ICCJ. Decizia nr. 2304/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2304/2009
Dosar nr. 2563/1/2009
Şedinţa publică din 17 iunie 2009
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Prin Decizia penală nr. 978 din 17 martie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în dosarul nr. 245/1/2009 s-a respins, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul C.V. împotriva deciziei penale nr. 1 din 7 ianuarie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.
A fost obligat contestatorul la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
S-a reţinut că la data de 7 ianuarie 2009 s-a înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie contestaţia în anulare formulată de contestatorul C.V. împotriva deciziei nr. 1 din 7 ianuarie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.
În motivarea contestaţiei în anulare se arată de către contestator că la termenul din 7 ianuarie 2009 instanţa de recurs i-a respins în mod nejustificat cererea de amânare a cauzei pentru a-şi angaja apărător, termen la care a fost în imposibilitate de a se prezenta datorită stării sănătăţii şi de a încunoştinţa instanţa despre această împrejurare.
Examinând contestaţia în anulare în conformitate cu dispoziţiile art. 391 C. proc. pen., Înalta Curte a reţinut că aceasta este inadmisibilă.
Prin Decizia nr. 1 din 7 ianuarie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, s-a respins ca inadmisibil recursul declarat de inculpatul C.V. împotriva încheierii din 5 decembrie 2008 a Curţii de Apel Galaţi, reţinându-se că respectiva încheiere nu poate fi atacată cu recurs având în vedere dispoziţiile art. 141 C. proc. pen. Potrivit art. 391 alin. (2) C. proc. pen., pentru a fi admisibilă în principiu cererea de contestaţie trebuie să fie făcută în termenul prevăzut de lege, motivul pe care se sprijină contestaţia să fie dintre cele prevăzute în art. 386 C. proc. pen., iar în sprijinul acesteia să se depună sau să se invoce dovezi care sunt la dosar.
Cazurile de contestaţie în anulare sunt expres prevăzute de art. 386 lit. a)–e) C. proc. pen., iar respingerea unei cereri pentru lipsă de apărare nu constituie potrivit acestor dispoziţii legale un caz în care se poate formula contestaţie în anulare.
Referitor la cel de-al doilea motiv invocat de contestator în cererea sa, deşi formal, se încadrează în dispoziţiile art. 386 lit. b) C. proc. pen., contestatorul nu a adus dovezi în sprijinul acestuia şi nici nu a invocat existenţa unor astfel de dovezi la dosarul cauzei.
De altfel, la termenul din 7 ianuarie 2009 s-a prezentat pentru contestator mandatarul acestuia – numitul M.G., care a solicitat acordarea unui termen pentru lipsă de apărare.
Prin urmare, nefiind îndeplinite cerinţele art. 391 C. proc. pen. pentru admisibilitatea în principiu, Înalta Curte va respinge ca inadmisibilă contestaţia în anulare formulată de contestatorul C.V.
II. La data de 22 aprilie 2009 a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, contestaţia în anulare promovată de contestatorul C.V. împotriva deciziei penale nr. 978 din 17 martie 2009 a Secţiei Penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, motivat de necitarea sa în dosarul nr. 245/1/2009 al acestei instanţe.
Examinând actele şi lucrările dosarului, contestaţia în anulare de faţă, Înalta Curte are în vedere că la soluţionarea anterioară a contestaţiei în anulare prin Decizia nr. 978 din 17 martie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în mod legal contestatorul C.V. nu a fost citat datorat conformării instanţei învestite la dispoziţiile art. 391 alin. (1) C. proc. pen., potrivit cărora „instanţa examinează admisibilitatea în principiu a cererii de contestaţie prevăzute în art. 386 lit. a)-c) şi e) C. proc. pen. fără citarea părţilor".
Cum la data introducerii anterioarei contestaţii în anulare, aceasta era întemeiată pe dispoziţiile cazului de contestaţie în anulare prevăzut de art. 386 lit. a) C. proc. pen. rezultă indubitabil că în mod legal nu s-a dispus citarea contestatorului. Cum din economia dispoziţiilor art. 386 lit. a)-e) C. proc. pen. rezultă că „împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestaţie în anulare", aşadar numai împotriva deciziilor pronunţate de instanţele de recurs pe cale de consecinţă mai rezultă că o nouă contestaţie în anulare ce vizează o decizie prin care a fost soluţionată o contestaţie în anulare nu este îngăduită obiectiv de legea procesual penală şi urmează a fi caracterizată ca inadmisibilă şi respinsă ca atare, în baza dispoziţiilor art. 391 alin. (2) C. proc. pen.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul C.V. împotriva deciziei penale nr. 978 din 17 martie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în dosarul nr. 245 /1/2009.
Obligă contestatorul la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 17 iunie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2290/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2338/2009. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
