cauza a fost înregistrată la Curtea de Apel Ploieşti, la data de 27 octombrie 2008, sub nr. 1107/42/2008. Într-o altă cauză înregistrată la aceeaşi instanţă la 4 noiembrie 2008 sub nr. 1153/42/2008, persoana vătămată S.M. a formulat plângere în conformitate cu dispoziţiile art. 2781 C. proc. pen., solicitând în esenţă admiterea plângerii, desfiinţarea ordonanţei nr. 204/P/2008 din 9 septembrie 2008 şi a rezoluţiei nr. 1569/11/2/2008 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, reţinerea cauzei spre judecare şi trimiterea cauzei procurorului în vederea începerii urmăririi penale împotriva intimatului C.G. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă prevăzută de art. 257 alin. (l) C. pen.
Prin încheierea din 10 decembrie 2998 s-a dispusa conexarea celor două dosare.
Din actele şi lucrările dosarului rezultă că, la data de 9 aprilie 2008, s-a dispus începerea urmăririi penale împotriva executorului judecătoresc C.G., cu sediul profesional în Rm. Sărat, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă prevăzută de art. 257 alin. (l) C. pen., constând în aceea că la data de 3 aprilie 2008 i-a pretins denunţătorului S.M. din comuna Ziduri jud. Buzău suma de 400 - 500 lei în schimbul promisiunii că îşi va exercita influenţa asupra judecătorului N.N. din cadrul Judecătoriei Rm. Sărat, pentru a-l determina să pronunţe o soluţie favorabilă în cauza civilă nr. 2380/2007, având ca obiect o plângere împotriva procesului verbal de sancţiune contravenţională nr. 0664085 din 14 noiembrie 2007 emis de Postul de poliţie comuna Ziduri. Cei doi se cunoşteau ca urmare a faptului că S.M. a fost creditor sau debitor în dosare de executare silită, instrumentate de C.G.
Atât din denunţ cât şi din declaraţiile acestuia rezultă că, la sfârşitul anului 2007, a formulat la Judecătoria Rm. Sărat o contestaţie împotriva procesului verbal de sancţiune contravenţională nr. 0664085 din 14 noiembrie 2007 emis de Postul de poliţie comuna Ziduri, jud. Buzău, prin care fusese sancţionat pentru încălcarea dispoziţiilor Legii nr. 61/1991 cu amendă în cuantum de 1000 lei. S.M. a apelat la învinuit ştiind că îl cunoaşte pe judecător, să-l ajute să-i fie anulată amenda.
La data de 3 aprilie 2008, S.M. a fost la biroul lui C.G. unde l-a convins să intervină pe lângă magistrat, cu asigurarea că şi el „va fi recunoscător", învinuitul a fost de acord şi în aceeaşi zi i-a comunicat că judecătorul ar fi fost dispus să reducă nivelul amenzii la 200 lei, precum că în schimb ar trebui să ofere şi el suma de 400 - 500 lei. În cele din urmă, denunţătorul şi învinuitul s-ar fi înţeles, iar la termenul de judecată din aceeaşi zi i-a fost admisă contestaţia în sensul reducerii amenzii de la 1000 lei la 200 lei. Apoi S.M. s-a deplasat la domiciliul său unde i-a explicat soţiei sale cele descrise mai sus.
În după amiaza de 9 aprilie 2008 a fost organizat pe raza municipiului Rm. Sărat un moment operativ menit să se constituie în onorarea de promisiuni de plată a avantajelor materiale de către martorul denunţător S.M. către învinuitul C.G., ocazie cu care a cesta din urmă a intrat în posesia sumei de 500 lei.
C.G. nu a recunoscut că suma de bani în discuţie ar fi primit-o în schimbul serviciului de intervenţie pe lângă judecătorul N.N., apărându-se că se afla sub influenţa băuturilor alcoolice şi nu ştie pentru ce a primit de la denunţător aceşti bani, că banii au fost introduşi de denunţător în buzunarul cămăşii cu care era îmbrăcat şi s-a manifestat constant că nu ştie pentru ce i-ar da acei bani şi chiar i-a refuzat.
Numita S.C. a confirmat cele declarate de S.M., iar martora S.I. a confirmat că a împrumutat-o pe mătuşa sa S.C. cu suma de 400 lei la data de 7 aprilie 2008 şi a precizat că mătuşa sa era tulburată şi nu i-a spus atunci pentru ce îi erau necesari banii, abia la 13 aprilie 2008 aceasta i-a explicat în amănunt situaţia descrisă mai sus.
În apărarea învinuitului au fost audiaţi mai mulţi martori care au confirmat că în după amiaza de 9 aprilie 2008 acesta se afla sub influenţa alcoolului.
Prin ordonanţa nr. 294/P/2008 din 9 septembrie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului C.G., executor judecătoresc, sub aspectul săvârşirii infracţiunii de trafic de influenţă prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen. întrucât faptei îi lipseşte gradul de pericol social al infracţiunii şi i s-a aplicat o sancţiune cu caracter administrativ de 1000 lei amendă.
S-a dispus restituirea către numitul S.M. a sumei de 500 lei-echivalentul bancnotelor folosite la realizarea momentului operativ din 9 aprilie 2008.
Împotriva acestei ordonanţe a formulat plângere învinuitul C.G., arătând să fapta nu este probată.
Prin rezoluţia nr. 1543/II/2/2008 din 3 octombrie 2008 s-a dispus respingerea, ca neîntemeiată, a plângerii formulate de învinuitul C.G., împotriva ordonanţei din 9 septembrie 2008, cu motivarea că soluţia dispusă de procuror este legală, iar procesul verbal de constatare a infracţiunii flagrante şi declaraţiile denunţătorului se coroborează cu declaraţiile martorilor, fiind astfel dovedită existenta faptei şi vinovăţia învinuitului.
Împotriva acestei rezoluţii au formulat plângere în conformitate cu dispoziţiile art. 2781 C. proc. pen., persoana vătămată S.M. dar şi învinuitul C.G., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, astfel cum s-a arătat mai sus.
Prin sentinţa penală nr. 18 din 5 februarie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, s-au respins, ca nefondate, plângerile formulate de persoana vătămată S.M. şi intimatul C.G. împotriva ordonanţei nr. 294/P/2008 din 9 septembrie 2008 şi a rezoluţiei nr. 1569/II/2/2008 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, cu obligarea acestora la câte 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
În motivarea acestei hotărâri s-a constatat că cele două acte contestate sunt legale şi temeinice.
S-a arătat că opoziţia manifestată verbal de învinuitul C.G. faţă de faptul că denunţătorul voia să-i dea banii, este în realitate una formală şi se explică prin aceea că scena se petrecea în stradă şi exista riscul ca şi altcineva să observe ce se întâmplă, iar apoi, denunţătorul a fost cât se poate de direct, generând astfel o situaţie de disconfort psihic pentru cel căruia îi erau destinaţi banii. Este cert că banii reprezentau onorarea promisiunii de exercitare a influenţei, situaţie probată şi de faptul că învinuitul a fost lăsat să intre imediat în curte cu banii asupra sa, după care, la aproximativ 80 secunde a fost chemat din nou de denunţător în stradă sub pretextul unei alte discuţii, fiind imobilizat de organizatorii flagrantului, răstimp în care nu a făcut nimic pentru a înapoia acei bani, aflaţi ilegal în posesia sa.
Totodată, concluziile testului poligraf asupra învinuitului C.G. au relevat faptul că acesta a fost nesincer, iar procesul verbal de constatare a infracţiunii flagrante şi declaraţiile denunţătorului se coroborează cu declaraţiile martorilor, fiind astfel dovedită existenţa faptei şi vinovăţia învinuitului.
Faţă de faptul că suma oferită în schimbul intervenţiei este mică, dar şi că învinuitul nu are antecedente penale s-a apreciat că în mod corect, organul de urmărire penală a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului C.G. şi a aplicat o sancţiune administrativă în cuantum de 1000 lei.
În ce priveşte plângerea formulată de persoana vătămată S.M., s-a arătat că aceasta este nefondată, având în vedere că valorile sociale ocrotite au fost lezate într-o mică măsură, astfel încât, într-adevăr faptei îi lipseşte gradul de pericol social caracteristic unei infracţiuni.
Împotriva hotărârii instanţei de fond au declarat recurs persoana vătămată S.M. şi învinuitul C.G., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Persoana vătămată S.M. a solicitat trimiterea cauzei la parchet pentru începerea urmăririi penale faţă de învinuit, iar învinuitul C.G. a solicitat scoaterea de sub urmărire penală întrucât fapta nu există.
Recursurile sunt nefondate.
Din examinarea materialului probator de la dosar rezultă că învinuitul C.G., la data de 3 aprilie 2008 i-a pretins denunţătorului S.M. suma de 400 - 500 lei în schimbul promisiunii că îşi va exercita influenţa asupra judecătorului N.N. din cadrul Judecătoriei Rm. Sărat, pentru a-l determina să pronunţe o soluţie favorabilă în cauza civilă nr. 2380/2007, având ca obiect o plângere împotriva procesului verbal de sancţiune contravenţională nr. 0664085 din 14 noiembrie 2007 emis de Postul de poliţie comuna Ziduri.
Denunţătorul a fost de acord şi ca urmare, la data de 9 aprilie 2008 a fost organizat un flagrant, ocazie cu care învinuitul C.G. a intrat în posesia sumei de 500 lei.
Deşi s-a apărat în sensul că se afla sub influenţa băuturilor alcoolice şi a refuzat suma de bani, denunţătorul punând banii direct în buzunarul pijamalei cu care era îmbrăcat, fără voia sa şi fără să ştie motivul pentru care i se dau banii, vinovăţia învinuitului rezultă fără dubiu din probele administrate în cauză, respectiv declaraţiile martorilor S.I. care a arătat că la data de 7 aprilie 2008 a împrumutat-o pe mătuşa sa S.C. cu suma de 400 lei, U.N. şi C.V. din care rezultă că, în după amiaza de 9 septembrie 2008, învinuitul se afla sub influenţa buturilor alcoolice, procesul verbal de constatare a infracţiunii flagrante din care rezultă că învinuitul nu a făcut nici un gest pentru a înapoia banii aflaţi asupra sa, concluziile testului poligraf din care rezultă nesinceritatea învinuitului, coroborate cu declaraţiile persoanei vătămate.
Faţă de împrejurările cauzei, de persoana învinuitului şi de faptul că suma pretinsă este modică s-a apreciat în mod corect că fapta nu prezintă gradul de pericol social caracteristic unei infracţiuni şi i s-a aplicat o sancţiune cu caracter administrativ.
Pentru aceleaşi considerente, în mod corect s-a apreciat că şi plângerea formulată de persoana vătămată este nefondată şi deci nu se impune reţinerea cauzei spre judecare.
Ca atare, Înalta Curte constată că hotărârea instanţei de fond este legală şi temeinică, iar recursurile declarate sunt nefondate, urmând a fi respinse în temeiul art. 38515 pct. l lit. b) C. proc. pen.
Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., vor fi obligaţi recurenţii la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de învinuitul C.G. şi de partea vătămată S.M. împotriva sentinţei penale nr. 18 din 5 februarie 2009 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurenţii la plata sumei de câte 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică azi 26 iunie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2409/2009. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 2471/2009. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
