ICCJ. Decizia nr. 2338/2009. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2338/2009
Dosar nr. 170/44/2009
Şedinţa publică din 19 iunie 2009
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Pe data de 23 ianuarie 2008, petiţionarul T.N., în calitate de persoană vătămată, a adresat o plângere penală Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, solicitând efectuarea de cercetări faţă de subinspectorul de poliţie S.D. şi inspectorul de poliţie M.C.E. sub aspectul infracţiunii de exercitare fără drept a unei profesii prevăzută de art. 281 C. pen. raportat la art. 82 din Legea nr. 51/1995 privind organizarea şi exercitarea profesiei de avocat şi al infracţiunii prevăzută de art. 291 C. pen.
Totodată, a solicitat cercetarea comisarului şef de poliţie A.F. pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 25 C. pen., raportat la art. 281 C. pen. şi art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP)
Pentru susţinerea plângerii, petiţionarul a învederat faptul că în calitate de şef al inspectoratului, comisarul şef de poliţie A.F. i-a instigat pe cei doi să comită infracţiunea de exercitare fără drept a profesiei de avocat, punându-le la dispoziţie în vederea folosirii în dosarele aflate pe rolul instanţei delegaţii în care se atestă, în mod mincinos, că ocupă funcţia de consilier juridic.
Prin rezoluţia nr. 26/P/2008, din 25 martie 2008, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi a dispus, în temeiul art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale faţă de A.F. pentru infracţiunea prevăzută de art. 25 C. pen. raportat la art. 281 C. pen. şi pentru infracţiunea prevăzută de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), iar faţă de S.D. şi M.C.E. pentru infracţiunile prevăzute de art. 281 şi art. 291 C. pen., constatându-se că faptele reclamate nu există.
Nemulţumit de soluţia procurorului, petiţionarul T.N. s-a adresat cu o plângere conducerii Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi care, prin rezoluţia nr. 427/II/2/2008 din 12 mai 2008 a respins-o, ca neîntemeiată, constatând că nu se impune infirmarea rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale.
În conformitate cu dispoziţiile art. 2781 C. proc. pen., petiţionarul a formulat plângere la Judecătoria Galaţi, solicitând desfiinţarea rezoluţiei atacate şi trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale faţă de făptuitori.
Prin sentinţa penală nr. 1713 din 16 octombrie 2008, pronunţată în dosarul nr. 5424/233/2008, Judecătoria Galaţi şi-a declinat competenţa în favoarea Curţii de Apel Galaţi.
Prin sentinţa penală nr. 82/F din 23 aprilie 2009, pronunţată în dosarul nr. 170/44/2009, Curtea de Apel Galaţi, secţia penală a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petiţionar împotriva rezoluţiei nr. 26/P/2008 din 25 martie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi.
Împotriva acestei hotărâri petiţionarul a declarat recurs.
Înalta Curte, verificând motivele de recurs cât şi întreaga cauză, potrivit dispoziţiilor cuprinse în art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
Pentru a se putea începe urmărirea penală într-o cauză sunt necesare două condiţii.
Prima condiţie constă din existenţa acelui minim de date care permit organului de urmărire penală să considere că s-a săvârşit în mod cert o infracţiune, caz în care organul de urmărire penală poate deţine informaţiile fie din sesizarea făcută, fie din actele premergătoare desfăşurate ulterior sesizării.
Cea de-a doua condiţie necesară începerii urmăririi penale rezultă din art. 228 C. proc. pen. şi constă în inexistenţa cazurilor de împiedicare a punerii în mişcare a acţiunii penale prevăzute în art. 10 C. proc. pen., cu excepţia celui prevăzut la lit. b1). Intervenţia unui astfel de caz, rezultând fie din actele prin care a fost sesizat organul de urmărire penală, fie din actele premergătoare efectuate în urma sesizării, poate determina ca în locul începerii urmăririi penale să funcţioneze instituţia neînceperii urmăririi penale.
Potrivit art. 224 C. proc. pen., actele premergătoare se efectuează în vederea urmăririi penale şi pot realiza următoarele obiective:
- completează informaţiile organului de cercetare pentru a le aduce la nivelul unor constatări care să determine începerea urmăririi penale;
- verifică informaţiile deţinute, confirmând sau infirmând concordanţa acestora cu realităţile faptice ale cauzei;
- fundamentează convingerea organului de urmărire penală referitoare la soluţia de neurmărire penală, potrivit art. 228 C. proc. pen.
În prezenta cauză, Înalta Curte constată că ne aflăm în această ultimă variantă, când din actele premergătoare efectuate a rezultat soluţia neînceperii urmăririi penale.
Actele premergătoare fiind facultative, ele pot fi limitate de către organul de urmărire penală la îndeplinirea activităţilor necesare atingerii scopului lor legal.
Întrucât din actele premergătoare efectuate în cauză nu a rezultat existenţa acelui minim de date în baza cărora să se poată dispună începerea urmăririi penale, Înalta Curte constată că, în mod corect, parchetul a dispus soluţia de neurmărire penală faţă de făptuitori.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul T.N. împotriva sentinţei penale nr. 82/F din 23 aprilie 2009 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 19 iunie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2304/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3931/2009. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
